Şi cum s-a stins fără de veste Amorul cel nemărginit De-ţi pare că e o poveste Ce alţii ţi-ar fi povestit. Şi cum mereu în cale lungă Trec norii peste mări şi ţări, Astfel simţirile s-alungă Şi moare dragostea de ieri. Şi vecinic altă e simţirea În sân de oameni muritori, Schimbată e întreagă firea Din ceas în ceas până ce mori. Iată de ce gândind la tine Nu plâng c-amorul tău s-a stins, Căci astăzi, ştiu atât de bine Că dorul care te-a cuprins, Se va sfârşi, fără de urmă, S-a stinge ca şi cel dintâi, Iar moartea patimile curmă Şi-o biată pulbere rămâi.…