Departe, dar nu singuri – două fetiţe părăsite de mamă, într-o casă fără apă şi fără electricitate

familie-izolata-salaj-01

O familie din Sălaj ce locuieşte izolată, într-o casă fără apă şi electricitate, cu două fetiţe părăsite de mamă, nevoite să străbată zilnic, pe jos, kilometri întregi pentru a ajunge la şcoală, a primit şansa unei vieţi mai bune, într-o casă nouă, graţie unei mobilizări impresionante a comunităţii şi a unor oameni de bine, după ce cazul a fost adus în atenţia opiniei publice de un grup caritabil de pe o reţea de socializare.

E greu de explicat astăzi de ce strămoşii lui Vinţe Duloveţ au ales să-şi ridice o casă într-o zonă altfel deosebit de frumoasă, dar unde cea mai apropiată locuinţă se află la o distanţă de doi kilometri. Teoretic, gospodăria aparţine de satul Sârbi, din comuna Sâg.

Practic, vatra satului, cu uliţe asfaltate sau măcar pietruite, cu apă curentă şi energie electrică la fiecare casă e la un ceas de vreme de mers pe jos, pe cărăruia ce trece printr-o pădure pe o porţiune de păşune scurmată de porcii mistreţi.

În cei 46 de ani de viaţă pe care i-a strâns până în prezent, Vinţe n-a avut vreme de astfel de întrebări, iar cei care ar avea răspunsul sunt îngropaţi, de ani buni, în cimitirul improvizat lângă casă. Viaţa lui de până acum n-a fost, cu siguranţă, una uşoară.

După cele 10 clase absolvite la şcoala din Sâg, a trebuit să-şi câştige singur existenţa, lucrând o vreme la câmp, iar mai apoi încercându-şi norocul ceva mai departe de casă, la Cluj Napoca, unde a lucrat în construcţii.

La Cluj a cunoscut-o şi pe cea care avea să fie mama Florinei şi a Andreei, o femeie rămasă de mică fără părinţi, alături de care a trăit, mai bine sau mai rău, vreme de 14 ani. Acum şapte ani însă, totul s-a schimbat.

“De vreo şapte ani m-a părăsit femeia. Cu mama fetelor n-am fost cununaţi. A fost numai un fel de concubinaj, că n-a avut acte. Părinţii ei au decedat când era micuţă şi a rămas fără acte. Ne-am întâlnit când lucram la Cluj. Am stat 14 ani laolaltă. Ea s-a luat la un timp să meargă la Ciucea, de unde era, să îşi facă ceva acte pentru ajutor social. S-a dus şi n-a mai venit. Am fost şi la Poliţie şi am dat-o dispărută însă n-a mai fost de găsit“, povesteşte bărbatul cum s-a trezit, dintr-odată, singur părinte a două fete, una de trei şi cealaltă de şapte ani.

familie-izolata-salaj-02

Norocul lui a fost bunica fetelor, mama lui, care le-a crescut şi s-a ocupat de ele, în vreme ce el muncea în continuare la Cluj, pentru a aduce bani în casă. Asta până în primăvară, când bunica fetelor s-a alăturat celor din cimitirul improvizat lângă casă.

“Am avut noroc cu mama până acuma, dar a murit astă primăvară, în 16 aprilie. A avut 80 de ani bătrâna. De atunce-s sângur mai tare. Am fost angajat la o firmă de construcţii în Cluj. Aveam şi acolo un pic de vechime, dar dacă s-au întâmplat aşa, n-am avut ce face şi a trebuit să vin acasă”, spune, cu regret în glas, Vinţe Duloveţ.

Reîntors acasă, bărbatul este, de câteva luni, şi mamă şi tată pentru cele două fete. El este cel care spală, face de mâncare, face curăţenie şi are grijă de casă, ajutat, bineînţeles, şi de fete. Asta ca să nu mai vorbim de animalele pe care le creşte — un porc, o vacă şi două juninci, sau de munca la câmp, unde a cultivat în acest an cartofi şi cereale.

Ocupat cu munca în casă şi cu îngrijirea celor două fete, bărbatul nu a mai putut merge la lucru, singurul venit al familiei fiind, în prezent, cei 168 de lei reprezentaţi de alocaţia fiicelor. În plus, fetele resimt tot mai mult izolarea de comunitate, lipsa curentului electric, a apei curente şi drumul lung pe care trebuie să-l facă pentru a ajunge la şcoală.

“Fetele, cea mai mare, Florina, în 7 martie face 14 ani, iar cea mică, Andreea, în 22 ianuarie face 10 ani. Fetele învaţă foarte bine, numai e bai cu naveta asta. La cinci dimineaţa e deşteptarea. Dimineaţa, la şase jumătate să arăduiesc de-acasă, pentru că pe la şapte şi jumătate vine microbuzul. Cam 45-50 de minute le trebuie. E rău când e întuneric dimineaţa. Trebuie să vin dimineaţa cu ele, până la microbuz. Nu pot să le las singure pentru că mai sunt mistreţi, lupi şi fetele se pot speria”, afirmă tatăl.

familie-izolata-salaj-03

Impresionată de povestea familiei Duloveţ, Corina Țurcaş, una din fondatoarele grupul de Facebook “Împreună-i vom face fericiţi!”, ce a ajutat deja mai multe familii sau persoane nevoiaşe din Sălaj, şi-a propus, nici mai mult nici mai puţin decât să reuşească să le mute pe cele două fete şi pe tatăl lor din locul izolat unde au trăit până acum într-o casă situată în sat, dotată cu tot ceea ce înseamnă confortul vremurilor actuale.

“Am aflat de caz de la o prietenă care lucrează la spital şi care m-a rugat să ajut familia cu alimente sau haine. Fetiţa cea mică a ajuns la spital din cauza unei răceli mai puternice. Am zis că pot să ajut, dar să accepte familia ajutorul, aşa că am rugat-o pe prietena mea să întrebe dacă sunt de acord să merg acasă la ei să văd situaţia reală. Tatăl a fost de acord. Ajunsă la faţa locului, făcând şi eu traseul lor zilnic, pe jos, n-am putut rămâne indiferentă. M-a impresionat curtea îngrijită, faptul că avea animale şi mai ales fetele. Atât de simple, cu mult bun simţ. Era dorinţa lor să se mute în sat. Nu au cerut nici alimente şi nici haine. Au zis că vor să se mute cumva în sat. Am pus multe întrebări şi eram mirată cum în ziua de azi poţi să trăieşti fără curent, să mergi atâta drum pe jos, prin ploaie, frig sau soare“, afirmă Corina Țurcaş.

Rezultatele s-au văzut în foarte scurt timp, iar visul Corinei de a-i muta în casă nouă prinde tot mai mult contur. Primul pas a fost făcut atunci când, citind postarea de pe Facebook referitoare la acest caz, o familie din Sârbi a anunţat că are o casă de vânzare, cu o suprafaţă generoasă de teren unde familia ar putea cultiva legume şi plante pentru hrana animalelor. Odată preţul de vânzare stabilit la 15.000 de lei, a demarat campania de colectare de fonduri.

“Odată hotărât, eu am început să adun, puţin câte puţin, bănuţi în contul tatălui. Cu ajutorul unei echipe de fotografi s-au strâns aproximativ 5.000 de lei. Oameni cu talent ce şi-l pun în valoare în scop caritabil. Şi sprijinul fotografilor a fost mişcător de-a dreptul. O zi din viaţa lor dedicată fetelor Duloveţ. S-a mobilizat multă lume. Unii au donat obiecte: mobilă, aparate electrocasnice, veselă, materiale de construcţii. Iar alţii au donat haine, încălţăminte, cosmetice, tablouri, pe care eu încerc să le valorific în mediul virtual, pe grupul ‘Ai cumpărat? Ai făcut o faptă bună’ şi în 19 noiembrie voi organiza un târg, unde lumea va oferi cât crede de cuviinţă, pentru produsele expuse”, inventariază Corina Țurcaş rezultatele de până acum.

familie-izolata-salaj-04

Aşa cum menţionează şi iniţiatoarea acestei campanii, una din cele mai interesante iniţiative a fost cea a unei firme ce se ocupă de producţii video şi fotografie, ce a chemat într-o zi, la Biblioteca Judeţeană din Zalău, pe toţi cei care vor să doneze bani pentru această cauză, oferindu-le în schimb, gratuit, fotografii făcute pe loc, în decorul instituţiei de cultură menţionate.

“Trebuie să recunoaştem că cel mai mult ne-a sensibilizat faptul că este vorba de două fetiţe, care fac un drum destul de lung pentru a avea acces la şcoală, la educaţie şi dincolo de asta, eu personal ştiu ce înseamnă să fii într-un moment în care să ai nevoie de sprijinul celor din jur. Ştiu cum e să nu mai ai o locuinţă. În cazul meu am avut foarte mulţi oameni în jur care m-au ajutat de fiecare dată când mi-a fost greu şi cred că fiecare ar trebui să facem asta pentru cei care au nevoie de ajutor. Noi am încercat, prin campanie, să sprijinim cât putem. Nu am avut posibilitatea să donăm foarte mulţi bani şi atunci am încercat să facem ceea ce ştim noi mai bine, adică fotografii”, susţine Claudia Şimon, membră a companiei de producţie foto-video, ce a rămas la rândul ei fără locuinţă, după ce blocul în care locuia a explodat, în septembrie 2007, de la o acumulare de gaze.

Campaniei i-au spus “Casa din fotografii” şi nu puţini au fost cei care au donat, în schimbul fotografiilor realizate la bibliotecă.

familie-izolata-salaj-05

“Oamenii vin la Biblioteca Judeţeană, secţia pentru adulţi, la intrare găsesc căsuţa noastră din fotografii — este o căsuţă simbolică şi este în acelaşi timp şi locul unde se depun donaţiile, iar colegii mei le fac fotografii, în diverse locuri din bibliotecă — pentru copii am amenajat un colţ mai special, în funcţie de preferinţele lor, în funcţie de ce consideră colegii mei că e mai potrivit. Se fac fotografiile, după care le şi primesc, pe loc, pe un CD. Am avut astăzi foarte multe familii cu copii mici, ceea ce e foarte frumos, pentru că îi învaţă de mici să doneze”, a precizat în ziua campaniei, Claudia Şimon.

Un sprijin foarte important a venit şi din partea comunităţii din Sârbi, un sat mic, dar cu oameni inimoşi şi un preot ortodox ce s-a implicat personal în renovarea casei unde ar urma să se mute, în curând, familia Duloveţ. Un sprijin important, ca implicare, a venit şi din partea consilierului local din comuna Sâg, Oana Rândunică.

“Noi l-am sprijinit cu tot ceea ce înseamnă renovarea casei. Am lucrat eu personal, mare parte din timp, împreună cu oamenii din sat. Instalaţiile electrice şi sanitare sunt noi, tâmplărie nouă şi tot ce e nevoie. Contribuţia comunităţii a fost în materiale de construcţie şi manoperă. Lucrăm de două săptămâni şi mai e nevoie de circa o săptămână, pentru a finaliza lucrările. Îl va ajuta comunitatea în continuare şi îl vom sprijini şi financiar, dar odată am lăsat să vedem ceea ce se întâmplă din exterior. Noi aici suntem şi îl vom ajuta”, susţine preotul ortodox Cosmin Borz.

familie-izolata-salaj-06

Materiile favorite ale Andreei, fata cea mică, sunt limba română şi engleza. La matematică, dacă nu se descurcă, o mai ajută Florentina. Uneori când îşi face lecţiile, i-ar plăcea să-şi poată întreba şi colegii de clasă, însă nimeni nu se încumetă să vină, pe jos, până la ea. Şi Andreea, dar şi Florina trebuie mereu să se grăbescă cu temele, pentru a le face atâta timp cât este lumină de la soare. În bucătărie este şi o lampă cu petrol, dar şi acesta e pe sfârşite, iar lumina galbenă nu e cea mai potrivită pentru teme.

Andreea ar vrea ca Moş Crăciun să-i aducă o tabletă. Ar vrea şi o cartelă pentru telefonul mobil pe care îl are, să poată vorbi cu tata, sora şi cu o colegă pe care să o întrebe cum se face tema. Şi Florentina ar vrea de Crăciun o pereche noi de ghete şi speră că poate până atunci să nu mai fie nevoie să le poarte pe drumul cel lung de la şcoală până la casa de acum. (Text si foto: Agerpres)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *