Frâncuşa este un vechi soi autohton de viţă-de-vie, cultivat încă dinainte de invazia filoxerică, în întreaga Moldovă, în podgoriile Cotnari, Odobeşti, Panciu şi Huşi. Ulterior, acest soi s-a statornicit îndeosebi la Cotnari, făcând parte din vinul-sortiment de Cotnari, într-o proporţie de 20%, alături de alte trei soiuri: Grasă – 35%, Fetească albă – 35% şi Tămâioasă românească – 10%.
Se cultivă, însă, şi pe suprafeţe mai restrânse, în unele podgorii din Transilvania şi din Muntenia.
Cunoscut şi sub denumirea de „Frâncuşe„, soiul a avut de-a lungul timpului mai multe sinonime, cum ar fi Mustoasă, Poama muştei, Poama franchie, Vinoasă, Poama creaţă, Mustoasă de Moldova, Moale vinoasă, Vinoasă moale, Zemoasă, deşi în prezent există un soi distinct cu cea din urmă denumire.
La Huşi, se numea Frenchie sau Frenchişe, iar la Odobeşti i se spunea Creaţă, din cauza faptului că frunzele sale sunt dantelate, asemănătoare cu cele de la Creaţa de Banat, notează Ion Puşcă în „Vechi soiuri româneşti de viţă de vie”. Însă la Cotnari, unde reprezintă unul dintre soiurile de bază, se numeşte Frâncuşă sau Ţârţără.
De fapt, soiul are două biotipuri, iar cel care se cultivă la Cotnari se numeşte Ţârţără. Strugurii au boabele neuniforme, foarte mici, ajungând până la mărimea celui de mazăre. Cel de-al doilea biotip se numeşte Mustoasă sau Mustoasă de Moldova, denumire ce provine de la faptul că este foarte bogat în must. Strugurii au boabe omogene ca mărime, sferice, de culoare galben-verzui.
Frâncuşă ajunge la maturare în luna septembrie, poate chiar în prima parte a lunii octombrie. Biotipul Mustoasă acumulează între 170-200 g/l zaharuri, iar vinurile obţinute sunt albe seci, de culoare galben-verzui sau galben-pal, cu o tărie alcoolică de 10-12% vol. În cazul biotipului Ţârţără, strugurii pot acumula până la 210-220 g/l zaharuri, iar vinurile obţinute au o tărie alcoolică de 12-13% vol. De obicei, nu se vinifică separat, ci împreună cu celelalte soiuri din sortiment.
Frâncuşa este un vin fin şi elegant, cu o aromă fină de fructe, cu un gust echilibrat şi catifelat, de culoare galben-pal sau galben-verzui. În lucrarea „Podgoria Cotnari”, coordonată de distinsul academician V.D. Cotea, regăsim o descriere deosebită a acestui vin:
„Frâncuşa, indiferent de categoria de calitate, are o robă atractivă, gălbuie, cu nuanţe verzui. Câştigă relativ repede o limpiditate perfectă, ajungând să fie pur ca lacrima chiar şi fără mari intervenţii tehnologice. (…) Se impune prin parfum şi aromă de strugure bine copt, printr-o mare lejeritate datorită unui grad alcoolic nu prea ridicat, dar mai ales printr-o inconfundabilă notă de prospeţime şi fructuozitate.”
Servit la o temperatură de 8-10 grade Celsius, vinul Frâncuşă se armonizează foarte bine cu aperitivele, cu ghiudemul, cu salamul de Sibiu, cu ouăle roşii de Paşti, dar şi cu cârnaţii de Pleşcoi sau cu cei olteneşti. De asemenea, Frâncuşă se mai serveşte alături de peşte alb, mâncăruri uşoare din pui şi brânzeturi proaspete.
De altfel, este preferat în anotimpurile de vară şi de toamnă, când meniurile sunt preparate cu multe legume proaspete, cu carne albă de pasăre, cu mâncăruri pe bază de peşte şi cu brânzeturi, pentru că este un vin mai uşor şi răcoritor datorită acidităţii. (Text: Agerpres, Foto: cotnari.ro)
