Leacuri din grădină: MENTA

ceai_menta

Menta este o plantă medicinală foarte apreciată încă din vechime, frunzele sale fiind găsite în piramidele egiptene, datate din anul 1000 î.Hr.

Menta (Mentha, din greacă: míntha), denumită popular izmă de grădină, izmă bună, camfor, diană, iarbă creaţă, izmă de leac, piperiţă, face parte din familia Lamiaceae, extinsă, alături de alte plante aromatice, precum cimbrul, măghiranul, salvia şi levănţica. Este o plantă ierboasă care creşte în culturi, răspândite la nivel mondial în Australia, în America de Nord, în Europa şi în Asia.

Culorile frunzelor variază de la verde închis şi gri-verde la violet, albastru şi, uneori, sunt de culoare galben deschis. Florile sunt de culoare albă sau violet. Fructul are forma unei mici nuci, conţinând de la una la patru seminţe.

Există trei specii principale de mentă în cultivare şi pentru uz general: spearmint (Mentha viridis), menta (Mentha piperita) şi busuiocul cerbilor (Mentha pulegium), primul fiind cel folosit de obicei pentru gătit.

Frunzele de mentă conţin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanţe polifenolice, taninuri, flavonoizi şi principii amare. Uleiul volatil din mentă este compus din mentol, mentonă, mentofuran, carvacrol, timol.

În scopuri medicinale, de la mentă se folosesc frunzele şi partea aeriană în totalitate. Atunci când este zdrobită, planta degajă un miros aromatic, caracteristic, având un gust înţepător, răcoritor. Proaspete sau uscate, frunzele se folosesc la infuzii, ceaiuri şi la obţinerea uleiului esenţial. Preparatele fitoterapeutice din mentă sunt utile în boala diareică, pentru combaterea greţurilor sau colicilor.

Studiile au arătat ca uleiul de mentă este destul de eficient în ameliorarea simptomelor sindromului de colon iritabil, în manifestări ce includ crampe, dureri abdominale, balonare şi diaree. Potrivit statisticilor, sindromul de colon iritabil afectează 5-20% din populaţia lumii. Mentolul produce o uşoară anestezie a mucoasei gastrice, stimulează secreţia şi eliminarea bilei, datorită prezenţei compuşilor flavonoizi. Există unele studii care arată că mentolul din mentă are proprietăţi anticancerigene.

Mentolul în soluţie diluată poate fi administrat ca antiseptic, analgezic şi decongenstionant în afecţiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor şi căilor respiratorii. În inhalaţii, este util în tratarea răcelilor şi a gripei. Menta are proprietăţi decongestionante, expectorante şi antivirale, ajutând la calmarea durerilor din gât, a tusei uscate şi în congestia nazală.

Mentolul are proprietatea de a subţia mucusul, de a lubrifia tractul respirator şi ajută la expectorarea mucusului din plămâni şi bronhii. Prin proprietăţi analgezice, spasmolitice şi antiinflamatorii, datorate în principal taninurilor, această plantă poate estompa durerile musculare şi de artrită.

Ceaiul de mentă poate fi folosit şi ca apă de gură pentru tratarea infecţiilor orale, în special pentru tratamentul aftelor.

Aplicat extern, uleiul esenţial ajută la calmarea iritaţiilor pielii şi a muşcăturilor de insecte, dar şi a eczemelor, precum şi a altor leziuni, inclusiv erupţiile cutanate. Este cunoscut faptul ca menta echilibrează pH-ul pielii. Acest lucru ajută în echilibrarea producţiei de sebum din piele. În plus, capacităţile astringente, antiseptice şi antiinflamatorii ale mentei pot ajuta la ameliorarea acneei, punctelor negre şi pielii inroşite.

De asemenea, se pare că vindecă durerile de cap. Potrivit cercetătorilor, menta are efecte vasodilatatoare, care pot ajuta la reducerea frecvenţei durerilor de cap. S-a constatat şi faptul că menta are o acţiune inhibitorie împotriva virusului Herpes Simplex de tip 1 rezistent la aciclovir.

Studiile recente au demonstrat că aromoterapia cu ulei de mentă poate ajuta la tratarea anxietăţii, stresului şi a dezechilibrelor emoţionale.

Uleiul esenţial este contraindicat copiilor mici, pentru că acesta poate exacerba problemele de reflux gastric. Specialiştii notează şi faptul că menta proaspătă este complet contraindicată a fi consumată de copii. Preparatele de uz extern derivate din aceasta nu se aplică în zona ochilor, deoarece pot irita mucoasa oculară.

Ceaiul de mentă nu este indicat în doze mari în ulcerul gastric sau duodenal şi nu trebuie consumat permanent sau pe perioade îndelungate, deoarece produce dependenţă. Nu este recomandat în perioadele de sarcină şi de alăptare. (Text: Agerpres, Foto: artaceaiului.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *