Donjonul medieval din Ciacova

Donjonul medieval de la Ciacova, unicul din România care-şi mai păstrează structura şi crenelurile originale, este punctul central de atracţie al oraşului timişean Ciacova, trecut pe lista obiectivelor turistice care sunt promovate în perspectiva anului 2021, când Timişoara va deţine titlul de Capitală Culturală Europeană (CCE).

Oraşul Ciacova, a cărui istorie se pierde în cele peste nouă veacuri de existenţă, se prezintă cu obiective culturale şi turistice care îi pot atrage pe vizitatori, dar şi ca fiind uşor accesibil — fiind situat la doar 30 km de Timişoara şi beneficiind de o infrastructură rutieră fără cusur.

Ciacova este recomandată ca destinaţie pentru turismul de câteva ore sau de o zi, iar importanţa acordată cetăţii rezultă şi din faptul că aceasta se găseşte şi pe o hartă din Vatican.

Pasul pelerinului poate zăbovi în Piaţa cetăţii, la Punctul muzeal ori la Casa memorială ”Dositei Obradovici”, în faţa clădirii Liceului ”Alexandru Mocioni”, ridicat în urmă cu mai bine de un veac pentru şcoala maicilor Ordinului Notre Dame şi unde se păstrează piloni şi lespezi ale drumului de lemn din vremea lui Mihai Viteazul, trecând apoi pe la bisericile ortodoxă sârbă de secol XVIII, cea mai veche din localitate, cea romano-catolică de secol XIX, şi cea românească.

De departe, unicul donjon medieval din România veghează şi astăzi peste oraş, fiind imposibil de trecut cu vederea şi reprezentând pentru localnici ceea ce este Eiffel-ul pentru parizieni, iar în imediata vecinătate se deschid aleile Parcului Elisabeta, construit în cinstea împărătesei Sisi, în secolul al XIX-lea.

”Donjonul din Ciacova, realizat în stil romanic cu gotic, a fost construit, probabil, după marea invazie mongolă (1241-1242), în secolul XIV şi a aparţinut familiei Chaak, nobil transilvan care a avut locuinţă şi aici. Este singurul din România care a păstrat urmele originale ale formei şi a crenelurilor de pe platforma de apărare până în epoca modernă. Acest turn medieval este cel mai valoros monument pe care-l avem, denumit de localnici culă (turn, n.r.), deşi nu este construit de turci. Denumirea corectă este donjon medieval, care datează, probabil, din secolul XIV. Este un monument unicat în România, înscris în categoria monumentelor istorice clasa A. Donjonul are aproape 24 m înălţime, iar grosimea zidurilor este de 3 m. Intrarea originală se făcea pe la primul nivel, iar scările sunt în perete. Turnul nu a fost izolat. În jurul său a fost o cetate care, după anul 1700, a fost dărâmată, rămânând doar turnul. Mai târziu, acesta va fi folosit de pompieri ca turn de veghe, iar în 1936 se construieşte bazinul de apă, la ultimul etaj. Cutremurul din 1991 l-a afectat, dar a fost refăcut”, a declarat Bogdan Seculici, profesor de istorie la Liceul ”Alexandru Mocioni” din Ciacova.

Parcul Elisabeta, dedicat împărătesei Sisi, a fost construit la sfârşit de secol XIX, fiind încărcat de multe specii foarte vechi de arbori, unde se află şi un frumos exemplar de Tisa, cel mai bătrân copac din Ciacova, trecut de 200 de ani.

Biserica Ortodoxă Sârbă este ridicată în veacul al XVIII-lea (1768 — 1771), fiind, de asemenea, monument istoric de categoria A, cu bogate fresce în interior, dar cu un iconostas în reparaţii, după un incendiu izbucnit în urmă cu câţiva ani, care l-a mistuit complet.

Biserica Romano Catolică de secol XIX (1881), un monument de mare valoare, adăposteşte o orgă funcţională care, de peste o sută de ani, răsună atât în mesele serviciilor religioase, cât şi în concerte în spaţii neconvenţionale — cel mai recent fiind în cimitir — de ziua tuturor sfinţilor sau de Paşti, când catolicii ciacoveni plecaţi în străinătate revin la mormintele străbunilor.

”În centru avem Piaţa Cetăţii, un ansamblul urban de sec XVIII. A fost construită imediat după ce austriecii au recucerit Ciacova, după 1716, în faţa fostei cetăţi. Acolo era o zonă liberă, se păstrau astfel de zone în faţa cetăţilor, din motive strategice, de apărare. A fost concepută după modelul pieţelor germane şi are un aer aparte, medieval. Este străjuită de clădiri relativ bine păstrate, care au avut mult de suferit din cauza cutremurului din 1991. Ar fi nevoie de intervenţii, dar poate deveni un important reper turistic şi cultural pentru Banat. Piaţa Cetăţii din Ciacova seamănă foarte mult cu Piaţa Unirii din Timişoara, la o altă scară.

În piaţă sunt amplasate două monumente foarte valoroase, statuia Fecioarei Maria (1802) şi crucea sârbească din marmură roşie (1805), ambele fiind foarte bine păstrate”, adaugă prof. Bogdan Seculici.

În clădirea Liceului ”Alexandru Mocioni” (1894) sunt adăpostite relicve ale unui drum de lemn vechi de aproape cinci veacuri.

În faţa Liceului este bustul lui Alexandru Mocioni. A mai existat un bust al său la Timişoara, l-am identificat într-un album cu fanfarele din Banat, dar se spune că a fost topit de comunişti şi că au folosit materialul pentru realizarea Fântânii cu peşti din centrul Timişoarei. Se mai spune că familia Mocioni ar fi dat bani pentru construirea liceului din Ciacova, dar eu nu am găsit astfel de dovezi”, punctează Seculici.

Între Piaţa Cetăţii şi Parcul Sisi turistul poate intra în Casa memorială ”Dositei Obradovici”, vizitată cel puţin o dată pe lună de grupuri mari de turişti veniţi din fosta Iugoslavie, cu autocarele.

Clădirea este privată acum, dar este reabilitată şi foarte bine întreţinută, iar în frontul stradal sunt amenajate câteva saloane în care sunt expuse copii după manuscrisele care i-au aparţinut marelui iluminist sârb.

”Pe fosta stradă Domnească, actuală Nicolae Bălcescu, se poate vedea locul unde au fiinţat prima tipografie (1880), fosta primărie, fosta Bibliotecă publică (1880) şi clădiri cu aspect vechi. Tot acolo s-a găsit un drum de lemn de pe la 1600, un drum medieval de lemn din vremea lui Mihai Viteazul. Legenda spune că ar fi existat un drum de legătură subteran, de la donjon, un tunel prin care putea trece caleaşca împăratului şi se putea merge până la Vîrşeţ, unde este turnul-frate al celui din Ciacova. Am căutat documente ca să găsesc informaţii despre acest tunel, dar sincer, nu am găsit”, detaliază prof. Seculici.

La cinci minute distanţă de Ciacova, călătorul este întâmpinat de măicuţele de la Mănăstirea Cebza, care sunt întotdeauna bine-primitoare de oaspeţi, şi care întotdeauna pun pe masă un iaurt cu cozonac sau un lapte cald, proaspăt muls de la vitele din gospodăria proprie.

Maicile de la Cebza pot fi văzute cum aştern pe pereţii bisericii noi fresce — chipuri de sfinţi şi sfinte muceniţe ne privesc cu multă milostivire — iar de deasupra tuturor, ne picură stropi de lumină şi de iertare, Mântuitorul.

Un loc cu totul deosebit este cimitirul mănăstirii şi al satului, în mijlocul căruia se află vechea bisericuţă din lemn, cu pridvor şi cu intrarea foarte joasă, pentru ca păgânii turci să nu poată intra cu caii şi să pângărească altarul.

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Polul de Creştere Timişoara şi Primăria oraşului Ciacova au organizat recent conferinţa cu tema ”Oportunităţi de dezvoltare, valorificare şi promovare a potenţialului turistic şi cultural al oraşului Ciacova”, Vasile Ruşeţ, director general al Asociaţiei, punând la aceeaşi masă toţi responsabilii care se pot implica pentru a face ceea ce mai trebuie făcut pentru a le oferi turiştilor condiţii cât mai bune de cazare şi masă.

Problemele care trebuie rezolvare ar fi formarea unor ghizi care să le prezinte turiştilor obiectivele şi să-i însoţească, dincolo de infocenter-uri, locuri în apropierea obiectivelor unde călătorul să poată servi o gustare, dar şi spaţii de cazare pentru cei care vor să înnopteze, a reieşit în urma întâlnirii. ( Text: Agerpres, Foto: agerpres.ro, panoramio.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *