Janet Gaynor, prima actriţă distinsă cu Premiul Oscar

Janet-Gaynor-01

Janet Gaynor a fost prima câştigătoare a Premiului Oscar pentru cea mai bună actriţă, în anul 1929, pentru prestaţia extraordinară din filmele “Seventh Heaven” (1927), “Sunrise – A Song of Two Humans” (1927) şi “Street Angel” (1928). A fost pentru prima dată şi, de altfel, singura dată, când o actriţă a primit un premiu Oscar pentru mai multe roluri.

Laura Augusta Gainer s-a născut la 6 octombrie 1906, la Philadelphia, în Pennsylvania. După divorţul părinţilor, în 1914, mama împreună cu Laura şi cu sora sa mai mare, Helen, s-au mutat la Chicago. Pe perioada copilăriei, având sănătatea mai fragilă, a locuit mai mult la mătuşa sa din Melbourne, Florida, unde a urmat şcoala şi a jucat în câteva piese de amatori. Din 1919, a urmat Liceul Lakeview din Chicago, până în 1922, când mama sa s-a căsătorit cu Harry C. Jones, familia mutându-se, de acum, la San Francisco.

În anul următor, Laura a absolvit Liceul Politehnic. Gaynor îi datorează cariera artistică lui Jones, care le-a încurajat atât pe ea, cât şi pe sora ei, în această direcţie. Cele două surori s-au mutat la Los Angeles, unde au studiat la Şcoala de steno-dactilografie.

Laura Augusta Gainer a debutat în filmul “All Wet” (1924). Şi-a schimbat numele în Janet Gaynor la sfatul tatălui adoptiv, iar la scurt timp după aceea era deja distribuită în mai multe filme. În 1926, Gaynor a interpretat rolul eroinei Anna din filmul “The Johnstown Flood”, primul său rol remunerat.

Bucurându-se de un succes extraordinar, a devenit actriţa preferată a producătorului Winkfield Sheehan de la casa de producţie Fox, cu care a semnat un contract şi care a distribuit-o în roluri importante din filme precum “The Shamrock Handicap”, “The Blue Eagle”, “The Midnight Kiss” şi “The Return of Peter Grimm”.

Gaynor întruchipa personaje plăcute, copilăroase, uneori vulnerabile, dar care ieşeau învingătoare în final. În 1927, a jucat în “Sunrise – A Song of Two Humans” şi, din acelaşi an, a început să joace alături de actorul Charles Farrell, pentru prima dată în filmul romantic “Seventh Heaven”. Cei doi au format un cuplu de succes pe ecrane şi au ajuns să joace împreună în 11 filme, printre care “Street Angel” în 1928, unul dintre cele trei filme pentru care Janet Gaynor a primit primul premiu Oscar la categoria cea mai bună actriţă, în anul 1929.

În perioada tranziţiei de la filmul mut la cel vorbit, Gaynor a jucat în “Four Devils” (1928), la care a fost adăugat un dialog parţial în 1929, “Christina” (1929) şi “Lucky Star” (1929). În 1929 a dat un test de voce pentru rolul din musicalul “Sunny Side Up”, primul său rol integral vorbit. Nefiind mulţumită de prestaţia sa, a început să ia lecţii de dicţie, dar producătorii au convins-o să-şi păstreze naturaleţea care o consacrase.

În septembrie 1929, Gaynor s-a căsătorit cu producătorul Lydell Peck, de care a divorţat, însă, câţiva ani mai târziu. A mai jucat în câteva musicaluri alături de Farrell, în 1930. Nemulţumită de multitudinea de roluri ingenue care i se acordau, a plecat în Hawaii, promiţând să revină doar atunci când i se vor da roluri mai serioase. După 7 luni, a revenit, însă, la aceeaşi tipologie de personaje care o consacrase.

Janet-Gaynor-02

În 1931 şi 1932 a jucat în remake-ul filmului “Daddy Long Legs” (1931), în “The Man Who Came Back” (1931), alături de Farrell şi în alte patru filme. Printre rolurile interpretate între 1933 şi 1938, se disting trei, respectiv cele din “State Fair” (1933), în care Gaynor interpretează rolul fetei lui Will Rogers; “The Farmer Takes a Wife” (1935), avându-l ca partener pe Henry Fonda şi “A Star Is Born” (1937). În acesta din urmă, Gaynor a avut o prestaţie extraordinară, pentru care a fost nominalizată la Premiile Oscar. Ulterior, a jucat în “Three Loves Has Nancy” (1938) şi “The Young in Heart” (1938).

În 1939, la vârsta de 33 de ani, Gaynor s-a retras din activitate. La vremea aceea, era cea mai bine plătită actriţă de la Hollywood, cu un venit anual de peste 250.000 de dolari. După 17 ani de apariţii pe marele ecran, popularitatea ei era în declin. Spectatorii începuseră să se plictisească de tipologia personajelor interpretate de Gaynor, îşi doreau eroine mai îndrăzneţe şi mai sofisticate. În august 1939, Gaynor s-a căsătorit cu designerul de costume Gilbert Adrian, cu care a avut un fiu, Robin, născut în 1940. Următorii 12 ani, au călătorit foarte mult. În 1952 şi-au cumpărat o fermă în Brazilia, unde şi-au petrecut alţi 7 ani. Mai aveau proprietăţi şi în Palm Springs şi Hawaii.

Janet Gaynor a revenit în cinematografie pentru un ultim film, “Bernardine” (1957). A încercat, apoi, câteva roluri în trei piese care nu s-au bucurat, însă, de succes: “The Midnight Sun” (1959) şi “Harold and Maude” (1980) pe Broadway şi “On Golden Pond” (1981) la Chicago. A mai jucat în câteva producţii de televiziune, printre care “The Love Boat”, în 1981.

Gilbert Adrian a murit în 1959, lăsându-şi soţia devastată de durere şi bolnavă. În 1964, Janet Gaynor s-a recăsătorit cu producătorul Paul Gregory, alături de care s-a stabilit la Palm Springs. Aici, Gaynor s-a dedicat picturii, expunându-şi lucrările la Galeriile Wally Findlay din New York, în aprilie 1977.  În 1982, a suferit un grav accident de circulaţie. A murit la 14 septembrie 1984, din cauza unei pneumonii şi a unor complicaţii survenite în urma acestui accident. A fost înmormântată la Palm Springs.

În ciuda faptului că nu avusese o pregătire profesională pentru cariera în cinematografie şi nu avea abilităţi vocale sau de dansatoare deosebite, Janet Gaynor a fost unul dintre marile staruri hollywoodiene, jucând în 37 de filme de renume. A primit o stea pe Hollywood Walk of Fame, iar în 1978 a fost distinsă de Academia Americană de Film cu un premiu special pentru “plăcerea şi buna dispoziţie pe care le-a oferit-o cinefililor din întreaga lume.(Text: Agerpres, Foto:meredy.com, c1.staticflickr.com, Video: youtube.com)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *