BUCUREŞTI: Muzeul “Theodor Pallady”

Muzeu-Theodor Pallady

Muzeul “Theodor Pallady” situat pe Strada Spătarului nr. 22 în Bucureşti, este găzduit de clădirea cunoscută sub numele de Casa Melik, cea mai veche casă din Capitală, ce datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Muzeul adăposteşte colecţia soţilor Serafina şi Gheorghe Răut, în cadrul căreia se evidenţiază câteva remarcabile pânze semnate de Theodor Pallady, precum şi un fond important de peste 800 de desene şi gravuri ale marelui pictor român, reprezentative pentru perioada lui pariziană. Acestea sunt expuse periodic în serii tematice.

Gheorghe Răut, director al filialei Băncii “Marmorosch Blank” din Paris şi cunoscut colecţionar de artă, a fost prietenul şi admiratorul lui Theodor Pallady, pe care l-a găzduit în locuinţa lui din Place Dauphine nr. 12. După întoarcerea artistului în România, Răut i-a păstrat desenele şi picturile din atelier, pe care le-a donat Statului român la sfârşitul anilor ’60, împreună cu propria colecţie de artă.

Alături de lucrările lui Pallady, colecţia soţilor Răut prezintă pictură europeană din secolele XVI-XIX (franceză – Lubin Baugin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, olandeză – Jan van de Capelle, engleză, spaniolă, românească), sculptură antică greco-romană, egipteană, indiană, dar şi sculptură renascentistă italiană şi franceză, textile, piese de mobilier, ceramică orientală şi alte obiecte de artă decorativă, totul într-un ansamblu complex şi heteroclit. Prin diversitatea ei, colecţia întregeşte sugestiv perspectiva asupra colecţionismului românesc şi european de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

 Muzeu-Theodor Pallady3

În curtea muzeului se găseşte statuia lui Theodor Pallady, realizată din bronz, operă a sculptorului român Gheorghe D. Anghel.

Cunoscută şi sub numele de Casa Melik, clădirea în care funcţionează muzeul este una dintre cele mai vechi şi frumoase din Bucureşti. Datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ea este caracteristică pentru arhitectura civilă tradiţională românească prin cerdacul de la etaj, închis cu geamuri, scara interioară din lemn sau acoperişul cu streaşină lată.

Casa a fost construită în jurul anului 1790 de către un boier cu rang de spătar (de aici şi numele de Strada Spătarului), iar în 1815 aceasta a fost cumpărată de un negustor armean, Chevorc Nazaretoglu, care a recondiţionat-o şi a lăsat-o moştenire fiului Agop, acesta lăsând-o la rândul său, moştenire fiicei sale Ana, care s-a căsătorit cu arhitectul Iacob Melik.

Arhitectul Iacob Melik, un susţinător al acţiunilor revoluţionare de la 1848 şi autor al lucrării “L’Orient devant L’Occident”, s-a ocupat de renovarea casei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, păstrându-i stilul original.

Văduva Ana Melik a lăsat prin testament casa pentru a fi folosită drept azil pentru văduvele bătrâne ale comunităţii armene. După un şir lung de procese, un nepot a câştigat casa. După ce a renovat-o între 1920 şi 1921 cu ajutorul arhitectului Paul Smarandescu, a pierdut-o, aici organizându-se azilul. După 1944, autorităţile comuniste au desfiinţat azilul şi au adus în casă mai multe familii de chiriaşi.

 muzeu-Theodor Pallady1

Ulterior donată statului, în 1970, s-a luat hotărârea ca în Casa Melik să fie expusă colecţia Serafina şi Gheorghe Răut, alături de lucrări semnate de Theodor Pallady. În acest scop, casa a intrat într-un proces de restaurare sub Direcţia Monumentelor Istorice, ultima acţiune în acest sens fiind încheiată în 1973 de către arhitectul Eugen Chefneux.

În 2009, Muzeul “Theodor Pallady” a fost supus, timp de şase luni, unor lucrări de reamenajare şi de restaurare a operelor de artă. Cu acest prilej, a fost inaugurată şi expoziţia temporară “Volum şi perspectivă în creaţia grafică a lui Theodor Pallady”, în cadrul căreia a fost prezentată o selecţie de 32 de desene şi gravuri ale marelui artist.

Totodată, s-a reluat programul şcoala de sâmbătă în cadrul căruia se organizează săptămânal cursuri de iniţiere în artele plastice pentru preşcolari şi elevii din ciclul primar, urmărindu-se dezvoltarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi creativităţii, precum şi familiarizarea copiilor cu mediul muzeal.

***

Pictorul Theodor Pallady s-a născut la 11/24 aprilie 1871, la Iaşi.

A studiat la Şcoala de poduri şi şosele din Bucureşti, apoi la Politehnica din Dresda (1887-1889). În particular, a luat lecţii de desen şi pictură de la Erwin Oehme, care, intuindu-i înzestrarea artistică, îl sfătuieşte să plece la Paris. În capitala Franţei a lucrat în atelierul lui Arman Jean (1889-1891), intrând apoi la Şcoala de arte frumoase. În 1892 a trecut în atelierul lui Gustave Moreanu, unde i-a avut colegi, printre alţii, pe Matisse, Rouault, Manguin, Camoin, Jean Puy. După moartea lui Moreanu (1897), a lucrat în atelierele lui Aime Morot şi Fernand Cormont, frecventând, în acelaşi timp, clasa lui Puvis de Chavannes.

Întors în ţară (1904), a expus la Ateneul Român şi în cadrul saloanelor oficiale, dar a menţinut legătura cu Parisul, unde a deschis mai multe expoziţii personale, până în 1940. A expus şi la Bienala de la Veneţia în anii 1924, 1940, 1942.

Cuvintele lui Pallady, “Nu sunt modern, sunt din toate timpurile”, luminează creaţia sa atât de implicată în actualitate, dar sustrasă, totodată, oricărei referinţe incidentale şi înguste. Prin cromatică şi perspectivă artistul asigură unitatea şi continuitatea imaginii, menţinând materialul reprezentat în convenţia bidimensionalităţii. Prospeţimea, luminozitatea adeseori exuberantă a tonurilor, în pictură, ca şi accentele grafice, în desene, sunt supuse unei compoziţii cu legi severe. Niciun detaliu, oricât de intens colorat, nu sparge armonia ansamblului. În seriile sale de nuduri în atelier, în naturi statice, în flori, în peisaje, în portrete şi autoportrete, elementele imaginii aparţin unei observaţii atente a ambianţei, fiind totodată convertite într-o atmosferă ce solicită mai complex privitorul.

 Muzeu-Theodor Pallady2

Din creaţia sa, apreciată atât de public, cât şi de critică, amintim lucrările: “Citind din Baudelaire”, “În faţa şemineului”, “Nud în fotoliu”, “Fotoliu albastru”, “Nud”, “Armonie”, “Odaliscă”, “Autoportret”, “Nud interior”, “Compoziţie”, “Infinit”, “Natură moartă cu pepene şi smochine”, “Natură moartă cu flori roşii”.

A fost distins cu Marele Premiu al Juriului Salonului Oficial din 1926. La împlinirea a 85 de ani, în 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziţia retrospectivă “Theodor Pallady”.

Theodor Pallady a murit la 16 august 1956. În 2012 a fost numit membru post-mortem al Academiei Române.(Text: Agerpres, Foto:.mnar.arts.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *