Mp3

CARAŞ-SEVERIN: Ruinele Cetăţii Coronini

Coronini-01

Ruinele Cetăţii Coronini, sau Sf. Ladislau, ridicată în secolul al XV-lea împotriva năvălirilor turceşti, pot fi văzute pe dealul numit Culă din Clisura Dunării. Cetatea medievală se află la capătul estic al localităţii Coronini, în locul numit de localnici Culă.

Pintenul de deal se ridică la 40 metri deasupra Dunării, iar poziţia strategică a cetăţii este deosebită, deoarece are două rânduri de fortificaţii de piatră. Cercetările din acest sit arată existenţa a cel puţin patru perioade de fortificare, care se pot distinge în timp. Primele urme de locuire datează aici din epoca bronzului.

Din săpăturile arheologice reiese că în acest loc a funcţionat o aşezare fortificată, având două faze de construcţie. Unele dintre săpături se încadrează în secolul al II-lea î.Hr., o cetate de pământ datează din secolul al V-lea d.Hr., iar fortificaţia care se vede şi azi a fost construită în secolul al XV-lea, odată cu cetatea Golubăţ de pe malul sârbesc.

Cetatea Coronini de pe malul Dunării, care a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice în anul 2004 şi care reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice din zonă, se identifică cu fortificaţia medievală ce purta numele regelui Sfântul Ladislau, fiind menţionată în documente începând cu anul 1430, sub diverse forme: Zenthlerzlowara, Zenth Lazlovara, Sand Ladislaem, Santus Ladislaus.

Coronini-02

“Aceasta a jucat un rol strategic de primă importanţă în sistemul defensiv de pe Dunăre, conceput în vremea regelui Sigismund de Luxemburg. Cercetarea arheologică a confirmat că fortificaţia de la Coronini, alături de cea de la Severin, reprezentau elemente defensive majore ale liniei de apărare a Dunării, la mijlocul secolului al XV-lea.

 Incinta din veacul al XV-lea a fost amplasată pe vârful dealului, racordată fiind la fortificaţia mai veche, din secolul al XIII-lea, de la baza platoului de la Culă. Incinta exterioară a reprezentat un zid din piatră, cu o grosime de 2,80 – 3 metri, care are un traseu elipsoidal, ce înconjoară, la bază, platoul de pe dealul Culă”, explică cercetătorul dr. Dumitru Ţeicu, directorul Muzeului Banatului Montan din Reşiţa.

Zidul a fost ridicat din piatră de calcar de carieră, cu faţade de blocuri, îngrijit lucrate. Observaţiile stratigrafice au evidenţiat o cantitate apreciabilă de arsură, ce provenea de la suprastructura din lemn a incintei. Capacitatea de apărare a fost întărită de un şanţ de apărare pe zona de nord şi nord-est a incintei exterioare.

De asemenea, potrivit dr. Dumitru Ţeicu, incinta elipsoidală din zid, de la Coronini, a fost construită la jumătatea secolului al XIII-lea. Aceasta închidea o suprafaţă ce măsura, pe axe, 190 metri/100 metri. În interiorul acestei suprafeţe, pe culmea platoului de la Culă, s-a ridicat, în anul 1428, o fortificaţie din zid de dimensiuni mai mici, în vremea regelui Sigismund de Luxemburg. O altă măsură de apărare era şanţul de pe partea nordică, lat de nouă metri, dotat cu pod de piatră. În anul 1433, comandantul cetăţii era Eberhard Sasul. În timp, cetatea a fost pusă la dispoziţia cavalerilor teutoni.

Coronini-03

Aşezarea Coronini este atestată în timpul Paşalâcului de Timişoara, sub numele de Alibeg. Numele actual al comunei provine de la cel al generalului-conte Johann Baptist Coronini-Cronberg, preşedintele administraţiei imperiale a voievodatului Serbiei şi a Banatului Timişan, între 1849 – 1859.

Comuna Coronini este cea mai nouă colonie românească din Clisura Dunării. Istoria arată că în anul 1859, din porunca grofului Coronini-Cronberg, vechii localnici au părăsit vatra veche a satului, Alibeg, şi s-au aşezat pe malul Dunării.

În 1967, comuniştii modifică denumirea comunei şi, astfel, dintr-o localitate al cărei nume respira aer burghez, Coronini devine Pescari. Către finalul perioadei comuniste, timp de doi ani, comuna se desfiinţează şi devine sat aparţinător de Moldova Nouă, pentru ca în anul 1990 să redevină comuna Pescari. În anul 1995, i se dă vechea denumire, aceea de Coronini.

Populaţia comunei Coronini este, în mare parte, de naţionalitate română. Din localitatea Coronini, însă, de pe malul Dunării, se urcă pe munte circa cinci km, până la Sf. Elena, sat aparţinător comunei, unde locuitorii sunt de etnie cehă. Principala cauză a migrării cehilor către Banat a constituit-o războiul cu francezii. Primele familii cehe s-au stabilit în aceste locuri încă din anul 1823. Locul în care s-au aşezat a fost botezat Elisabetfely, iar peste doi ani, în 1825, a fost înfiinţat şi satul Sfânta Elena.

Dincolo de faptul că această zonă a fost binecuvântată cu atâtea frumuseţi, locul prezintă şi reale oportunităţi pentru afaceri turistice, din păcate prea puţin exploatate până acum. Cei care au ajuns aici spun că nu mai există în Europa un defileu atât de larg. În acest loc, fluviul are lăţimea de cinci km. (Text si foto: Agerpres)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *