Leacuri din grădină: LUPIN

lupin

Lupinul este o floare perenă, deosebit de frumoasă, cu spice foarte mari, care are şi proprietăţi terapeutice, fiind o plantă consumată de vegetarieni. Lupinul (Lupinus polyphyllus) este o plantă erbacee din familia leguminoaselor, Fabaceae, din care face parte şi mazărea.

El se regăseşte pe continentele americane de nord şi de sud, precum în zona europeană şi africană a Mediteranei. În ţara noastră este cunoscut sub denumirile populare: niprală (lupinul galben), cafele sau cafeluţe (lupinul alb).

Creşte de la 30 cm până la un metru şi jumătate în înălţime. Frunzele sunt de obicei palmate şi de culoare verde închis. La maturitate, planta formează flori dispuse în chiorchine la vârful tulpinii, care au o paletă largă de culori – alb, galben, albastru, liliachiu, violet şi culoarea caisei. În mod obişnuit, ele înfloresc în iunie-iulie. Fructele lupinului cresc sub formă de păstaie, iar aceasta conţine aproximativ cinci boabe (seminţe), numite lupine.




Din cele peste 200 de specii, pe lângă toate varietăţile sălbatice, există şi specii cultivate pentru consumul uman, altele pentru valoarea ornamentală, iar cele mai multe ca hrană pentru animale. Progresul geneticii din secolul XX a contribuit la completa domesticire a speciilor de lupin, prin hibridizarea celor cu conţinut scăzut de alcaloizi şi a celor cu seminţe moi, dând naştere unor varietăţi noi, dulci, mult mai potrivite consumului uman.

Între varietăţile de lupin folosite în alimentaţie, în special în zona mediteraneană, se numără: lupinul alb, lupinul galben, lupinul albastru. Toate tipurile de lupine trebuie preparate după o metodă specifică înainte de a fi consumate. Aceasta presupune înmuiatul lupinelor în apă sărată un anumit număr de zile. În ţările mediteraneene şi orientale, sunt consumate la fel de des precum consumăm noi alunele.

Aceste boabe conservate pot fi făcute pastă, la fel ca humusul din năut sau iahnia din fasole. Tot din ele se pot face crochete de lupin, un delicios produs vegetarian căutat prin alte ţări. Lupinele se consumă şi prăjite cu sare şi condimente (boia).

Seminţele conţin: glucide, lipide, proteine, alcaloizi, ureide, fosfolipide, lectine, triterpene, flavone, aminoacizi, vitamine, acizi organici, acizi graşi. În medicina populară, seminţele se folosesc în uz intern ca diuretice, febrifuge, cicatrizante, iar în uz extern la tratarea abceselor şi a afecţiunilor cutanate. Lupinul albastru este cunoscut ca având proprietăţi de calmare şi de inducere a somnului. Lupinul alb contribuie la regenerarea pielii şi menţine hidratarea acesteia.

Lupinele au un conţinut bogat de proteine vegetale, de patru ori mai mare decât boabele de grâu. Au, de asemenea, una dintre cele mai mari concentraţii de fibre. Nu conţin colesterol, gluten şi nici iritanţi gastrici, spre deosebire de soia, care are o cantitate destul de mare de saponine. Sunt probiotice, ajutând dezvoltarea bacteriilor bune în organism. Conţin cantităţi apreciabile de animoacizi esenţiali. Făina de lupine are foarte multe proprietăţi nutritive şi este o bogată sursă de proteine de cea mai bună calitate.

Plantă recunoscută pentru proprietăţile sale terapeutice, lupinul poate înlocui cu succes carnea, au descoperit oamenii de ştiinţă de la Institutul Fraunhofer din Freising, Germania. Aceştia au căutat alternative ieftine şi sănătoase la carne, cunoscut fiind faptul că în următorii 40 de ani se estimează că necesarul de carne pentru consum al populaţiei globului va creşte, iar resursele sunt limitate.




 Lupinul corespunde tuturor cerinţelor pentru a fi folosit la scară largă de vegetarieni şi nu numai, deoarece conţine proteine ce pot fi utilizate atât pentru producerea înlocuitorilor de lactate, cât şi a înlocuitorilor de carne. Avantajele sunt că lupinul nu are un gust specific, nu conţine colesterol şi este bogat în acizi graşi polinesaturaţi.

Lupinul neameliorat, sălbatic sau din culturi tradiţionale, trebuie preparat cu atenţie înainte de consum. În caz contrar, poate afecta sistemul nervos, generând intoxicarea cu lupin. De asemenea, lupinul, precum alunele, este un alergen şi trebuie tratat cu atenţie de către cei ce sunt sensibili. (Text: Agerpres, Foto: flickr.com, agerpres.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *