Mp3

DOLJ: Maglavit şi minunea Petrache Lupu

Manastirea-Maglavit

Fenomenul de la Maglavit, locul unde în 1935 ciobanul surdo-mut Petrache Lupu, sărac lipit, dar de o mare curăţenie sufletească, a convins sute de mii de pelerini că lui i s-a arătat Dumnezeu, rămâne un fenomen unic în istoria creştinismului.

Iar ciobanul poate nu ar fi fost crezut de nimeni dacă mutul nu ar fi vorbit dintr-odată şi a putut spune lumii că i s-a arătat Moşul şi i-a cerut să le spună tuturor că dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la biserică, dacă nu se apropie de El, atunci va fi foc.

Fenomenul de la Maglavit nu a fost un fenomen local, al doljenilor, al oltenilor, ci a cuprins, în 1935, întreaga Românie şi nu numai. Dumnezeu nu se mai arătase oamenilor de pe vremea lui Moise. Deci de 3.500 de ani Dumnezeu nu a mai vorbit cu oamenii până la Petrache Lupu. Este un moment deosebit, un moment de răscruce în istoria creştinismului, în istoria neamului nostru românesc, ca Dumnezeu să coboare pe pământ, să vorbească cu omul său ales, ciobanul vizionar Petrache Lupu. Îl putem numi cioban vizionar, pentru că într-adevăr ceea ce le-a spus el oamenilor în anii aceia, ceea ce li s-a întâmplat şi după aceea adeveresc că la Maglavit a fost o arătare dumnezeiască, o teofanie, aşa cum spune Biserica noastră. Este un fenomen unic în istoria creştinismului şi chiar în istoria umanităţii”, a declarat protosinghel Vladimir Dărângă, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane “Sf.Dumitru” din Craiova, fost stareţ al Mânăstirii Maglavit.

După ce Moşul cel strălucitor, cu “miros nemaiîntâlnit la nicio altă floare de câmp sau de grădină”, i s-a arătat lui Petrache Lupu, vestea s-a răspândit ca fulgerul nu numai în sat, ci în toată ţara, iar Maglavitul a devenit loc de pelerinaj unde ţăranul cioban vorbea odată şi la 100.000 de oameni. La 14 septembrie 1935, când pe locul unde Dumnezeu i s-a arătat lui Petrache s-a pus piatra de temelie a viitoarei biserici au plecat din Craiova trei trenuri, fiecare cu câte 25 de vagoane, pentru a aduce pelerini din toate colţurile ţării, iar la staţiile CFR din Bucureşti şi Craiova se acordau reduceri de 50% la preţul biletelor.

“Mulţimile fără număr pe care le-am văzut pe toate drumurile dinspre acest sat au curs în valuri mânate de văpaia credinţelor străbune şi de setea nestinsă de a trăi în fapte pe aceste dumnezeieşti şi strămoşeşti credinţe (…) Am văzut cu propriii mei ochi bătrâni, tineri, femei cu prunci în braţe îngenunchiaţi pe locul unde s-a arătat Dumnezeu”, scria pr.dr.Dumitru Cristescu.

Dar orice situaţie care depăşeşte puterea omului de a o percepe şi de a o înţelege generează păreri pro şi contra. “Dintre cei care au fost contra şi care au negat această minune, foarte mulţi argumentau că Dumnezeu nu se poate arăta oamenilor. Or, iată, am putea da un singur exemplu: când Dumnezeu i s-a arătat lui Moise pe muntele Sinai sub forma Rugului aprins, dar mai apoi în Cartea Ieşire, la capitolul 33, versetul 11 citim: de multe ori Dumnezeu cobora şi vorbea cu Moise faţă către faţă. Deci, iată, că Dumnezeu se arată oamenilor. Mai mult, Petrache Lupu, atunci când a putut să descrie întâlnirea lui cu Moşul (el niciodată nu i-a spus Dumnezeu, ci i-a spus Moşul) – el fiind un om surdo-mut, şi, printr-o minune, s-a întâmplat că el a putut să vorbească şi vorbea şi la 100.000 de oameni odată şi să fie ascultat şi înţeles, a explicat aşa cum l-a văzut el.

petrache-lupu

Şi era exact descrierea pe care o face proorocul Daniel în cartea sa la capitolul 7, versetul 9, şi mai apoi chiar Sf.Apostol şi Evanghelist Ioan, capitolul 1, versetul 14, când îl descriu pe Cel vechi de zile, Cel vechi de zile fiind tot Dumnezeu: un bătrân cu barbă albă ca laptele şi cu părul ca lâna, cu hainele albe luminoase. Exact aşa l-a descris Petrache Lupu pe Moşul. Deci el, un analfabet, care nu citea şi care nu putea să vorbească, nu avea de unde să-l descrie atât de frumos pe Moşu decât sub insuflare dumnezeiască şi nu avea decât să redea ceea ce văzuse în chip adevărat”, mai spune părintele Dărângă.

La Maglavit nu au venit însă numai oamenii simpli sau cei aflaţi în suferinţă, ci şi savanţi, scriitori, jurnalişti şi chiar doctori pentru a-l consulta pe Petrache Lupu dacă este sau nu sănătos fizic şi mai ales psihic.

“La Maglavit au ajuns şi foarte mulţi specialişti, inclusiv din lumea medicală, cum ar fi fost celebrul doctor Gheorghe Marinescu, întemeietorul şcolii de neurologie din România şi unul dintre cei mai mari savanţi. A venit la Maglavit şi l-a consultat pe Petrache Lupu, fiindcă foarte mulţi îl declarau bolnav psihic, retardat, chiar bolnav veneric. Gheorghe Marinescu l-a consultat şi a declarat că este sănătos, atât fizic cât şi psihic.

Există mărturii ale fiicei lui Gheorghe Marinescu, care a trăit până de curând, potrivit cărora de multe ori tatăl ei atunci când avea dificultăţi în probleme grele neurologice se consulta cu Petrache Lupu. Venea la Maglavit sau îl aduceau la Bucureşti. Mai apoi, marii teologi din vremea aceea au mers la Maglavit. Mă refer în primul rând la părintele Dumitru Stăniloaie, cel mai mare teolog al secolului XX, care a venit la Maglavit, a stat câteva zile, şi în urma celor văzute a publicat câteva articole în Ziarul Telegraful Român, ziarul Arhiepiscopiei Sibiului, şi mai apoi le-a adunat în volumul “Ortodoxie şi românism”, în capitolul “Încercare despre teofanii”, unde vorbeşte despre cazul de la Maglavit şi argumentează ştiinţific, teologic, istoric că la Maglavit a avut loc o adevărată teofanie. Apoi Nichifor Crainic, marele profesor de teologie Irineu Mihălcescu, mai târziu Mitropolit al Moldovei, chiar Petre Ţuţea, Tudor Arghezi, Marin Preda, vorbesc cu admiraţie despre Petrache Lupu şi despre fenomenul de la Maglavit”, afirmă Vladimir Dărângă.

Mesajele “Sfântului de la Maglavit”, aşa cum îl numeau oamenii, care i-a prezis chiar şi generalului Ion Antonescu că va pierde războiul, au fost oprite de regimul comunist care vedea la Maglavit un pol al misticismului care trebuia desfiinţat.

“După război, comuniştii au încercat să denatureze, să desfiinţeze acest fenomen. Maglavitul devenise în acea perioadă, pentru ei, «polul misticismului» care trebuia desfiinţat fizic prin dărâmarea construcţiilor care s-au făcut acolo, prin ararea întregii suprafeţe a mânăstirii. Curtea mânăstirii s-a arat şi în locul ruinelor s-au plantat stejari. Activitatea de desfiinţare s-a dus însă şi prin propagandă, prin comunicate denigratoare, aşa-zis ştiinţifice, publicate în presa vremii la adresa Maglavitului, a misticismului, a ocultismului, după cum spuneau ei. Se ajunsese să fie condamnat preotul satului, Nicolae Bobin, pe motiv că el ar fi fost cel care l-a învăţat pe Petrache Lupu să spună acele «minciuni», cum ziceau ei”, povesteşte Vladimir Dărângă.

Şi pentru a se convinge că şterg orice urmă, în anii ’50 primii pionieri ai ţării au venit la Maglavit şi pe locul proaspăt arat au plantat lăstari de stejari în pământul nisipos din Lunca Dunării, unde nu erau decât păduri de salcâmi. “Şi iată că Dumnezeu a făcut acolo o altă minune: stejarul s-a prins chiar acolo în Lunca Dunării, în pământul acesta nisipos care acum 10.000 de ani a fost albia Dunării. În toată zona nu există stejar, doar în curtea Mânăstirii Maglavit. În rest, mânăstirea este înconjurată de o pădure imensă de salcâmi de 1.200 hectare”, spune Vladimir Dărângă.

După 1989, Mânăstirea Maglavit a fost finalizată, însă fenomenul a fost diminuat. “Din păcate, atunci când omul intervine într-un mod brutal, grosolan, fără credinţă, Dumnezeu se dă la o parte. Dorinţa multor oameni de a se îmbogăţi de pe urma acestui fenomen şi a suferinţelor omeneşti care îşi căutau alinarea la Maglavit, a conducerii ateiste a României, materialiste, a făcut ca fenomenul, lăsat pe plan uman, să fie diminuat.

După Revoluţie s-a revigorat viaţa mânăstirească, s-a început atunci şi s-a reuşit finalizarea bisericii monumentale, adevărată catedrală a Olteniei, construită după planurile arhitectului Dumitru Ionescu Berechet, un mare arhitect din perioada interbelică care ne-a lăsat lucrări foarte frumoase şi reprezentative pentru istoria arhitecturii ortodoxe româneşti, cum ar fi Biserica Parcul Domeniilor din Bucureşti, cunoscută sub denumirea de Mânăstirea Caşin, Biserica Sf.Vineri Nouă din Bld.Titulescu, tot din Capitală, Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Constanţa, Catedrala Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Hunedoara, Aşezămintele Româneşti de la Ierusalim, Palatul Patriarhal, clădirea fostei Prefecturi a judeţului Muscel şi Mânăstirea de la Maglavit, care în 1990 era singura rămasă neterminată.

Din fericire, a vrut Dumnezeu ca în aceşti 25 de ani să se reuşească terminarea bisericii şi viaţa monahală să-şi reia cursul ei firesc, încet, încet, astfel încât acum acolo în sudul ţării, lângă Dunăre, avem o mânăstire unde oamenii pot veni să se închine, să se roage şi să viziteze locul acesta unde Dumnezeu a coborât pe pământ”, mai spune protosinghelul Vladimir Dărângă.

Potrivit fostului stareţ al Mânăstirii Maglavit, acest loc este unic pe pământ şi trebuie să-i dăm importanţa cuvenită.

“Aş putea face o comparaţie, aşa cum a făcut şi Gheorghe Marinescu acum 70 de ani cu Lourdes. Gheorghe Marinescu, în urma celor văzute la Maglavit, a scris cartea “De la Lourdes, la Maglavit” făcând comparaţie între minunea de la Maglavit şi minunea de la Lourdes atunci când Maica Domnului i s-a arătat păstoriţei Bernadette.

Aş vrea să subliniez că Dumnezeu sau Maica Domnului se arată păstorilor, ciobanilor. Primii care au aflat vestea Naşterii Mântuitorului au fost păstorii, Moise era păstor, fecioara Bernadette – păstoriţă, la Fatima cei trei copii erau păstori, ciobanul Petrache Lupu – păstor cu oile sale. Poate pentru că ei sunt mai apropiaţi de cele sfinte, sunt în singurătate, în natură, mai aplecaţi, probabil, către rugăciune. Sigur, celor care au şi inima curată”, concluzionează Vladimir Dărângă.(Text: Agerpres, Foto: maglavit.info.ro, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *