Josephine Baker, una dintre cele mai senzuale artiste ale tuturor timpurilor

Josephine Baker-01

Cântăreaţa şi dansatoarea franceză de origine americană Josephine Baker s-a născut la 3 iunie 1906 la St. Louis, Missouri.

Fiica nelegitimă a unui producător evreu de instrumente muzicale, Eddie Carson şi a unei spălătorese de culoare, Carrie McDonald, Josephine Baker a crescut în cartierele sărace din St. Louis. A părăsit şcoala la 12 ani. S-a căsătorit pentru prima dată la 13 ani, însă căsnicia nu a durat foarte mult şi s-a destrămat.

Având un talent excepţional în dans, însă neavând mijloace necesare pentru a se susţine s-a străduit să profite de orice moment din viaţă pentru a scăpa de situaţia precară pe care o ducea, abandonând chiar studiile pentru a urma o carieră muzicală. Tot în această perioadă a jucat diferite roluri la Booker Washington Theatre din St. Louis. La 15 ani, după despărţirea de cel de-al doilea soţ, a fost descoperită de trupa de vodevil St. Louis Chorus şi a început să participe la spectacole pentru oamenii de culoare din oraş.

La 16 ani, s-a alăturat unei trupe de dans şi s-a mutat la New York, unde a dansat în cluburi de noapte din Harlem, precum şi în spectacolul de pe Broadway “Chocolate Dandies” (1924). A început să fie considerată o adevărată legendă a muzicii.

A plecat la Paris în 1925, alături de o trupă de teatru de revistă şi a fost invitată să danseze în musicalul “La revue negre”.

Pentru publicul francez era întruchiparea exotismului şi a vitalităţii culturii afro-americane, firea sa veselă şi talentul deosebit atrăgând atenţia publicului francez şi devenind cea mai populară actriţă de musical din Paris şi cucerind statutul de stea la Folies Bergere, potrivit Enciclopedia Universală Britannica. La Folies Bergere, dansatoarea şi-a făcut debutul coborâtă din tavan într-o sferă acoperită cu flori, care s-a deschis pe scenă, arătând-o pe dansatoare îmbrăcată într-un şnur ornamentat cu banane.

A fost considerată una dintre cele mai senzuale artiste ale tuturor timpurilor, muzica inspirându-i pe o serie de scriitori şi artişti plastici. Picasso a spus că este “Nefertiti din zilele noastre”, iar scriitorul Ernest Hemingway a spus că Josephine Baker era “cea mai senzaţională femeie pe care a văzut-o cineva vreodată”. După anii de succes la Paris a decis să se întoarcă în America, însă spectacolele ei n-au avut succes şi a revenit în Franţa. În 1937 s-a căsătorit cu francezul Jean Lion şi a renunţat la cetăţenia americană în favoarea celei franceze. Mariajul nu a durat foarte mult nici de această dată.

Josephine Baker

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a lucrat la Crucea Roşie şi a dat spectacole pentru forţele franceze libere. În 1940, a devenit activă în mişcarea de rezistenţă. În perioada următoare s-a recăsătorit cu cântăreţul Jo Bouillon. Din 1950, a adoptat un număr mare de orfani de toate naţionalităţile, într-un “experiment al fraternităţii”, şi a făcut călătorii regulate în SUA, pledând pentru drepturile civile.

S-a despărţit şi de cel de-al patrulea soţ şi s-a întors în America. Deseori a combinat muzica cu activităţile privind apărarea drepturilor civile. Piesele sale cântate în diferite limbi erau încărcate de emoţie şi sensibilitate. De-a lungul timpului a primit distincţii între care titlul Legiunea de Onoare, Crucea de Război şi Medalia de Rezistenţă.

Josephine Baker s-a numărat alături de Los Muchambos, Hugues Aufray, Caterina Casseli, Edita Pieha, Amalia Rodriguez, Rika Zarai, Rita Pavone, Maria Mitiiteva, Boby Solo, Jean-Claude Pascal, Charles Aznavour, Cliff Richard, Dalida, Enrico Macias, Julio Iglesias printre vedetele muzicii străine prezente la Festivalul “Cerbul de Aur” organizat, la Braşov, în primele ediţii.

Între piesele interpretate de artistă amintim: “J’ai deux amours” (1930), “La Petite Tonkinoise” (1930), “C’est lui” (1934), “Haiti” (1934), “Sous le ciel d’Afrique” (1935). Josephine Baker a jucat şi în câteva filme între care se numără: “La Revue des revues” (1927), “La Sirene des Tropiques” (1927), “Le Pompier des Folies Bergere” (1928), “La Folie du jour” (1929), “Die Frauen von Folies Bergeres” (1929), “Zouzou” (1934), “Princesse Tam Tam” (1935).

S-a stins din viaţă la 12 aprilie 1975, la Paris, în urma unei hemoragii cerebrale, fiind prima femeie americană înmormântată în Franţa cu onoruri militare. (Text: Agerpres ,Foto: pinterest.com, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *