Mp3

Expoziţie despre soldaţii-fantomă din Insula Măgarilor

Muzeul-Judetean-Mures-03

Un episod cutremurător, necunoscut până acum, despre ororile Primului Război Mondial, care au dus la moartea a circa 74.000 de soldaţi ai armatei austro-ungare, este prezentat în premieră în România de către cercetătorii Anita Major şi Gabor Margittai din Ungaria, în cadrul expoziţiei “Soldaţii-fantomă din Insula Măgarilor”, deschisă la Muzeul Judeţean Mureş.
Cei circa 74.000 de soldaţi – printre care s-au regăsit maghiari, români, cehi şi austrieci – nu au murit de gloanţe, pe front, ci în urma înfometării, canibalismului, epuizării şi holerei.

Cercetătorii prezintă în expoziţia deschisă în Cetatea Târgu Mureş “marşul morţii prin Balcani” a peste 80.000 de soldaţi ai armatei austro-ungare luaţi prizonieri de armata sârbă, iar dintre aceştia au mai rămas în viaţă doar 6.000.

“Primul Război Mondial a avut o serie de episoade despre care se cunoaşte mai puţin. Expoziţia Soldaţii-fantomă din Insula Măgarilor este o tematică absolut necunoscută până acum. Este vorba despre soldaţii care cad prizonieri în primul atac al Imperiului Austro-Ungar împotriva Serbiei. Este vorba despre anul 1915, până la colapsul Regatului Sârb. Tragedia începe odată cu capturarea celor 80.000 de soldaţi austro-ungari, printre care se aflau unguri, români, cehi, austrieci etc., ocazie cu care s-a constatat că statele nu au fost pregătite să aibă grijă zeci de mii de oameni care cădeau prizonieri de război.

Au apărut probleme foarte mari de aprovizionare cu hrană, a pazei, a igienei, au fost probleme logistice foarte mari. Tragedia celor 80.000 de soldaţi se leagă şi de tragedia statului sârb. Armata sârbă s-a retras şi pentru ca aceşti soldaţi să nu mai fie folosiţi de armata austro-ungară, în cazul eliberării lor, ei au fost târâţi pe tot frontul balcanic, împinşi înaintea armatei sârbe”, a declarat  Zoltan Soos, directorul Muzeului Judeţean Mureş.

Muzeul-Judetean-Mures-01

În timpul exodului armatei sârbe prizonierii nu au beneficiat de hrană timp de două luni, în aceeaşi situaţie fiind şi militarii sârbi care îi păzeau. Până în Albania, timp de două luni, şi-au pierdut viaţa mai mult de 40.000 de oameni.

Din Albania, prizonierii sunt preluaţi de către armata italiană şi duşi lângă insula Sardinia, pe o insulă pustie – Asinara sau Insula Măgarilor. Aici, prizonierii de război au crezut că au scăpat de orori şi de greul prin care au trecut prin Balcani, care i-au îndemnat inclusiv la canibalism pentru a nu muri de foame. Prizonierii de război şi militarii sârbi s-au dedat la canibalism, cei care erau pe moarte sau mureau erau mâncaţi fiindcă nu exista nicio soluţie pentru supravieţuire. Cam 35.000 de prizonieri au ajuns pe insula Asinara, unde izbucneşte o epidemie de holeră care decimează prizonierii. Din cei 35.000 mai rămân cam 15.000. În decursul a 3-4 luni, din cei peste 80.000 de oameni mai rămân în viaţă 15.000! Insula Asinara însă nu este destinaţia finală pentru supravieţuitori. După un an, prizonierii îşi revin oarecum, iar de aici sunt transportaţi în Franţa, unde au fost folosiţi la săparea tranşeelor de pe frontul vestic. Dintre aceştia mai ajung în viaţă, acasă, cam 6.000″, a spus Soos.

În expoziţia “Soldaţii-fantomă din Insula Măgarilor”, care este deschisă la Târgu Mureş până la sfârşitul lunii februarie, se regăsesc documente, obiecte personale ale supravieţuitorilor, fotografii şi poveşti dintre cele mai groaznice relatate de urmaşii celor porniţi în marşul morţii.

Muzeul-Judetean-Mures-02

“Expoziţia ne oferă o imagine a tragediei Primului Război Mondial, care, din păcate, s-a repetat şi în al Doilea Război Mondial – Siberia, lagărele de exterminare din Germania. Efectiv a fost o politică de exterminare tacită a acestor oameni, prizonieri de război, pentru că alimentarea şi cazarea reprezintă o problemă logistică şi din acest motiv sunt induse aceste situaţii de foamete şi epidemii, prin care se doreşte să se scape de ei. Din păcate, niciun stat beligerant nu a încercat să ajute prizonierii, ci dimpotrivă, a încercat să scape de ei”, a arătat Zoltan Soos.

Cei doi realizatori ai expoziţiei au parcurs drumul prizonierilor de odinioară, au adunat un material expoziţional consistent, fotografii cu traseul parcurs, hărţi, imagini din acea perioadă, obiecte personale ale prizonierilor, dar şi obiecte de artă realizate de unii dintre aceştia, inclusiv chipuri pictate ale unor camarazi. (Text si foto: Agerpres)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *