Comoara lui Petru Rareş de la Cetatea Ciceului

cetatea-ciceu-03

Anul 1538. Toamna. Domnitorul moldovean Petru Rareş şi familia sa sunt nevoiţi să fugă după ce sultanul Soliman Magnificul a decis să pună capăt primei domnii a lui Rareş, ca urmare a politicii sale independente. Rareş se refugiază în fortăreaţa de la Ciceu şi acolo avea să locuiască timp de doi ani, până când şi-a reluat domnia pe tronul Moldovei.

Se spune că şi-a cumpărat a doua domnie cu aur şi că o parte din acesta a rămas la Ciceu. Unii spun că i-ar fi fost furat, alţii că ar fi vorba despre o comoară a soţiei lui Rareş ce a fost ascunsă într-una din peşterile din zona cetăţii Ciceu. Poveştile au devenit legendă, iar, după cinci secole, legenda continuă să fascineze locuitorii din zona Ciceului şi pe cei care calcă pe urmele acestei vechi aşezări, a cărei istorie începe încă din secolul al X-lea î.Hr.

Anul 2016. Toamna. Comuna Ciceu Mihăieşti din judeţul Bistriţa-Năsăud, aflată la graniţa cu judeţul Cluj. Din DN 17 se rupe calea de acces către Cetatea Ciceului. Drumul a fost asfaltat pe o lungime de circa cinci kilometri, iar casele s-au extins până la liziera pădurii. Urmează drumul de piatră, mai anevoios, prin inima pădurii. Copacii seculari, stâncile rostogolite în vale, acoperite de muşchi, creează un decor de poveste.

Ajungem apoi pe un platou unde, încă din anul 1977, au început săpăturile arheologice care au dus la descoperirea mai multor artefacte din perioada dacică. Săpăturile sunt încă active, dar specialiştii spun că au cam epuizat misterele acestei zone. De altfel, aici se pregăteşte în prezent ridicarea unei mănăstiri de călugări, ce va purta numele domnitorului Petru Rareş.

cetatea-ciceu-02

Platoul este înconjurat de stânci împădurite, din rocă vulcanică. Cu greu îţi dai seama că unele dintre acestea ascund ruinele unei cetăţi. Drumul de acces spre fortăreaţă reprezintă de fapt poteci înguste şi alunecoase, unele săpate în stâncă, sub care se cască hăuri care mai reduc din avântul temerarilor. Nu e de mirare, astfel, că Petru Rareş a ales să se refugieze aici din calea otomanilor.

Doctorul în arheologie Corneliu Gaiu, care şi-a petrecut mare parte din viaţă între siturile descoperite în judeţ şi activitatea de la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, îţi vorbeşte cu pasiune despre aceste locuri.

”Toată culmea aceasta a Ciceului e plină de trecut, începând de pe terasă, unde este o aşezare fortificată din secolul al X-lea î.Hr. — una dintre cele mai mari, are 35 hectare. Apoi este nivelul de locuire începând cu mileniul al III-lea î.Hr., deci un neolitic târziu. Apoi în epoca bronzului e o aşezare din anul 816 î.Hr. foarte bogată, impresionantă prin numărul mare de artefacte.

Urmează locuirea dacică. Săpăturile aici au început în 1977, cu o întrerupere în anii ’90 pentru că nu mai era forţă de muncă. Sursa de câştig şi prezenţa unei comunităţi atât de mari e determinată de prezenţa acestei roci, riodacit, o rocă foarte dură din care se confecţionează pietre de moartă, pietre de râşniţă”, explică Gaiu.

Pentru Corneliu Gaiu, Cetatea Ciceului este cea mai importantă aşezare dacică din regiune. O aşezare situată la limita Imperiului Roman, în care au fost găsite monede romane datând dinainte de ocuparea Daciei, dar şi ateliere de turnare a bronzului.

”Pe aici trecea graniţa imperiului roman. Limesul roman e pe această culme, în extremitatea de vest a hotarului este un turn roman cercetat în anii trecuţi, era punctul care făcea legătura între castrul de la Căşei, în Someşul unit, şi cel de la Ilişua”, spune Corneliu Gaiu.

cetatea-ciceu-01

Prin secolele VIII-IX d.Hr., aici a existat o aşezarea românească importantă. Cetatea a fost construită ca şi castru regal de către regalitatea maghiară, iar în urma tratatului dintre Matei Corvin şi Ștefan cel Mare fortăreaţa a fost dăruită în anul 1489 domnului moldovean, împreună cu domeniul şi veniturile pe care le aducea acesta.

”Momentul important este cel după înlăturarea de la tron din prima domnie a lui Rareş. Petru Rareş şi familia vor veni şi vor sta aici şi vor avea un loc unde s-au simţit ocrotiţi, protejaţi, ajutaţi de bistriţeni. Era o relaţie bună cu Bistriţa şi bistriţenii îi trimit îmbrăcăminte, hrană. Mai mult decât atât, trimit la un moment dat doi zugravi, care să zugrăvească capela din cetate”, explică arheologul bistriţean.

Dar legenda aurului lui Petru Rareş? Cum s-a născut legenda?

Primarul comunei Ciceu Mihăieşti, Valentin Mureşan, afirmă că domnitorul ar fi plecat cu aur la Constantinopol, pentru a obţine a doua domnie.

”Se zice că o parte din aur a rămas la Ciceu şi că ar fi ascuns prin peşterile de aici. Legenda spune că numai în noaptea de Sânziene se deschide peştera şi se poate ajunge la comoară”, adaugă primarul.

Corneliu Gaiu vine, însă, şi cu argumente istorice, dar care vorbesc despre o cantitate de aur sustrasă de un boier.

”Există documente potrivit cărora unul dintre boierii din preajma domnului a plecat cu o parte din tezaurul domnesc, a dispărut, şi Rareş solicită returnarea acelor bunuri. A mai fost un tezaur moldovenesc ascuns la Tărpiu, documentele de epocă îl amintesc drept un mare tezaur”, spune Gaiu. Întreb dacă s-a găsit măcar o monedă de aur în zonă, în timpul săpăturilor arheologice. ‘‘Aur aici nu am găsit, doar argint”, vine răspunsul.

Pentru Corneliu Gaiu, comoara se află în geantă, învelită într-o pungă. O scoate să ne-o arate. Este vorba despre un vas considerat emblematic pentru civilizaţia dacică, o ceaşcă pe care a găsit-o în timpul săpăturilor — de fapt fragmente din aceasta, pe care a reuşit să le reconstituie. Pentru primarul Valentin Mureşan, comoara stă în potenţialul istoric şi turistic al zonei, cu ajutorul căruia speră să creeze proiecte care să ajute comunitatea locală. A reuşit să deschidă un muzeu în comună, unde poţi găsi de la fragmente de ceramică şi râşniţe datând din epoca bronzului până la războaie de ţesut, coveţi, teascuri şi chiar un plug de lemn.

cetatea-ciceu-04

A accesat şi fonduri europene prin intermediul Grupului Local de Acţiune Ținutul Haiducilor, dar speră să obţină o astfel de finanţare şi pentru cetate — sau pentru ce a mai rămas din ea: un fragment de zid situat pe latura nord-estică, ruinele turnurilor romane şi un obelisc pe care este gravat bourul de pe stema Moldovei, în partea de sud-vest, la baza fostelor ziduri.

Dar cetatea nu a fost distrusă de timp, ci de oameni. Primii au fost chiar cei din timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareş, aşa cum se explică pe site-ul primăriei Ciceu Mihăieşti: ”Petru Rareş hotărăşte să recucerească Ciceul. Regina Isabela a Ungariei însă dă ordin la 2 iunie 1544 ca cetatea să fie dărâmată pentru a nu ajunge din nou sub stăpânirea moldovenilor. Acest sistem de apărare, în mare parte natural, precum şi configuraţia geografică a zonei, au facut din Ciceu o fortificaţie imposibil de cucerit fără o asociere cu alţi factori: epuizarea resurselor de hrană şi a muniţiei, trădare etc.

Astfel, lucrători aduşi de la minele din Valea Rodnei au distrus sistematic cetatea, ale cărei turnuri au căzut la pământ după o rezistenţă de trei veacuri. Zidurile nu au fost însă năruite până la temelii, căci un perete a rămas până deasupra ferestrelor, cum se poate vedea într-o schiţă din 1866”. A urmat apoi acţiunea populaţiei locale, care a luat bucăţi de stâncă din vechea cetate şi le-a transformat în pietre de moară.

Nimic, însă, despre vreo comoară din aur. Aceasta rămâne încă să fie descoperită, într-o noapte magică în care cerurile se vor deschide, iar Sânzienele, zâne bune, vor colinda dealurile şi pădurile, prin locuri neumblate de om. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Cetatea Ciceului)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *