Leacuri din grădină: MĂCRIŞ

smoothie-macris

Măcrişul, cu gustul său acrişor, este utilizat ca plantă medicinală sau alimentară încă din Evul Mediu în tratamentul inflamaţiilor tractului respirator superior şi în cazul bolilor de piele.

Măcrişul (Rumex), denumit popular şi corlegeni, crătică de grădină, dragavei, glojdani, schiaz, este o plantă erbacee, perenă, care face parte din familia Polygonaceae, după cum menţionează site-ul old.doctoracasa.ro.

Ea creşte spontan sau este cultivată. Are o rădăcină pivotantă, o tulpină dreaptă şi ramificată, înaltă până la 1 metru, la unele soiuri nuanţată în roşu. Specia cultivată (Rumex acetosa) are dimensiuni mai reduse. Frunzele sunt alungite sub formă de săgeţi, au culoarea verde închis şi sunt dispuse în rozetă.

Este răspândit în lume şi creşte de obicei pe pajiştile şi prin fâneţele cu sol bogat în materii nutritive, pe terenuri arabile şi pe marginile cărărilor şi în poienile din zonele de câmpie, deal şi în cea subalpină. Frunzele măcrişului conţin mult fier, vitaminele B, C, A, PP, K, magneziu, iod, sulf, potasiu, fosfor, acid folic, antioxidanţi şi calciu. Au un conţinut scăzut de calorii şi, la fel ca spanacul, conţin acid oxalic, ceea ce îi conferă un gust acru, astringent. În rădăcinile de măcriş se găsesc substanţe fenolice.

Putem consuma măcrişul crud – în salate – sau fiert – în ciorbe, sosuri, piureuri, omlete, în combinaţii cu alte legume. Frunzele de măcriş se pot prepara în acelaşi mod ca spanacul sau ştevia. Pentru uz medicinal, se recoltează partea aeriană a plantei şi rădăcina. Se folosesc în stare crudă, sub formă de infuzie, pulbere, decoct şi în amestec cu alte plante.

Măcrişul este un adevărat medicament pentru ficat. Rădăcina de măcriş are un gust dulce-acrişor şi se foloseşte deseori în cure de detoxifiere şi în tratamentul unor afecţiuni hepatice. Sucul din frunze se poate produce în lunile mai-iunie şi este un tonic acru, care stimulează funcţia vezicii biliare şi a ficatului. Este indicat în tratarea alergiilor cu urticarii şi a anemiilor, fiind foarte bogat în fier.

Măcrisul este bogat în substanţe cu rol antibiotic, luptând împotriva infecţiilor din organism şi întărind imunitatea. Pentru a ne bucura de proprietăţile antibiotice ale măcrişului, acesta trebuie consumat proaspăt. Această plantă are un extraordinar efect vindecător şi asupra sistemului digestiv. Stimulează pofta de mâncare, este laxativ şi regularizează tranzitul intestinal. Rădăcina se foloseşte în cazuri de dizenterie.

Sistemul urinar este foarte bine stimulat de consumul de măcriş, prin faptul că această plantă are efect depurativ şi diuretic. Frunzele tinere de măcriş se folosesc ca diuretic în cazuri de artrite.

Deoarece conţine vitamina C în cantităţi importante, măcrişul este indicat în vindecarea cazurilor de scorbut, boală cauzată de lipsa de vitamină C în alimentaţie, care se manifestă prin slăbirea forţei musculare, anemie, sângerarea gingiilor, căderea dinţilor, apariţia unor plăgi deschise etc. Ca tratament, cel mai indicat în cazul bolnavilor de scorbut este consumul de suc obţinut din măcriş proaspăt.

Măcrişul are efect benefic şi în cazul următoarelor afecţiuni: abcese, acnee, furuncule, tumori albe (artrite tuberculoase cronice cu umflarea ţesuturilor), cancer, afecţiuni ale nervilor periferici, diaree, gastrită, hepatită, imunitate scăzută, intoxicaţii ale organismului, paralizie, pareze, pecingine şi ulcer, dar şi ca afrodisiac.

Din cauza conţinutului ridicat de acid oxalic, persoanele care suferă de reumatism sau de afecţiuni renale ar trebui să evite consumul de măcriş, după cum menţionează site-ul diversificare.ro. De asemenea, măcrişul este interzis pentru cei cu astm, artritism, gută, reumatism, colici nefrotice şi calculi cu uraţi. (Text: Agerpres, Foto:toaneraw.wordpress.com)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *