CARAŞ-SEVERIN: Muzeul de Locomotive cu Abur din Reşiţa

Resicza

Cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa şi singurul din România este Muzeul de Locomotive cu Abur din Reşiţa, declarat monument istoric.

“Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reşiţa se individualizează, în primul rând, prin unitatea sa de conţinut. Cele 16 exponate, aflate în proprietatea şi administrarea Fundaţiei Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa, sunt monumente istorice de valoare naţională şi universală, clasate în Patrimoniul cultural naţional mobil, categoria Tezaur şi sunt reprezentative pentru întreg ciclul de fabricaţie reşiţean, început în 1872 şi încheiat în 1964. Spre deosebire de majoritatea muzeelor tehnice, amplasamentul muzeului reşiţean este exclusiv în aer liber“, afirmă Walter Fleck, purtător de cuvânt al Fundaţiei Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa.

locomotiva1

Colecţia de locomotive cu abur a fost constituită pe actualul amplasament în anul 1972, la aniversarea unui secol de producţie de locomotive cu aburi la Reşiţa, prin eforturile inginerului Mircea Popa, director al Uzinelor reşiţene din acea vreme. Locomotivele, pregătite pentru casare după retragerea lor din circulaţie, au fost practic salvate de la dezmembrare şi topire.

Inaugurarea colecţiei a reprezentat ultimul act al amplelor manifestări prilejuite de celebrarea bicentenarului uzinelor reşiţene, 1771-1971, marcate cu mare fast în municipiul de pe Bârzava. Relansarea colecţiei sub sigla “Muzeul Locomotivelor cu Abur Reşiţa – Cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa” a avut loc la 16 septembrie 2012, în cadrul evenimentului “1-40-140” organizat de Fundaţia Uzinele şi Domeniile Reşiţa şi dedicat împlinirii a 140 de ani de la construirea primei locomotive cu abur din sud-estul Europei, la Reşiţa, şi a 40 de ani de la constituirea colecţiei Muzeului de Locomotive cu Abur Reşiţa.

Locomotiva RESICZA, capul de serie al producţiei reşiţene, şi, prin extensie, româneşti, de locomotive cu abur, reprezintă piesa centrală a colecţiei muzeului. Locomotiva, de tipul StEG 52, este prima dintre cele trei construite în premieră în spaţiul sud-est european. RESICZA a fost realizată după modelul locomotivei SZEKUL, construită în atelierele StEG de la Viena, după proiectul lui John Haswell. SZEKUL a fost adusă la Reşiţa în 1871, după o călătorie pe Dunăre de la Viena la Baziaş, continuată pe calea ferată până la Oraviţa, iar de aici pe o platformă trasă de boi, până la Reşiţa. Locomotiva, care dezvolta 45 CP şi o viteză de 11 km/h a primit numărul de circulaţie 1 şi a fost folosită o lungă perioadă pe linia de cale ferată Reşiţa – Sekul.

locomotiva2

RESICZA, prima locomotivă construită în spaţiul sud-est european a primit, evident, numărul de circulaţie 2, număr pe care şi l-a pierdut însă în timp, la fel ca şi placa nominală. De altfel, locomotiva a ajuns, după câteva decenii de funcţionare neîntreruptă, la Câmpia Turzii. Aici a fost reperată, la sfârşitul anilor 50, de un grup de elevi reşiţeni aflaţi într-o excursie. Informaţia a stârnit vii ecouri la Reşiţa, iar în urma demersurilor făcute de oficialii vremii, locomotiva a fost readusă în municipiul de pe Bârzava, în 1961, şi garată pe o linie de manevră în faţa Fabricii de locomotive din complexul uzinal local. Aici a stat până în 1972, când şi-a luat locul pe actualul amplasament, în centrul colecţiei de locomotive din Triaj, loc în care se găseşte şi în ziua de astăzi.

Poate că tocmai concursul de împrejurări prin care a ajuns la Câmpia Turzii a salvat-o de la casare. Celelalte două locomotive surori (BOGSAN şi HUNGARIA) au fost casate în perioada interbelică, după zeci de ani de serviciu pe căile ferate ale StEG şi, după reîntregire, ale UDR.

locomotiva3

“Vedetă la timpul ei a fost HUNGARIA, ea fiind expusă în anul 1873 la Expoziţia Mondială de la Viena. Dacă, din păcate, nu ne-a rămas nicio fotografie care s-o înfăţişeze expusă în pavilionul de la Viena, alături de alte locomotive cu abur construite în vestul Europei, locomotiva cu numărul de circulaţie 4 este prezentă într-o fotografie-document, realizată la Oraviţa, unde a fost transportată de la Reşiţa, tot pe o platformă trasă de boi, asemeni locomotivei SZEKUL”, susţine Walter Fleck.

Al doilea exponat, în ordinea importanţei istorice şi a valorii simbolice, îl reprezintă locomotiva 704.402 (15) PRINCIPESA ELENA. Aceasta este a doua locomotivă construită pe actualul teritoriu al României, în 1925, prima locomotivă – 704.401 (14) purtând numele PRINCIPELE CAROL. Construirea acestor două locomotive şi contractele pentru dotarea CFR care au urmat transferă producţia reşiţeană din zona pseudo-artizanală şi de prototip în cea de producţie industrială şi de serie.

locomotiva5

Cele două locomotive de cale ferată îngustă, folosite pe căile ferate forestiere din zonele Oraviţa şi Anina, au fost totodată şi primele locomotive cu abur supraîncălzit fabricate în România de Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa, care au preluat şi dus mai departe, după reîntregirea ţării, tradiţia industrială a uzinelor StEG. Cele două locomotive aveau un ecartament de 700 mm, o greutate în serviciu de 22 tone şi o putere de 220 CP. Dacă locomotiva CFF 704.401 a fost casată în 1970, “sora” ei, CFF 704.402 a supravieţuit, găsindu-şi locul în 1972 pe unul din soclurile actualului muzeu.

Dacă la momentul respectiv i s-a rezervat acest loc din considerente mai curând practice – fiind mai uşoară, a putut fi ridicată cu macaraua – în momentul de faţă putem spune că a fost vorba de o coincidenţă fericită, ţinând cont de importanţa ei în ansamblul de monumente istorice care constituie patrimoniul Muzeului de Locomotive cu Abur Reşiţa, susţine Walter Fleck.

locomotiva4

“Chiar dacă trei dintre celelalte 14 exponate nu sunt construite la Reşiţa, colecţia Muzeului de Locomotive cu Abur este reprezentativă pentru întreg ciclul de fabricaţie, incluzând şi mentenanţa locomotivelor, început în 1872 şi încheiat în 1964. Prin faptul că locomotivele CFU28 (fabricaţie MAV Budapesta – 1900), CFF 704.209 (fabricaţie StEG Viena – 1917) şi CFR 50.025 (fabricaţie StEG Viena – 1921) au fost utilizate cu precădere pe liniile uzinale şi forestiere ale UDR, odată cu reparaţiile aduse de-a lungul exploatării lor, ele au fost practic asimilate producţiei locale de locomotive”, spune purtătorul de cuvânt al Fundaţiei Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa.

Intrarea la Muzeul de Locomotive cu Abur Reşiţa este este gratuită. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/Muzeul de Locomotive cu Abur Resita )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *