Mp3

Făgăraş, 725 de ani de la prima menţiune documentară

iceu-fagaras

Teritoriul braşovean este amintit în documentele secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea ca unitate administrativă aparte, unele dintre districtele româneşti şi comitatele de aici continuând să existe până în 1920, când, după înfăptuirea, în 1918, a statului naţional unitar român, a fost necesară reorganizarea administrativ-teritorială a României Mari.

De remarcat este faptul că o mare parte a teritoriului braşovean se suprapune unor forme vechi de organizare teritorială, numite ”ţări”. În acest sens, cea mai veche unitate administrativă distinctă este Ţara Bârsei, amintită documentar, în 1211, cu numele Terra Borza, iar apoi Ţara Făgăraşului sau Ţara Oltului, consemnată documentar, în 1222, cu numele Terra Blachorum.

Ţara Făgăraşului a constituit din cele mai vechi timpuri, alături de Ţara Bârsei, o zonă de refugiu în faţa duşmanului, datorită poziţiei sale geografice favorabile. Între 1368-1464, Ţara Făgăraşului s-a aflat în posesia domnilor Ţării Româneşti, apărând menţionată, de exemplu, în titlul voievodal al lui Mircea cel Bătrân (1386-1418). Este consemnat, de asemenea, şi faptul că în timpul luptelor pentru unificarea celor trei ţări române, Mihai Viteazul a locuit în cetatea Făgăraşului, iar după lupta de la Mirăslău (18 septembrie 1600), acesta s-a retras, cu familia sa, la Râşnov.

Fagaras-01

La 11 martie 1291, românii (olachi) din Transilvania erau menţionaţi ca participanţi alături de nobili (nobiles), de saşi (Saxones) şi de secui (Syculi) la congregaţia de la Alba Iulia, ale cărei lucrări se desfăşuraseră cu puţin timp în urmă, în prezenţa regelui Andrei al III-lea (1290-1301). Adunarea a consacrat restaurarea nobilului ungur Ugrinus în stăpânirea domeniilor de la Făgăraş şi Sâmbăta, eliminând astfel ultima autonomie românească din Transilvania. Astfel, Făgăraşul a fost pentru prima oară menţionat documentar, cu numele de Fogros. Numele Făgăraşului apare din nou menţionat în 1393, iar ca oraş în 1431.

Cetatea-Fagaras
Cetatea Făgăraşului, cel mai impunător monument al ţinutului, este una dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din întreaga ţară şi chiar din Europa, după cum menţionează site-ul Primăriei municipiului Făgăraş. Complexul feudal fortificat de la Făgăraş, a cărui construcţie a început la sfârşitul secolului al XIV-lea şi se continuă, prin adăugiri succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de o fortificaţie din lemn, înconjurată cu un şanţ şi val de pământ, atestată arheologic pentru secolul al XII-lea, ce dovedeşte existenţa unei organizări politico-militare autohtone voievodale timpurii în Ţara Făgăraşului.

În secolul al XV-lea cetatea din piatră şi cărămidă de la Făgăraş este atestată ca cetate militară de apărare, cu patru turnuri bastionare la colţuri şi un turn de avanpost pe latura de est. Între anii 1528-1541, Ștefan Mailat, stăpânul domeniului feudal al Făgăraşului, apoi voievod al Transilvaniei, transformă cetatea militară de apărare într-un castel feudal fortificat.

Fagaras-03

Cetatea are forma unui patrulater mărginit la exterior de un şanţ cu apă, cu patru turnuri şi cu o largă curte interioară. Clădirea interioară are aripi masive cu trei nivele. În incinta dintre ziduri se află patru bastioane de tip Vauban. Camerele de la parter şi de la primul etaj sunt prevăzute cu bolţi, cele de la etajul al doilea cu tavan drept. Între 1948-1960 castelul a fost folosit ca penitenciar pentru deţinuţii politici, iar după 1965 a fost renovat şi amenajat ca muzeu — Muzeul de Istorie şi Etnografie a Ţării Făgăraşului.

Reşedinţă a principilor Transilvaniei, complexul feudal fortificat de la Făgăraş şi-a definit forma şi proporţiile actuale în ultima parte a secolului al XVI-lea şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Importante lucrări sunt întreprinse în vremea principilor Gabriel Bethlen (1613-1629) şi Gheorghe Rackoczi I (1630-1648). În timpul principelui Mihail Apafi (1661-1690) în acest castel a funcţionat Dieta Transilvaniei. Până în 1737, Făgăraş a fost reşedinţa Episcopiei greco-catolice, mutată apoi la Blaj de către Ioan Inochentie Micu Klein.

Fagaras-02

Localitatea Făgăraş a fost mult timp centrul politico-administrativ al ţinutului, ca reşedinţă de district până în 1886, de comitat între 1886 şi 1918 şi, apoi, reşedinţă de judeţ între 1918 şi 1950, polarizând întreaga viaţă economică, social-politică şi culturală a zonei, arată site-ul amintit.

În 1968, odată cu noua reorganizare administrativ-teritorială, fostul judeţ Făgăraş devine parte componentă a actualului judeţ Braşov.

Oraşul Făgăraş a fost declarat municipiu la 27 iulie 1979. La recensământul populaţiei din 2011, acesta avea 30.714 locuitori.

Fagaras-04

Dintre obiectivele de interes cultural şi turistic ale municipiului Făgăraş amintim: Muzeul Ţării Făgăraşului “Valer Literat”, înfiinţat în 1923 (istorie, etnografie şi artă); Biserica ”Sfântul Nicolae”, ctitorie a domnului Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu (1688-1714), înălţată cu daniile acestuia şi ale soţiei sale Doamna Marica, după cum arată inscripţia de la intrare, între 17 iunie 1697 şi 30 septembrie 1698, cu picturi murale din anul 1721 în interior, renovată în 1921-1922; Biserica ”Sf. Treime” (1782-1783); Mânăstirea franciscanilor şi biserica romano-catolică (1737-1742). (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/Municipiul Făgăras, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *