Leacuri din grădină: GULIA

gulie

Gulia, una dintre legumele vitalizante ale primăverii, pe lângă proprietăţile alimentare, prezintă şi numeroase calităţi terapeutice.

Este o legumă din familia Cruciferelor (Brassica oleraceae var. gongylodes), care prezintă mai multe varietăţi, cele mai cunoscute fiind varza şi conopida. Deşi pare a fi o rădăcinoasă care creşte în pământ, gulia se dezvoltă la suprafaţa solului. Aceste legume sunt plante ierboase, care cresc doar cultivate, de la ele consumându-se partea îngroşată a tulpinii, care este cărnoasă şi globuloasă (coletul), precum şi frunzele.

Originea guliei se află în nord-vestul Europei. Prima înregistrare datează din secolul al XVI-lea. Pe lângă Europa, America de Nord şi părţi temperate din Asia, ea este cultivată în Asia subtropicală, de exemplu în India, China şi nordul Vietnamului.

Părţile comestibile ale guliilor cu o perioadă de vegetaţie mai mică de 90 de zile (soiuri extra-timpurii) şi ale celor cu o perioadă vegetativă de 90-130 zile (soiuri timpurii) sunt numite în mod curent gulioare, în timp ce acelea cu o perioadă de vegetaţie mai mare de 130 zile sunt numite gulii. După culoare, se cultivă soiuri de gulii şi gulioare albe, respectiv albastre.

Aceste legume prezintă o sursă excelentă de Vitamina C, Vitaminele A, E, B, K; de minerale precum fosforul, fierul, zincul, potasiul, magneziul, calciul şi cuprul; de acid folic, luteină, dar şi fibre dietetice. Gulia conţine apă în proporţie de peste 90%. Glucozinolatul determină aroma caracteristică şi gustul, cunoscut ca având activitate anticarcinogenică.

Gulia poate fi consumată crudă sau gătită, asemănându-se la gust cu varza şi conopida, având o aromă dulce cu uşoare nuanţe înţepătoare, o caracteristică dată de uleiurile eterice. Cele mici pot fi gătite întregi cu tot cu coajă. Gulia aduce o aromă specială unor ciorbe, iar gulia murată este considerată o delicatesă. Se conservă la frigider, rezistând una-două săptămâni. Frunzele pot fi şi ele consumate, dar se conservă separat şi rezistă doar câteva zile. Preparatele din gulie pregătite termic au o valoare nutritivă şi terapeutică relativ scăzută. Dintre formele prelucrate termic, cele mai sănătoase sunt supele de gulie.

Consumul de gulie reglează nivelul glucozei în sânge, fiind deci o legumă indicată spre a fi consumată şi de către diabetici. Are proprietăţi excepţionale şi poate fi folosită în prevenirea sau ameliorarea diferitelor boli, ca, de exemplu, durerile musculare, anemia, cefaleea, infecţiile intestinale.

Gulia este o bună sursă de fosfor mineral, care are un rol esenţial în formarea şi menţinerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor, contribuind astfel la creşterea şi regenerarea ţesuturilor şi ajutând la menţinerea Ph-ului sângelui. Copiilor în creştere sau celor suferind de rahitism li se recomandă să consume suc proaspăt de gulii. Având proprietăţi tonice şi mineralizante, sucul de gulii, în combinaţie cu sucul de morcov sau ţelină, este excelent pentru întărirea sistemului osos.

Datorită conţinutului caloric scăzut, gulia este indicată în dietele de menţinere a siluetei sau în curele de slăbire.

Sucul de gulii este, de asemenea, eficient pentru combaterea contracţiilor musculare şi atenuarea durerilor cauzate de acestea. Consumul zilnic, la micul dejun, a câte unui pahar cu suc de gulii poate fi un remediu în cazul cârceilor.

Studiile efectuate la sfârşitul secolului al XX-lea au arătat că un consum regulat de legume din familia cruciferelor, din care fac parte gulia, varza, varza de Bruxelles, conopida, broccoli, contribuie la prevenirea unor tipuri de cancer. Bogate în vitamine şi minerale, acestea activează metabolismul celular, fortifică sistemul imunitar şi îşi aduc contribuţia în prevenirea tumorilor.

Consumarea acestor legume facilitează eliminarea apei din organism, ajută la vindecarea infecţiilor virale, în bronşite, tuse, angine. Gulia ajută organismul să se detoxifice, stimulând arderile şi ajutând rinichii să elimine acidul uric.

Mai ales prin conţinutul vitaminelor din complexul B, precum niacina, piridoxina (B6), tiamina (B1), acidul pantotenic (B5), consumul guliei este important pentru o bună funcţionare şi activitate a sistemului nervos şi a celui circulator. De asemenea, cantitatea semnificativă de potasiu, alături de enzimele care conferă energie corpului, ajută la o bună funcţionare a sistemului nervos, a muşchilor şi a creierului. Potasiul reduce şi riscul apariţiei bolilor cardiace.

Frunzele soiurilor de gulie, prin conţinutul ridicat de fibre, enzime, vitamine şi cupru, consumate proaspete, refac digestia, reglează glicemia, încetinesc procesele de îmbătrânire, combat oboseala şi neutralizează hiperaciditatea gastrică.

Aplicată extern, gulia este un remediu eficient în tratarea degerăturilor. Sub formă de supă sau decoct, ea prezintă proprietăţi antidiareice. Este benefică în afecţiuni respiratorii. Siropul de gulie este indicat în tratarea tusei, a bronşitei sau a anginei.

Din cauza conţinutului de glicosinolaţi, substanţe care inhibă captarea iodului de tiroidă, consumul guliei este nerecomandat persoanelor cu probleme tiroidiene. (Text: Agerpres, Foto: foodstory.stirileprotv.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *