Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia, locul de odihnă al părintelui Nicolae Steinhardt

Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia este situată în “Țara Lăpuşului”, într-un loc frumos şi binecuvântat, în mijlocul unui codru de fag şi stejar, pe coama unei coline ce poartă numele “Dealul Viei”, în hotarul satului Rohia ce aparţine oraşului Târgu Lăpuş, potrivit site-ului oficial al acestei mănăstiri a Maramureşului (http://www.manastirea-rohia.ro).

Complexul monahal, aflat sub oblăduirea canonică a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, reprezintă o vatră de credinţă ortodoxă şi trăire românească. Credincioşii din toate părţile Maramureşului şi cei care vin de pe alte meleaguri ale ţării găsesc aici hrana spirituală necesară, mângâiere şi întărire sufletească.

Totodată, biblioteca mănăstirii cu numeroasele ei volume, din variate domenii, reprezintă pentru seminarişti sau studenţii teologi, ori pentru cercetătorii care doresc să studieze, în cadrul minunat de la Rohia, un permanent şi nesecat izvor de informaţii, menţionează site-ul citat.

Începuturile mănăstirii sunt legate de persoana preotului ortodox Nicolae Gherman (1877-1959), paroh în satul de la poalele “Dealului Viei”, Rohia.

Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, Anuţa, care a murit în noiembrie 1922, la vârsta de 10 ani. Ea s-a făcut un binevestitor al voii lui Dumnezeu şi nopţi de-a rândul a apărut în vis tatălui său, rugându-l să construiască o casă Maicii Domnului în “Dealul Viei” din hotarul Rohiei.

După o perioadă în care fetiţa tot îi apărea în vis, preotul Nicolae şi-a dat seama că este vorba de o hotărâre divină şi, cuprins de o linişte sufletească, s-a hotărât să construiască o mănăstire în amintirea copilului său şi pentru mângâierea credincioşilor din aceste părţi.

Ctitorul a hotărât ridicarea sfântului aşezământ într-o poiană numită “la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului, a fost înfiptă o cruce. Peste câteva zile, a constatat însă uimit că crucea nu mai era la locul ei, ci se afla în altă parte, tocmai pe pintenul dealului pe o stâncă.

În acest loc s-a aşezat şi construcţia, după ce oamenii au mutat crucea încă odată în poiană şi din nou a fost pusă prin putere dumnezeiască în locul de pe deal.

Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în anul 1923. După multe greutăţi, cu sacrificii mari şi ajutat de sutele de credincioşi, s-a reuşit ca în timp de doi ani să fie ridicată o biserică modestă şi o casă monahală.

Mănăstirea a fost sfinţită abia în 1926, de către episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul mănăstirii.

Multă vreme, aşezământul a rămas la stadiul de schit, din cauza accesului dificil fiind foarte greu de dezvoltat construcţiile. Mănăstirea s-a putut extinde după 1965 şi mai ales după 1970, când s-a introdus curentul electric şi s-a amenajat drumul de acces.

Ansamblul monahal de la Rohia s-a completat în timp prin construcţiile: “Casa de Stejar” (1965), “Casa Stareţiei” (1969-1972), “Casa cu Paraclis” (1973-1975), “Casa Poetului” (1977-1979), “Altarul de vara” (1980-1983), “Poarta maramureşană” de la intrare în incintă mănăstirii (1988), “Casa Alba” (1988-1992), “Poarta din sat” (1999-2001), “Colţul maramureşan” compus dintr-o casă şi o biserică de lemn (2001) s.a.

În anul 2008, s-au început lucrările de construire a Centrului cultural-monahal “N. Steinhardt”.

La Rohia, în anul 1980, a primit haina monahală scriitorul Nicu-Aureliu Steinhardt, ca monah Nicolae, care în închisoare s-a botezat şi a trecut de la confesiunea mozaică la religia creştin-ortodoxă (1960).

Părintele Nicolae Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912, în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti. Clasele primare le-a urmat în particular şi la şcoala Clemenţa, iar liceul la “Spiru Haret”. La liceu a fost singurul dintre elevii de confesiune mozaică înscris la cursurile de religie creştină.

A urmat cursurile facultăţilor de Drept şi Litere, şi-a luat licenţa în 1932, iar doctoratul în 1936. În 1934 a publicat, sub pseudonimul Antisthius, volumul parodic “În genul . . . tinerilor”, în 1935, “Essai sur une conception catholique du Judaisme” (împreună cu Emanuel Neuman), iar în 1936, “Illusions et realites juives” (în aceeaşi colaborare).

Până la izbucnirea războiului şi-a continuat studiile la Paris şi în Anglia. În 1939 a intrat în redacţia Revistei Fundaţiilor Regale, fiind înlăturat după numai un an. A revenit din nou după război, iar în 1947 a fost eliminat din nou.

În acelaşi an a fost dat afară din barou, textele fiindu-i interzise. La 31 decembrie 1959 a fost convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării în procesul intentat grupului “Noica-Pillat”. În urma refuzului a fost arestat, judecat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, a primit botezul creştin fiind botezat ortodox de către părintele Mina Dobzeu.

A fost eliberat din închisoare, în urma graţierii generale a deţinuţilor politici, în august 1964. Și-a desăvârşit botezul prin Mirungere, la Schitul Darvari, şi a început să ducă o viaţă creştină autentică, iar după moartea tatălui său, în 1967, a început să-şi caute o mănăstire.

În 1973, Constantin Noica l-a înştiinţat că i-a găsit locul potrivit: Mănăstirea Rohia, unde, pe 16 august 1980, s-a călugărit.

Părintele Nicolae Steinhardt s-a stins din viaţă la 30 martie 1989. După moartea, chilia în care a vieţuit ca monah a fost amenajată ca un mic muzeu, în care să se păstrează lucrurile sale personale: manuscrise, cărţi, icoane, tablouri, precum şi mobilierul.

Din iniţiativa episcopului Maramureşului şi Sătmarului, Justin Sigheteanul, Mănăstirea Rohia a alcătuit un grup de specialişti format din: Virgil Bulat, George Ardeleanu, Florian Roatiş, Ștefan Iloaie şi Macarie Motogna care să lucreze la editarea operei integrale Nicolae Steinhardt. (Text: Agerpres, Foto: crestinortodox.ro, cuvantul-ortodox.ro,Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *