CARAŞ-SEVERIN: Municipiul Reşiţa

Resita3

Municipiul Reşiţa, reşedinţa judeţului Caraş-Severin, este amplasat în sud-vestul României, pe cursul mijlociu al râului Bârzava. Situat în depresiunea omonimă, la 245 metri altitudine, Reşiţa este aşezată la poalele de nord-vest ale Munţilor Semenic.

Cercetările arheologice au scos la iveală existenţa, în acest spaţiu, a unor urme de locuire datând încă din perioada neolitică, dacică şi romană. Localitatea s-a dezvoltat pe vatra unei vechi aşezări ce data din perioada romană, respectiv secolul al II-lea. Mai exact, au fost descoperite urmele unui castru roman, fortificat cu două şanţuri, care datează din secolele II-III. Mai târziu, au fost descoperite vestigiile unei biserici medievale datând din secolul al XIV-lea.

Resita1

Localitatea a fost atestată documentar în secolul al XV-lea, cu numele de Rechyoka sau Rechycha. În 1673 este menţionată cu numele Reszinitza. Pe vremea aceea, locuitorii săi plăteau impozite către paşalâcul Timişoarei. În perioada 1690-1700, aparţinea de Districtul Bocşei. În 1717 apare cu numele Retziza, apoi Reschitza (1738), Olah Resicza/Reşiţa Română (1779).

S-a dezvoltat industrial după anul 1769, devenind, la 3 iulie 1771, locul de întemeiere a celui mai vechi şi important centru metalurgic de pe continentul european. Iniţial, au existat două sate apropiate, Reşiţa Română şi Reşiţa Montană. Uzinele au fost amplasate în Reşiţa Montană, care era locuită, iniţial, de cărbunari români. În 1776, însă, au fost colonizate aici 70 de familii germane, originare din Stiria, Carinthia şi Austria de Sus, iar între 1782-1787, au venit aici familii germane din regiunea Rinului.

Resita2

Devenind un important centru al industriei siderurgice şi constructoare de maşini din ţară, Reşiţa a fost declarată oraş în 1925, iar în 1968 a devenit municipiu reşedinţă de judeţ. Este cel mai vechi şi unul dintre cele mai importante centre siderurgice din ţară şi din sud-estul Europei. În 1872, uzinele “St.E.G.” produceau materiale pentru căile ferate europene (macarale, rezervoare pentru castelele de apă, plăci pentru întoarcerea locomotivelor, tampoane, etc.).

Resita4

În 1872, a fost produsă prima locomotivă, Reşiţa 2, destinată transporturilor interne uzinale, proiectată de John Haswell, director al fabricii de locomotive “St.E.G.” din Viena. În 1926, s-a produs, tot la Reşiţa, locomotiva cu abur “Regele Ferdinand”, prima locomotivă construită, în România, în perioada interbelică.

Reşiţa s-a dezvoltat şi din punct de vedere cultural, aici putând fi vizitate Muzeul de Istorie al Banatului Montan; Muzeul de Locomotive cu Aburi; Palatul Cultural (1928); Cazinoul german (1862); Cazinoul Român (sec.XX); Biserica romano-catolică (1848); Biserica Evanghelică, (sec.XIX); Casa Neff I cu baia publică, (sec.XIX); Sinagoga (sec.XIX); Uzina hidroelectrică Grebla şi Castelul de apă din amonte (1903-1909); Catedrala Ortodoxă Română “Adormirea Maicii Domnului”, situată în Reşiţa Montană (1936); Gara Reşiţa-Sud; Podul de la vamă, primul pod nituit şi sudat din ţară (1931); Biserica tip sală şi necropolă medievală (sec.XIV-XV).

Resita5

Municipiul Reşiţa număra, la Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2011, 73.282 de locuitori. (Text: Agerpres, Foto:  ro.wikipedia.org)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *