Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.…
Cu Niniţa-n gondoletă
Când mă primblu-ncetişor,
Trecătorul din Piaţetă
Ne priveşte-oftând de dor,
Atunci cerul se-nsenină,
Lucind vesel l-amândoi,
Ş-Adriatica s-alină,
Se alină pentru noi.…
Ţi-aud bătând în inimă cuvinte
pe care nu le spui… Chiar dacă taci
şi nu te-ncurci în paşi de jurăminte
ştiu că mă vrei în preajmă şi mă placi
aşa cum sunt: când mare zâmbitoare
ce îşi alintă ţărmul întomnat,
când iederă de drum, căţărătoare
printr-un ţinut prea grav şi-ncercănat
şi nu m-aştept ca să dizolvi tăcerea
în fluvii de-nsemnări. Nici să m-atingi
pe trupul de poem cu adierea
unui surâs.…
Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist şi de ciudat
să simţi c-asemeni unui fir subţire
ceva frumos din tine s-a sfărmat.
Şi nu mai ştiu anume ce, şi-anume când,
căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ţi vine să porneşti, de alţii întrebând
de-au fost aievea cele ce-au trecut.
Autor: Magda Isanos
//…
Iubind nu-nseamnă să rosteşti un nume
mai nu ştiu cum, mai abreviat
şi nici nu-nseamnă adormire
pe laturi diferite în acelaşi pat,
ci mai degrabă splendidă trezie,
acelaşi gând, aceleaşi năzuinţe şi asalt
în inima ce bate-n tine,
cu muşchiul cordial al celuilalt!
Autor: Cosmin Neidoni
//…
de-ai vrea o noapte să dormim sub stele
să nu ne fie uşile bariere,
lipite-ar fi buzele mele
de-a gurii tale mângâiere
de-ai vrea sub cerul liber… o noapte măcar
să ne simţim aproape
n-ar fi pierdută în zadar
ruga-mi duioasă dintre pleoape
de-ai spune să fim doar noi doi sub cer, o noapte
aş sta cu tine pân’ la răsărit
şi când ţi-aş strecura câte-un sărut pe după şoapte
tot cerul-ar şti cât ne-am iubit
Autor: Ki Drim
//…
Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.
Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.…
Se face noapte şi se face frig
mai repede decât aş fi crezut.
Nici nu te uit de tot, nici nu te strig
ci stau aşa, cu drumul ne-nceput
într-o lumină slabă, pământie
privind cum luna scutură văpăi
peste-a mea lume tot mai cenuşie.
Se face frig şi noapte-n ochii tăi.
Aprind un gând, mă învelesc cu altul,
leg între ele pleduri de senin
ca peste-această iarnă să fac saltul
şi-acest cuprins să-l dezmorţesc puţin
dar albul dintre rânduri nu-mi ajunge
să spăl de întuneric tot ce-am spus
ca să te-ndepărtez şi se răsfrânge
în mine spectru-ntregului apus…
Autor: Aura Popa
//…
Cel mai frumos în viaţă e să iubeşti
Să prinzi aripi când doi ochi priveşti
Să laşi inimile să-şi cânte melodia
Pe ritmul bătăilor ce le scrie poezia.…
Să-mi trimiţi, iubito, despre tine, veşti,
Ce mai e prin lumea care te-nconjoară,
Pieptul cui te cheamă să te încălzeşti
Când sub ochiul lunii pielea-ţi se-nfioară;…
Iubirea este Apă.
Oricât ai bea din ea,
Ti-e sete toată viaţa.
Când vine la tine,
Te poţi scălda în ea
Ca într-o apă lină,
Sau una agitată de furtună.
Iubirea este Aer.
Nu poţi respira,
Ai nevoie de ea
Să-ţi mângâie inima
Când vine la tine,
Te umple, te ridică
Pe aripi de dor şi
Pluteşti uşor,
Sau te izbeşte
Cu viteza vântului,
De un pridvor.
Iubirea este Foc.
Te încălzeşte,
Te răceşte dacă lipseşte.…
