Mănăstirea Sihăstria – locul unde au vieţuit mari părinţi duhovniceşti

sihastria-05

Mănăstirea Sihăstria este aşezată în partea de nord a judeţului Neamţ, la aproape 20 de km de Târgu Neamţ. Tradiţia vieţuirii pustniceşti în aceste locuri a fost urmată de numeroşi monahi din mănăstirile Neamţ, Secu şi Agapia.

Codrii nestrăbătuţi din partea locului ofereau cele mai bune condiţii. Câteva însemnări pe vechi cărţi de cult cât şi unele urme de chilii atestă că la începutul secolului al XVII-lea trăiau în împrejurimi numeroşi sihaştri, potrivit site-ului oficial al Mănăstirii Sihăstria.

Înfiinţarea unei biserici mai la îndemână devenea aşadar o necesitate. Faptul fiind cunoscut de mitropolitul Moldovei Ghedeon (1653-1659), în 1655 a fost întemeiată aici prima biserică a Schitului Sihăstria, pe care mitropolitul a înzestrat-o mai apoi cu chilii şi cele de trebuinţă.

sihastria-04

Pentru prima construcţie, locul ales a fost “poiana lui Atanasie”, care oferea condiţii prilenice unei vieţi de sihăstrie, iar primii vieţuitori, aşa cum consemnează pomelnicul ctitoricesc, au fost şapte sihaştri din Mănăstirea Neamţ retraşi mult mai înainte prin părţile locului.

Au urmat însă vremuri grele iar desele incursiuni ale tătarilor de la începutul sec. al XVIII-lea au făcut ca Schitul Sihăstria să ajungă într-o stare aproape de ruină. În aceste condiţii episcopul Ghedeon de Roman a construit în anul 1734 o nouă biserică mai trainică şi încăpătoare pe care a închinat-o Mănăstirii Secu din apropiere.

În 1821 cetele eteriştilor lui Alexandru Ipsilanti, urmărite de turci, s-au retras în părţile Moldovei, ajungând până la Mănăstirea Secu. Lupta care a urmat s-a încheiat cu arderea şi prădarea mănăstirilor din împrejurimi de către turci, printre care şi Sihăstria.

sihastria-07

Lucrările de refacere au început în anul 1824, cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi şi au durat aproape doi ani. S-au refăcut atunci biserica de piatră, turnul clopotniţă, un corp de chilii în partea de sud, turnul porţii şi zidul de incintă.

În anul 1837 s-a construit din lemn, pentru serviciul religios din timpul iernii, un paraclis cu hramul Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana şi, în continuare, alte două corpuri de chilii.

În vara anului 1941 un incendiu devastator a mistuit paraclisul de lemn şi o parte a chiliilor Sihăstriei, din acest motiv mulţi călugări au plecat la alte mănăstiri. Stareţul, protosinghelul Ioanichie Moroi, fiind bătrân şi bolnav, în 1942 a fost ales locţiitor de stareţ monahul Ilie Cleopa.

sihastria-03

Temându-se de o asemenea răspundere, părintele Cleopa Ilie de abia după o lună a luat conducerea administrativa a obştii.

Noul egumen era foarte preţuit, atât de obştea schitului, cât şi de credincioşii refugiaţi aici, întrucât era foarte evlavios, postea mult, era blând, îi încuraja pe toţi, şi mai presus avea darul cuvântului. În 1945, părintele Cleopa a fost numit oficial egumen al Sihăstriei.

Prima grijă a noului stareţ a fost refacerea incintei şi a chiliilor arse. Cu ajutorul Mănăstirii Neamţ, până în 1944 s-au construit două corpuri de chilii cu peste 20 de încăperi. Învingând dificultăţile aduse de război şi secetă, obştea condusă de părintele Cleopa s-a întărit duhovniceşte, a crescut numeric şi, cu mari eforturi, a construit în 1946 un nou paraclis.

În acea perioada se simţea nevoia unei reîmprospătări duhovniceşti în multe mănăstiri din Moldova. În acest sens, viaţa monahală ce se ducea la Sihăstria, în duhul Sfinţilor Părinţi, în post, rugăciune, dragoste, sărăcie şi ascultare, era un model, astfel că patriarhul Iustinian a decis ca Sihăstria să ajute şi alte mănăstiri.

sihastria-06

Aşa s-a ajuns ca părintele Ilie Cleopa să aibă sub supraveghere duhovnicească opt mănăstiri, pe lângă Mănăstirile Slatina şi Sihăstria, cu schiturile lor Rarău şi Sihla.

În tot acest timp la Sihăstria s-a trăit o intensă viaţă duhovnicească prin multă rugăciune şi lucrare a unor mari părinţi cu viaţă sfântă cum au fost: ieroschimonahul Paisie Olaru, arhimandriţii Cleopa Ilie, Partenie Buşcu, Damaschin Barbacaru, Ioanichie Bălan, protosinghelii Casian (Onufrie) Frunză, Ioil Gheorghiu, Veniamin Barbacaru, Clement Hotnog, Varsanufie Lipan, Calinic Lupu şi alţii.

Cimitirul mănăstirii, aşezat în locul actual de părintele Ilie Cleopa, în anii 1944-1945, este locul vizitat zilnic de zeci de credincioşi, care vin la mormântul părintelui Cleopa pentru a-i aprinde o lumânare şi pentru ai cere în continuare ajutorul.

sihastria-02

Lângă mormântul său se află mormântul părintelui Paisie Olaru, un mare duhovnic al Moldovei, de asemenea, vizitat de foarte mulţi pelerini.

“Bineînţeles că în cimitir sunt îngropaţi mulţi nevoitori de taină, ale căror osteneli şi nevoinţe numai Bunul Dumnezeu le ştie. Despre unii dintre aceştia citim în filele Patericului românesc al Părintelui Ioanichie Bălan: Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un părinte al tăcerii, al lacrimilor şi al meditaţiilor duhovniceşti, Monahul Marcu, un părinte ce a pătimit pentru convingerile lui religioase 18 ani de închisoare şi s-a învrednicit de multe cercetări şi mângâieri dumnezeieşti, fraţii Părintelui Cleopa, Părinţii Gherasim şi Vasile, primul făcând mii de metanii şi dormind într-un sicriu pentru a avea pururea cugetarea la moarte, iar al doilea învrednicindu-se să fie chemat la cele cereşti de însăşi Maica Domnului.

Apoi Protosinghelul Ioanichie Moroi, un părinte mult postitor şi nevoitor, binecuvântat de Dumnezeu cu mari daruri, Părintele Paisie Nichitenco, un călugăr simplu, învrednicit de Dumnezeu cu darul rugăciunii celei de foc a inimii, Părintele Irineu Protcenco, un om al rugăciunii interioare, al păcii şi al tăcerii, mare iconar din Ucraina, care şi-a găsit liniştea la Mănăstirea Sihastria, unde a atins apogeul creaţiei sale, împodobind cu icoane minunate paraclisul mănăstirii şi mulţi alţi părinţi care ne îndeamnă să le urmăm credinţa, să nu uităm că suntem trecători pe acest pământ”, menţionează site-ul citat. (Text: Agerpres, Foto: crestinortodox.ro, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *