Călătorind pribegi pin anotimpuri, Deodată ne-am trezit în toiul verii, Clepsidra risipeşte încinsele nisipuri Spre ceasurile reci ale-nserării. Săgeţi de fericire din zorii dimineţii Mistuiesc focuri în inimile noastre, Şi-asemeni unui val din marea vieţii Ne-mprăştiem în picături albastre. Şi alergăm desculţi să privim răsăritul, S-aprindem cu el vise care nasc iubire, Visăm la malul mării căutând infinitul, Pe drumul nostru către nemurire. Zidim castele de visuri în soare Şi plantăm flori de gânduri în grădină, Ne este fiecare clipă sărbătoare Şi calea inundată de lumină.…