Leacuri din grădină: LOBODA

loboda

Loboda, cunoscută şi sub denumirea de spanacul francezului sau spanac nemţesc de munte, este folosită, încă din antichitate, pentru deosebitele proprietăţi detoxifiante şi antioxidante. Loboda (Atriplex hortensis), denumită popular: loboda albă, loboda bună, loboda domnească, loboda porcească, loboda roşie, lobode roşii de vârzare, lobodina, spinaţ, ştir sau talpa gâştei, este o plantă cu port înalt, cu o tulpină simplă sau ramificată.

Frunzele pot fi de culoare verde, roşu-violacee, uşor gălbui, sunt mari, de formă trunghiulară şi uşor catifelate la atingere. Florile sunt de culoare verde sau roşie. Seminţele sunt de mici dimensiuni, incapsulate în fructele denumite achene.

Este o plantă originară din Europa şi Asia. Cultivată prin grădini atât primăvara cât şi toamna, ea creşte şi în formă sălbatică pe lângă garduri, drumuri, locuri virane sau pârloage. Se adaptează perfect la condiţiile de climă temperată, fiind foarte puţin pretenţioasă. Creşte atât la umbră cât şi la soare şi este rar atacată de dăunători. Se recoltează când este încă tânără şi fragedă, prin smulgere în lunile aprilie şi mai sau chiar în iunie în primăverile reci.




Planta conţine glucide, celuloză, proteine, substanţe minerale (potasiu, fosfor, calciu), acidul oxalic liber, pigmenţi clorofilieni şi carotenoizi. Loboda are cantităţi semnificative de vitamina K şi de două ori mai multă vitamina C decât lămâia şi spanacul.

Frunzele ei au un gust uşor sărat şi acrişor şi o textură fină. Sunt folosite în special în bucătărie, în salate, borşuri, ciorbe sau plăcinte şi ca remediu natural în medicina populară. Acestea se pot conserva peste iarnă în borcane sau se pot păstra în congelator, menţinându-şi intacte atât gustul cât şi proprietăţile hrănitoare.

În scop fitoterapeutic, se utilizează frunzele şi uneori seminţele. Loboda are acţiune depurativă, diuretică, remineralizantă, emolientă, emetică, calmantă şi vitaminizantă. Datorită conţinutului de fibre este recomandată pentru reglarea digestiei şi prevenirea constipaţiei, dar împiedică şi apariţia hemoroizilor şi a cancerului de colon.

Prin conţinutul de vitamina K, ajută la fixarea calciului, dar şi la întărirea vaselor de sânge. Astfel, loboda împiedică formarea cheagurilor de sânge, reducând riscul atacurilor cerebrale. Datorită conţinutului de vitamina C, la rândul său antioxidant puternic, loboda favorizează procesul de regenerare celulară şi întăreşte sistemul imunitar al organismului.

Anto-cianina din compoziţia sa este un antioxidant deosebit de puternic, care are capacitatea de a proteja organismul împotriva radicalilor liberi, responsabili de apariţia celulelor canceroase. Astfel, consumul de lobodă ajută la prevenirea acestei maladii necruţătoare. De asemenea, consumul de lobodă stimulează metabolismul.




Loboda previne şi combate astenia de primăvară şi contribuie la detoxifierea organismului. În afecţiuni pulmonare şi dureri de stomac, loboda este utilizată sub formă de extract, sucuri sau fierturi din frunze, infuzie sau decoct din seminţe.

Sub formă de comprese sau cataplasme din frunze fierte sau tocate se pot trata diferite afecţiuni ale pielii, în special pe leziuni purulente, pentru a grăbi coacerea. Loboda, la fel ca spanacul, conţine foarte mult acid oxalic. Şi din această cauză nu este permisă în cantităţi mari în cazul litiazei renale.(Text: Agerpres, Foto: adihadean.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *