Catedrala şi bisericile din Ecimiadzin

Catedrala Ecimiadzin

Catedrala şi bisericile din Ecimiadzin, precum şi vestigiile arheologice din Zvartnots ilustrează evoluţia şi dezvoltarea tipului de lăcaş de cult armean cu un dom central şi structură cruciformă, care a exercitat o influenţă profundă asupra dezvoltării arhitecturale şi artistice din regiune, evidenţiază experţii UNESCO.

Obiectivul, cu o suprafaţă de 74 de hectare, a fost inclus în lista patrimoniului cultural UNESCO în anul 2000. Unul dintre criteriile care au stat la baza includerii este “înfăţişarea realizării artistice spirituale şi inovatoare a Bisericii Armene, din fundamentul său”.

Potrivit istoriei prezentate de Secretariatul de stat pentru culte din România, “Biserica apostolică armeană reprezintă biserica naţională a poporului armean, care vieţuieşte din cele mai vechi timpuri în ţinutul dintre Munţii Caucaz, Marea Caspică şi Marea Neagră”. Convertirea la creştinism a armenilor a avut loc între anii 299-301, iar în 301 creştinismul a fost decretat religie de stat.

“Din punct de vedere religios, centrul spiritual al armenilor din toată lumea este la Ecimiadzin, unde îşi are sediul Patriarhul Suprem (catolicos)”, mai arată prezentarea Secretariatului de stat pentru culte.

Catedrala Ecimiadzin este cel mai vechi lăcaş de cult creştin din Armenia. Construcţia sa, din anii 301-303, a fost iniţiată de Grigor Lousavorici (Sfântul Grigorie Luminatorul), fondatorul Bisericii apostolice armene la Vagharshapat, capitala de atunci şi centrul religios al Armeniei.

Evenimentele politice au provocat distrugerea parţială a construcţiei iniţiale, o bazilică cu boltă, potrivit UNESCO, determinând reconstrucţia după planul actual, finalizat în anul 480. În 618, cupola de lemn a fost înlocuită cu o cupola de piatră, care a rezistat aproape neschimbată până astăzi. Aceasta este susţinută de patru piloni masivi, conectaţi la pereţii exteriori. Arcadele din partea de nord datează din secolele IV-V.

Clopotniţa cu trei etaje construită la intrarea din vest datează din secolul al XVII-lea. Rotondele cu şase coloane susţinute de fundaţii pe patru piloni, construiţi la începutul secolului al XVIII-lea, în partea opusă faţă de absidele de nord, est şi sud, conferă aspectul unei catedrale cu cinci domuri.

Cathédrale et les églises d’Etchmiadzine et le site archéologique de Zvarnotz

Biserica Sf. Hripsime, din partea estică a aşezării Ecimiadzin, reprezintă exemplul perfect pentru planul cruciform şi compoziţia cu un dom central. Trăsăturile dominante sunt armonia proporţiilor şi simplitatea faţadelor sale, reprezentative pentru arhitectura armeană din epoca medievală. În afară de adăugarea unui turn – clopotniţă, în secolul al XVII-lea, monumentul nu a trecut prin transformări fundamentale – arată Organismul de evaluare din cadrul UNESCO.

Biserica Sf. Gayaneh, inclusă în obiectivul UNESCO, se distinge prin proporţiile fine. Cupola şi plafoanele au fost reconstruite în secolul al XVII-lea, când a fost construit un portic amplu de-a lungul faţadei vestice, ca loc de înmormântare pentru majoritatea clericilor armeni de rang înalt.

Situl arheologic Zvartnots reprezintă un exemplu unic de arhitectură armeană din perioada creştină timpurie. Construcţia templului a fost începută de catolicosul Nerses al III-lea, la mijlocul secolului al VII-lea. Vestigiile şi clădirile din Zvartnots, distruse de un cutremur în secolul al X-lea, au fost descoperite la începutul secolului al XX-lea de către arhitectul Thoros Thoramanian, care a coordonat primul proiect de reconstrucţie. (Text: Agerpres, Foto: aquariustravel.am, whc.unesco.org, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *