Mp3

Centrele de cultură băcăuane, promotoarele dorinţelor lui George Enescu şi George Apostu

conac_tescani

Într-o armonie perfectă cu natura, în coasta unui deal, străjuit de păduri şi de apa Tazlăului Sărat, se ridică conacul de la Tescani, a cărui existenţă conduce pe urmele lui George Enescu la vârsta maturităţii creative.

Găzduind, în prezent, sediul unui Centru de cultură şi creaţie pentru plasticieni, literaţi ori muzicieni, conacul are o istorie care debutează în anul 1880, când boierul Rosetti Tescanu a ridicat, în mijlocul unui parc străbătut de alei pietruite şi încadrat de o grădină de flori şi arbuşti tunşi, această construcţie, influenţată arhitectonic de principalele curente ale vremii.

Locul a devenit foarte repede, sub patronajul gazdei, punct de întâlnire a artiştilor, dar şi a membrilor mişcării unioniste, care au pus bazele procesului de unificare a României.

Mişcarea culturală care a gravitat în jurul moşiei de la Tescani a înflorit la începutul veacului al XX-lea, iar unul dintre maeştrii seratelor artistice a fost marele compozitor, violonist, pianist şi dirijor George Enescu. Din anul 1900, când a făcut cunoştinţă cu mirajul Tescaniului până la plecarea sa definitivă în străinătate, în 1946, George Enescu s-a inspirat câteva luni pe an din frumuseţea şi parfumul locului, beneficiind de liniştea zonei, de bunătatea şi simţul artistic al locuitorilor.

Aici a compus opera Oedip, lucrare care l-a făcut celebru în lumea muzicală mondială. În 1939 s-a căsătorit cu Maria Rosetti Tescanu, fiica proprietarului conacului şi una dintre cele mai frumoase femei ale vremii. Înainte de a se retrage din calea trupelor ruseşti, în 1946, a făcut un ultim popas la Tescani.

Maria Rosetti Tescanu şi George Enescu, autoexilaţi în Franţa, au decis să doneze conacul şi moşia de 33 de hectare statului român, care urma să amenajeze o casă de creaţie pentru artişti. Gestul lor a salvat locul de la distrugere, dar nu l-au scutit de sinuozităţile specifice timpului, conacul fiind şcoală şi bibliotecă, păstrând totuşi în patrimoniu pianul la care interpreta Enescu, precum şi vioara primită drept premiu la terminarea studiilor la Conservatorul din Viena.

Muzeul_national_”George_Enescu”

În anii ’70, autorităţile băcăuane, apelând la diverse subterfugii, au redat conacului şi parcului înconjurător destinaţia dorită de foştii proprietari, specificată în actul de donaţie.

Ca urmare, la Tescani, funcţionează o casă memorială, un muzeu şi un centru internaţional de cultură. În consonanţă cu dorinţa testamentară a lui George Enescu a fost realizat, în parcul conacului, un cavou în care urmau să fie aduse rămăşiţele pământeşti ale compozitorului şi soţiei sale, înmormântaţi în cimitirul “Pere Lachaise” din Paris. Opoziţia fiicei lor a făcut ca, deocamdată, ultima dorinţă a soţilor să nu fie încă îndeplinită.

Edificiul cultural s-a transformat, în anul 1990, în Centrul de Cultură Tescani, ca apoi, din anul 1993, să devină ce este şi în prezent, Centrul de Cultură “Rosetti Tescanu – George Enescu”, iar din 2005 şi secţie a muzeului “George Enescu” din Bucureşti.

În forma actuală, clădirea cuprinde sala de concerte de cameră “Oedip”, estrada în aer liber din parcul conacului pentru orchestre simfonice de 80 de instrumentişti, aici având loc anual Festivalul “Enescu – Orfeul Moldav”, singurul eveniment din România care include concerte simfonice în aer liber. De asemenea, dispune de o sală de conferinţe, de trei ateliere multifuncţionale, de o galerie de artă, bibliotecă clasică şi bibliotecă de specialitate pentru cercetare, sală de lectură ori audiţie, spaţii de cazare şi servirea mesei pentru creatorii care vin în zonă.

Centrul de cultură de la Tescani face parte din Asociaţia Europeană “Les Rencontres”, cu sediul la Paris, din Asociaţia internaţională “Res Artis”, cu sediul la Amsterdam, dar şi din Reţeaua Europeană de reşedinţe pentru scriitori şi traducători cu sediul la Montpellier, care funcţionează sub egida Academiei Franceze.

Un alt spaţiu destinat creativităţii şi educaţiei în judeţul Bacău este Centrul de Cultură, care împrumută numele sculptorului român George Apostu, emigrat în anii 70 la Paris. El a fost considerat drept urmaşul lui Constantin Brâncuşi.

Înfiinţat în anul 1990, Centrul desfăşoară un complex program de valorificare a moştenirii culturale, de stimulare a creativităţii contemporane prin activităţi gândite într-o concepţie integratoare, pluridisciplinară, având ca obiectiv principal provocarea şi întreţinerea unui permanent şi viu dialog între cele mai diverse genuri de creaţie, spune Geo Popa, directorul instituţiei.

Potrivit acestuia, activităţile culturale ale Centrului sunt concepute astfel încât să răspundă aşteptărilor unor categorii diverse de public, prin simpozioane şi colocvii vizând cele mai complexe teme, dar şi prin intermediul atelierelor de creaţie, expoziţii de pictură, grafică, sculptură, arte decorative şi fotografie, reprezentaţii teatrale, literare, cinematografice şi coregrafice, concerte de muzică clasică şi contemporană.

Centru-George-Apostu

Prin specificul proiectelor şi programelor pe care le desfăşoară, Centrul de Cultură “George Apostu” reprezintă cadrul ideal al întâlnirilor culturale şi artistice în domeniile arte vizuale moderne şi contemporane, artă video, fotografie, arhitectură, artă grafică ori decorativă, precum şi alte forme asociate de exprimare artistică.

Patrimoniul cultural constituie, de asemenea, una dintre priorităţile majore ale activităţii Centrului şi, de aceea, “se acordă o atenţie deosebită îmbogăţirii permanente a acestuia, cu opere de artă purtând semnătura unor valoroşi artişti, din ţară şi străinătate, realizate în cadrul simpozioanelor internaţionale de sculptură şi pictură sau al expoziţiilor personale şi de grup”, spune directorul Geo Popa. Ca urmare, Centrul cultural băcăuan deţine, în prezent, o colecţie importantă cuprinzând lucrări valoroase de sculptură, pictură, grafică, artă decorativă, creaţii aparţinând unor consacraţi artişti contemporani care au trecut pe la Bacău.

De o importantă recunoaştere culturală se bucură “Muzeul în aer liber” organizat în parcul instituţiei, cu lucrări de sculptură de mari dimensiuni, din marmură, piatră ori lemn.

Ideea conjugării eforturilor Centrului cu activităţile instituţiilor de învăţământ, pentru realizarea unui program comun de lărgire a orizontului tinerei generaţii spre cunoaştere şi frumos, spre artă şi creativitate, prinde contur, în mod constant, prin desfăşurarea programului “Cultură – educaţie, educaţie – cultură”.

Dintre proiectele şi programele culturale de tradiţie ale Centrului amintim: Simpozionul Naţional de Estetică, Decernarea Diplomei de Excelenţă şi a Premiului Centrului, Ziua Centrului de Cultură “George Apostu” în 23 aprilie; Programul internaţional “ArtistNe(s)t”.

Instituţia băcăuană s-a consacrat şi pe scena culturală internaţională, fiind promotoarea unor proiecte cu acoperire şi pe alte continente, colaborând cu centre culturale similare din SUA, Franţa, Venezuela, Anglia, India, Polonia, Cehia, Slovacia, China. Centrul de cultură “George Apostu” editează şi revista lunară de cultură “Vitraliu”. (Text: Agerpres, Foto: gopixpic.com, ro.wikipedia.org, desteptarea.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *