Leacuri din grădină: COACĂZ NEGRU

coacaz-negru

Fructele mici, negre şi parfumate, apreciate încă din vremuri îndepărtate pentru calităţile terapeutice generoase, fac din coacăzul negru un elixir al tinereţii, un miracol al naturii.

Coacăzul negru (Ribes nigrum) este un arbust lemnos, care face parte din genul Ribes şi din familia Grossulariaceae, cu aproximativ 150 de specii, între care, se numără şi coacăzul roşu (Ribes rubrum), coacăzul de munte (Ribes alpinus), coacăzul auriu (Ribes aureum), agrişul (Ribes grossularia) etc. Ribes nigrum este originar din părţile temperate ale Europei Centrale şi de Nord şi din nordul Asiei, întâlnit la margini de pădure, acolo unde are suficientă lumină. Coacăzul negru este cunoscut ca plantă de cultură în Europa din secolul al XVI-lea, plantaţiile fiind mai prielnice în zonele submontane şi deluroase.

Arbustul, denumit alternativ ruzinca sau ribizli, creşte înalt până la doi metri. Tulpina este dreaptă şi puternic ramificată, fără spini. Frunzele au margini dinţate, puţin păroase pe faţa inferioară şi garnisite cu numeroase glande punctiforme, galbene şi parfumate.

Coacăzul negru înfloreşte în lunile aprilie-mai şi grupează între cinci şi zece flori verzi-gălbui la exterior şi roşiatice în profunzime. Fructele, nişte boabe negre cu puncte galbene, cu diametrul de 0,5-1 cm, parfumate şi cu gust aromatic şi puţin acrişor, fiecare conţinând mai multe seminţe, sunt grupate în ciorchini şi se culeg în a doua parte a verii, după jumătatea lunii iulie, potrivit site-ului pfaf.org.

Pentru uz medicinal se culeg fructele şi frunzele, din care se prepară infuzie, decoct, tinctură sau se obţine un extract fluid. Primăvara devreme se pot recolta mugurii de coacăz, iar după prelucrarea fructelor mature se reţin seminţele. Din coacăzele negre uscate se prepară prin măcinare o pudră cu efecte vitaminizante, care se foloseşte într-o multitudine de boli. În medicina popoarelor nordice şi baltice, acest fruct este considerat un adevărat panaceu.

Substanţele active importante din fructele şi din frunzele de coacăz sunt:  vitamina C, în cantitate foarte mare, provitamina A, complexul B (B1, B2, B6), vitamina PP, proteine, acizi organici, săruri minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc), flavonoizi, pectine, taninuri, ulei esenţial, pectină şi emulsină.

Coacăzele negre au  proprietăţi depurative, sudorifice, stomahice, antireumatice, antiinfecţioase şi cicatrizante.

Frunzele au o mare capacitate diuretică, au acţiune antireumatică şi efecte uricozurice, favorizând eliminarea purinelor şi a acidului uric.




Fructele consumate în stare crudă sau sub formă de extract sau sirop au efecte benefice în: anemie, surmenaj, insuficienţă cardiacă şi respiratorie, pneumonie, gastrită, hipertensiune arterială, ulcer, colită, diaree cronică, dizenterie, boli reumatice, pielonefrite, celulită, ateroscreloză, obezitate, tulburări circulatorii, boli oculare, insomnii şi afectiuni ale sistemului nervos.

Considerate ca făcând parte dintre cele mai bogate fructe în vitamina C (150-200 mg la 100 de grame de fructe), de trei ori mai mult decât portocalele, ele sunt recomandate în stările de oboseală cronică, suprasolicitare intelectuală. Pentru cei care fac eforturi intelectuale mari este recomandat în mod special siropul de coacăze negre, atunci când apar stările specifice de ameţeală, somnolenţă, incapacitate de concentrare.

Durerile de gât, tusea, răguşeala, amigdalita pot fi tratate cu siropul de coacăze negre, care are dublu efect: pe de o parte, acţionează direct asupra agenţilor microbieni, distrugându-i şi “reparând” ţesuturile (epiteliile) lezate, iar pe de altă parte, măreşte pe termen lung imunitatea locală, împiedicând îmbolnăvirea ulterioară.

În special sucul obţinut din aceste fructe este un excelent depurativ, îndepărtând multe din reziduurile toxice din organism.

Fructele uscate, consumate sub formă de pulbere, au efecte remarcabile asupra circulaţiei periferice, fiind, totodată, indicate şi persoanelor cărora li se umflă picioarele la căldură şi celor care au fragilitate capilară.

Crescând foarte mult imunitatea, coacăzele sunt recomandate în hepatită şi afecţiunile splinei. Sucul acestora combate paraziţii intestinali, facilitează digestia, stimulează funcţionarea ficatului, a pancreasului şi a splinei şi stimulează pofta de mâncare.

Frunzele coacăzului au efecte deosebite în artrite, gută, hidropizie, catar vezical, hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, tuse convulsivă, migrene persistente, dureri de stomac şi în calmarea durerilor provocate la înţepăturile de albine şi alte insecte.

Mugurii sunt eficienţi în tratamentele multor afecţiuni, pentru care sunt utilizaţi alături de fructe şi frunze. În uz intern, mugurii acţionează în stimularea secreţiei hormonilor antiinflamatori în prostatită şi adenom de prostată, în fibrom uterin, chisturi ovariene şi alte inflamaţii locale la nivelul mucoaselor pulmonare, renale şi digestive.

În uz extern, preparatele din muguri s-au dovedit utile în dermatoze, urticarie şi eczeme. Efectele benefice şi curative ale coacăzului negru a fost confirmat de mai multe studii, potrivit site-ului sigmaaldrich.com. (Text: Agerpres, Foto: wikiwand.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *