Leacuri din grădină: LEUŞTEAN

leustean
Leuşteanul, foarte aromat, cu miros pătrunzător, cu o uşoară nuanţă de frunze de schinduf şi aflat la îndemână, în grădini şi în pieţe, nu şi-a pierdut aura de plantă medicinală, fiind folosit ca şi condiment în diverse preparate.

Leuşteanul (Levisticum officinale) este o plantă perenă comestibilă, cultivată în grădină, care trăieşte în medie 7-10 ani. Înfloreşte în plină vară, dând naştere unor flori în forma unor umbrele, de culoare galbenă, din care se vor forma seminţele. Frunzele de leuştean se pot recolta la nevoie, pe timpul verii, iar toamna se formează mănunchiuri care se usucă şi se pot păstra astfel tot timpul iernii, în saci de pânză sau în borcane.

Cu origini mediteraneene, se estimează că în secolul al IX-lea, leuşteanul a fost aclimatizat în nordul Europei, prin edictul lui Carol cel Mare, rege al francilor. Deşi provine din regiunile mai calde, leuşteanul s-a adaptat perfect în România. Nu este deloc o plantă pretenţioasă, rezistă atât la căldură excesivă, cât şi la îngheţ.




Frunzele, rădăcinile şi seminţele de leuştean au multiple întrebuinţări în bucătărie. În bucătăria europeană, este printre puţinele condimente considerate ca înlocuitori ai sării, din punct de vedere al gustului. În tradiţia culinară românească şi italiană, principala întrebuinţare a frunzelor de leuştean este la prepararea borşurilor, supelor, ciorbelor de vită şi pui, mai ales în cele care conţin cartofi, fasole, mazăre şi linte.

Planta de leuştean are numeroase proprietăţi curative, este un adevărat aliment-medicament, bogat în vitaminele A, B şi C, acizi organici, săruri minerale, uleiuri eterice. Medicii din Grecia Antică au fost primii care au lăsat însemnări despre efectele benefice ale frunzelor verzi ale leuşteanului asupra digestiei şi sistemului nervos. În medicina populară românească, el era folosit că plantă tămăduitoare pentru bolile de piept, digestive şi pentru diferitele plăgi, dar şi ca plantă magică.

Graţie proprietăţilor terapeutice, leuşteanul este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor respiratorii, endocrine, renale, ale aparatului urinar şi pentru întărirea sistemului imunitar. Este un remediu eficient într-o multitudine de boli precum anorexie, răceală, gripă, dureri de gât şi amigdalită. Are efecte antialergice, diminuează inflamaţia şi calmează mâncărimile. Uleiul obţinut din leuştean scade tensiunea şi stimulează diureza. Ceaiul preparat din seminţe de leuştean linişteşte rapid durerile de stomac.

Vinul de leuştean este un leac străvechi, cunoscut pentru efectele sale în combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu retenţia de lichide. Un studiu realizat în Germania a confirmat faptul că sucul proaspăt de leuştean, obţinut din 10 linguriţe, combinat cu o cană cu suc de morcov, ajută la dizolvarea calculilor renali şi previne formarea lor.




Pentru prevenirea cistitei se consumă mult leuştean proaspăt, iar dacă e deja instalată se tratează cu infuzie de leuştean. Consumul a minimum 20 de grame pe zi are efect diuretic, antispastic, fiind indicat pentru blocaj renal care apare postoperator, după cistitele acute, după administrarea medicamentelor ce inhibă diureza sau în unele afecţiuni tumorale.

Balonarea poate fi combătută prin administrarea înainte de masă a trei-şase linguri cu infuzie de frunze combinată cu seminţe de leuştean. Sindromul colonului iritabil şi colita se ameliorează prin consumul de leuştean proaspăt, precum şi al unei căni cu infuzie de frunze de leuştean de două ori pe zi.

Frunzele sale sunt un excelent tonic digestiv, care creşte secreţia de sucuri, alungă inapetenţa şi pune în mişcare tubul digestiv. Un studiu recent arată că flavonoidele conţinute în frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, în timp ce substanţele sale volatile, cu efect antiseptic, reglează flora tubului digestiv. Indigestia şi dispepsia se tratează cu o cură de zece zile în care se consumă suc de leuştean, câte două linguriţe înaintea meselor principale.

Uleiurile volatile şi substanţele amare pe care le conţine sunt un excelent stimulent digestiv şi măresc în mod armonios pofta de mâncare. Greaţa şi dischinezia biliară trec dacă se mestecă două frunze proaspete de leuştean înainte şi după masă.

Durerile de gât şi amigdalita trec cu gargară din infuzie fierbinte de frunze uscate de leuştean, faringitele şi laringitele se tratează prin consumul de frunze proaspete de leuştean şi gargară de patru ori pe zi cu infuzie combinată din frunze şi seminţe.

Răceala şi gripa se previn tot prin consumul de frunze proaspete, care conţin uleiuri volatile cu o acţiune antiinfecţioasă puternică şi polizaharide, cu o acţiune de stimulare a sistemului imunitar. Bronşita şi tusea se tratează cu infuzie cât mai fierbinte, câte două, chiar trei căni pe zi. Acest tratament este un bun adjuvant şi în caz de pleurezie sau de pneumonie.

Pentru a combate o circulaţie periferică deficitară, se consumă leuştean proaspăt, câte 10-25 de grame pe zi. Acesta dilată vasele de sânge, ajutând la îmbunătăţirea irigării cu sânge a unor zone ale corpului, cum ar fi mâinile, labele picioarelor, urechile.




Pentru ameliorarea durerilor de cap şi chiar a migrenelor puternice, se mestecă îndelung câteva frunze proaspete. Calmează durerea şi reduce senzaţia de vomă în cazul migrenei. Tratamentul este recomandat şi în crizele biliare, deoarece normalizează activitatea colecistului.

Uleiurile eterice de leuştean sunt folosite în industria cosmetică, la prepararea parfumurilor şi cremelor.

Contraindicaţii

Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leuşteanului, când a fost administrat în cantităţi mari şi pe perioade lungi de timp. Leuşteanul nu se foloseşte în perioada sarcinii şi se foloseşte în cantităţi moderate (maximum 3g/zi) în timpul alăptării. De asemenea, este necesară evitarea expunerii la soare în timpul tratamentului cu leuştean, deoarece planta conţine furanocumarine, ce pot induce fotosensibilitatea. (Text: Agerpres, Foto: obiectiv.info)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *