Leacuri din grădină: ZAMBILA

zambile

Zambilele sunt nelipsite din grădinile caselor, dar le găsim primăvara şi în pieţe, în florării, atât ca flori tăiate, cât şi ca flori de ghiveci ce pot fi păstrate în interiorul unei camere, parfumând aerul cu un miros specific, reconfortant.

Zambila (Hyacinthus orientalis) este o plantă perenă din familia Liliaceae şi din ordinul Asparagales. Este originară din Orientul Mijlociu, răspândită în toată lumea. Zambilele au fost aduse, ca şi lalelele dealtfel, din Asia Mică, iniţial în Olanda de unde s-au răspândit în toată Europa; de aici le vine şi denumirea de bulbi olandezi.

Adusă în Europa de vest în secolul al XVI-lea, zambila a fost cultivată pentru prima dată în Austria în anii 1500. În timpul secolelor XVII-XVIII, asemenea lalelei, zambila se găsea numai în colecţiile de plante ale oamenilor înstăriţi, care de obicei le colecţionau ca pe nişte trofee de mare preţ. Apreciate pentru parfumul intens şi persistent al florilor, bulbii erau foarte scumpi. În prezent, zambilele se cultivă în principal în Olanda şi Marea Britanie.

Bulbul are un diamentru între 3-7 cm. Planta poate atinge 40 cm în înălţime. Frunzele sunt alungite, cu o lungime de 25-30 cm, de culoare verde. Înfloreşte primăvara, iar florile sale, în formă de clopot, pot avea cele mai diverse culori: purpuriu, violet, alb, roz, piersic, albastru, roşu, galben şi portocaliu, grupate câte 5-10.

În 1989, o listă cuprindea 183 de soiuri cu flori simple şi 60 cu flori duble. Dintre acestea, doar 56 soiuri cu flori simple şi 4 cu flori duble sunt, însă, în mod obişnuit comercializate. Există diferite soiuri şi varietăţi de zambile, printre care albul – Carnegie, Anna Marie – de culoare roz-somon, Splendid Cornelia – roz, şi Deft Blue – de culoare albastru deschis, potrivit site-ului gradinamea.ro.



Pentru a încetini înflorirea acestora, trebuie ţinute în locuri unde razele soarelui nu cad direct pe plantă. Zambilele se dezvoltă bine atât în zone umbrite, cât şi la soare.

Florile sunt comestibile, se pot consuma crude sau fierte. Bulbii sunt toxici în stare proaspătă, ei conţin acid oxalic şi poate provoca iritaţii ale pielii. Ei pot fi folosiţi după ce s-au uscat.

Parfumatele flori sunt de un real ajutor în aromaterapie. Au puterea de a ajuta la eliberarea tensiunilor musculare la nivelul feţei, gâtului şi a umerilor. Efectul calmant este transmis de la nivelul pielii.

Uleiul extras din florile zambilei intensifică activitatea emisferei drepte a creierului, astfel sporind creativitatea. Dacă vom pune în apă câteva flori de zambilă şi vom inspira mirosul timp de 5-10 minute ne vom simţi mai bine şi mai învioraţi, potrivit site-ului bioenergoterapia.ro. Este un sedativ natural şi înlătură depresia.

Extractele de frunze ale acestei plante poate fi amestecat cu făină de orez şi curcumă pentru a trata probleme ale pielii, cum ar fi eczemele. Tulpina acestei plante poate fi utilizată pentru tratarea holerei. În Filipine, combinaţia de suc de lămâie şi suc de zambile este folosită pentru a trata abcese. Soluţia se aplică local pentru a vindeca inflamaţia, potrivit site-ului stylecraze.com.

Rădăcinile zambilelor sălbatice, uscate şi sub formă de pudră, sunt un balsamic cu efect calmant, având şi proprietăţi astringente, care nu au fost pe deplin investigate. Decoctul de suc de rădăcină s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune remedii pentru leucoree, potrivit site-ului botanical.com.

Numeroase produse de îngrijire a pielii conţin substanţe extrase din zambile. (Text: Agerpres, Foto: gardenia.net)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *