Leacuri din grădină: ANANAS

ananas

Ananasul, cel mai popular fruct tropical, face parte din familia Bromeliaceae, care reuneşte în jur de 3.170 de plante tropicale, acesta fiind singurul comestibil. Are frunze lungi şi o tulpină scurtă ce poartă, în vârf, o inflorescenţă sub formă de spic. Fructul de ananas este o combinaţie de fructe produse de mai multe flori alăturate.

Fructul comestibil cărnos, cu gust dulce-acrişor, este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, din care se extrage un suc foarte plăcut la gust, dulce şi aromat.

Fructele de ananas conţin un ferment digestiv – bromelina, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C, triptofan, serotonina, minerale şi vitamine. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus al acestui minunat fruct, care digeră în câteva minute de 1.000 de ori greutatea ei de proteine şi care este comparată cu pepsina şi papaina. În compoziţia ananasului nu se întâlnesc grăsimi, iar în ceea ce priveşte mineralele şi vitaminele, acestea sunt în cantităţi foarte reduse.

În scop fitoterapeutic se utilizează frunzele tinere, fructele şi tulpina. Datorită bromelinei, fructul de ananas este foarte util în asigurarea unei bune funcţionări a tractului gastro-intestinal, sucul de ananas putând chiar înlocui sucul gastric.

Pentru eficienţa terapeutică se recomandă consumarea sucului de ananas în stare proaspătă, imediat ce a fost stors din fruct. Ananasul are efect: antiiflamator, efect revigorant, purgativ, detoxifiant, antidepresiv. Este folosit intern în: tulburări digestive, afecţiuni inflamatorii cronice, constipaţie, obezitate, tratarea celulitei, cancer, răceli, infecţii, febră, astm, dismenoree, hipertensiune, efecte neplăcute ale menopauzei, artrită, reumatism, ateroscreloză, enterocolite, infecţii, purificarea sângelui. În ceea ce priveşte uzul extern, fructul este folosit în răni şi arsuri, tratamente de înfrumuseţare şi întinerire a pielii, plăgi, sub formă de suc şi creme preparate din fruct.



Consumul de ananas nu este recomandat în caz de ulcer gastric.

Există sute de varietăţi ale acestui fruct, de la foarte mari până la dimensiuni miniaturale. Soiurile pitice provin din Thailanda şi Africa de Sud. O variantă medie, Abacaxi, poate cântări până la 5 kg. Varianta extremă este Giant Kew, cunoscut pentru cele 20 de kg.

Principalele ţări producătoare la nivel mondial sunt: Mexic, Honduras, Republica Dominicană, Filipine, Thailanda, Costa Rica şi China.

Se crede că fructul de ananas a fost descoperit de Cristofor Columb, în 1493, în Guadalupe, deşi el era cultivat de multă vreme în America de Sud. El este şi cel care l-a numit “pina de Indes” (pinul indienilor) datorită asemănării cu un con de pin. Începând cu 1555, ananasul ajunge în Anglia, iar, mai apoi, în India, Asia şi Indiile de Vest.

În 1903, James Drummond Dole începe să conserve ananasul, făcându-l accesibil în mai toată lumea. În prezent, îl găsim tot timpul anului, în orice parte a globului şi în orice supermarket.

Atunci când cumpărăm ananas proaspăt, trebuie să alegem un fruct care este greu pentru dimensiunea lui, ceea ce înseamnă că este suficient de suculent. Gradul de coacere se testează rupând una dintre frunzele de la bază. Dacă iese suc, este copt. De altfel, partea inferioară a ananasului este şi cea mai dulce. Atunci când este copt, este moale şi are o textură plăcută.(Text: Agerpres, Foto: foodstory.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *