Claude Monet: “Ceea ce vreau eu să reproduc este ce există între motiv şi mine”

claude-monet-01Pictorul francez Claude Monet, a cărui operă se leagă direct de originile impresionismului, prin pictura sa, “Impresie, răsărit de soare” (1872), s-a născut la 14 noiembrie 1840, la Paris.

“Motivul este pentru mine un lucru secundar. Ceea ce vreau eu să reproduc este ce există între motiv şi mine”, spunea Monet, citat de fondation-monet.com/claude-monet/citations/.

Al doilea fiu al comerciantului Adolphe Monet şi al cântăreţei Louise Justine, Claude Monet îşi petrece copilăria la Havre, unde se instalează cu familia în 1845. La moartea mamei sale, în 1858, Monet abandonează liceul “care i-a creat întotdeauna senzaţia de închisoare” şi îşi vinde primele desene, după cum menţionează site-ul Larousse.fr. Tot în această perioadă (1858-1862) îi întâlneşte pe pictorul francez Eugene Boudin şi pe cel olandez Johan Barthold Jongkind.

claude-monet-02

Debutează cu caricaturi, dar Boudin, impresionat de talentul său, îl îndrumă să picteze după natură, în aer liber. Tânărul Monet pleacă la Paris, în mai 1859, frecventând Braseria Martirilor, unde se întruneau Courbet şi realiştii. În 1861, pleacă în Algeria, loc unde are experienţa luminii şi a culorii, care îşi va pune amprenta asupra cercetărilor sale viitoare.

Bolnav de pleurezie, revine la Paris, în 1862, unde îl întâlneşte pe pictorul elveţian Charles Gleyre şi lucrează cu Alfred Sisley, Auguste Renoir şi Frederic Bazille. Acesta din urmă va deveni şi prietenul său apropiat, scrie Larousse.fr.




În a doua jumătate a anilor 60, Monet se împarte între Paris şi Normandia, având ca rezultat picturi precum Camille (“Femeia în rochie verde”, 1866), “Femei în grădină” (1867), “Grădina din Sainte-Adresse”, “Bain a la Grenouillere” (1869), “Plaja din Trouville” (1870). Cu o paletă de culori calde şi strălucitoare, în toate aceste picturi Monet dezvoltă un stil apropiat de cel al lui Edouard Manet.

Pe măsură însă ce stilul pictorului începe să se contureze, toate saloanele oficiale îi sunt ostile, astfel încât, în 1870, niciuna dintre pânzele sale nu mai este acceptată. Situaţia sa financiară devine preocupantă cu atât mai mult cu cât, în 1867, cea care avea să îi devină model şi amantă, Camille Doncieux (cu care se căsătoreşte în 1870), îi va aduce pe lume un copil.

claude-monet-03

Pentru a evita războiul franco-german, Monet pleacă la Londra, unde îl cunoaşte pe Paul Durand-Ruel, care începe să îi cumpere pânzele. Apoi, în 1872, se stabileşte la Argenteuil, alăturându-se impresioniştilor Manet şi Renoir. În această etapă, în afară de celebra pictură “Impresie, răsărit de soare”, a mai realizat şi lucrările “Regates a Argenteuil”, “Coquelicots” (1873) şi “Pont a Argenteuil” (1874).

În 1874, fotograful Nadar decide să îi primească în atelierele sale de la Paris, având astfel loc prima expoziţie a grupului de pictori independenţi căruia aparţinea şi Monet şi care fusese interzis în mod sistematic de saloanele oficiale. Louis Leroy, critic de artă şi journalist la ziarul satiric Charivar, a exclamat, când a văzut tabloul “Impresie, răsărit de soare“, că a fost impresionat la vederea picturii şi că “trebuie să fie vorba despre impresie în acel tablou”.

În acest context, jurnalistul scrie, a doua zi după expoziţie, un articol intitulat “Expoziţia impresioniştilor”, etichetă destinată să facă carieră şi de la care vine şi denumirea curentului impresionist. Anul 1874 simbolizează în acest fel apogeul impresionismului ca mişcare. În ciuda ironiilor criticilor de artă, pictorii din acest grup reuşesc să aibă încă şase expoziţii până în 1882 (1876, 1877, 1879 şi 1880). Faptul că Manet îi cumpără tablourile lui Monet, îi permite acestuia din urmă să se mute la Vetheuil, în 1878. Aici, în 1879, va muri şi soţia sa, Camille, după ce va da naştere celui de-al doilea fiu al lor.

claude-monet-04

Dornic de recunoaştere, Monet se prezintă din nou la Salonul oficial de la Paris (1880), care îi acceptă o pânză, dar care este foarte prost receptată. Din acelaşi an, datează şi prima sa expoziţie individuală, organizată de revista “Vie moderne”.

Se mută apoi la Poissy (1881) şi la Giverny (1883), cu Alice Hoschede şi cei şase copii ai săi. Perioada petrecută la Giverny este una extrem de fructuoasă, tablourile pictate acolo ilustrând un paradis al fericirii şi liniştii. În anii 1880, face de asemenea numeroase vizite la Midi (1883-1884, 1888), în Olanda (1886) şi în Belle-Île (1886) etc. Normandia îl inspiră, de asemenea, în tablouri precum “Meules” (1888-1891), “Peupliers au bord de l’Epte” (1891-1892), “Cathédrale de Rouen” (1892-1898), se mai menţionează pe Britannica.com.

În 1892 se va căsători cu Alice şi îşi va continua călătoriile în Norvegia, Londra şi Italia. Cu toate acestea nu uită de Normandia, grădina sa de aici fiind una dintre ultimele sale surse de inspiraţie: “Nympheas” (1898-1926).

Odată cu primirea, la Giverny, de noi admiratori, cum ar fi Clemenceau, Monet începe să îşi vândă operele la preţuri foarte mari şi astfel îşi face intrarea la Luvru.

Moare la 5 decembrie 1926, la Giverny. (Text: Agerpres, Foto: biography.com, 1paintings.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *