Leacuri din grădină: TRANDAFIR

trandafiri

Trandafirul este o plantă deosebită prin frumuseţea şi prin parfumul florilor sale, dar şi prin efectele terapeutice cunoscute încă din Antichitate. Trandafirul (Rosa L.) este un gen de plantă perenă din familia Rosaceae. Există peste 100 de specii şi mii de soiuri.

Cele mai multe specii sunt native din Asia, iar un număr mai mic din Europa, din America de Nord, nord-vest şi din Africa. Creşte sub formă de arbuşti. Are tulpina spinoasă, care poate fi căţărătoare sau târâtoare, de înălţime variabilă şi frunzele alterne. Florile variază în dimensiune şi formă, având o gamă largă de culori: alb, galben şi roşu. Fructul este cărnos.

În scop terapeutic, sunt folosite petalele, care trebuie recoltate în faza de înflorire deplină, când conţinutul de ulei este maxim. Ele pot fi utilizate ca atare sau prelucrate sub formă de ulei, apă, oţet, tinctură, infuzie şi sirop. Extractele de petale se folosesc şi în industria produselor cosmetice, iar uleiurile sunt folosite în aromaterapie.




De asemenea, din petale se fac dulceţuri şi gemuri. Petalele de trandafir conţin ulei volatil, tanini, derivaţi flavonici, nerol, citronelol, zaharuri, ceară şi acid galic, vitamine (A, B2, C, K, PP), săruri minerale (potasiu, fier, calciu, magneziu) şi coloranţi antocianici.

Acţiunea florilor de trandafir determină efecte cicatrizante, antidiareice, antidizenterice, astringente, antihemoragice, antihelmintice, antiinflamatoare, dezinfectante, antipiretice, antiseptice, antimicotice, aromatizante, fortifiante, mineralizante şi tonice.

Preparatele din trandafir sunt indicate în hiperhidroză (transpiraţie în exces), laringită, micoze bucale şi vaginale, afte, faringite, amigdalite, stomatite, diaree cronică şi dizenterie, hemoroizi, angină pectorală, acnee, plăgi, leucoree, iritaţii oculare ori la nivelul pleoapelor sau în conjunctivite. Ceaiul din petale proaspete de trandafir se întrebuinţează în tratamentul astmului, în hemoptizie, dizenterie şi gripă.

Un aspect important al acestei plante este subliniat de acţiunea apei naturale de trandafiri, care are efecte miraculoase asupra frumuseţii şi este adecvată tuturor tipurilor de piele. Între beneficiile sale se regăsesc şi următoarele: este hidratantă, catifelează şi tonifică pielea, are proprietăţi antiinflamatorii, reducând iritaţiile pielii, curăţă porii pielii, atenuează pistruii, are proprietăţi astringente uşoare, de aceea este recomandată după tratamentele faciale pentru închiderea porilor.

Trandafirul, sub diversele sale forme de preparare, poate fi folosit pentru a combate stresul. Este calmant, antidepresiv, indicat în insomnie şi iritabilitate, alungă durerile de cap, stimulează buna dispoziţie, acţionând asupra secreţei de endorfine cunoscute şi ca hormoni ai fericirii. Stimulează circulaţia sangvină, combătând afecţiunile vaselor sanguine. Mierea de trandafiri este recomandată în tratarea bolnavilor cu angină pectorală şi diaree cronică.

Maceratul la rece din petale sau pulberea uscată este folosit împotriva stării de greaţă, a durerilor de stomac, a tulburărilor de digestie, combătând atât constipaţia, cât şi diareea cronică. Este diuretic şi util împotriva afecţiunilor biliare. Dulceaţa de trandafiri este recomandată la rândul ei după mese şi la culcare, pentru întărirea căilor respiratorii şi a plămânilor, pentru eliminarea mucozităţilor şi uşurarea expectoraţiei.




Până în secolul al XX-lea, trandafirul era o floare folosită în mod curent atât în preparatele farmaceutice, cât şi ca sirop, dulceaţă, apă şi ulei de trandafiri, toate având efecte terapeutice exploatate din plin de-a lungul secolelor trecute. Cercetările ştiinţifice întreprinse în ultimii ani confirmă cunoştinţele şi practicile tradiţionale şi aduc noi date pentru medicina de astăzi. (Text: Agerpres, Foto: florum.fr)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *