BUCUREŞTI: Muzeul Memorial “Tudor Arghezi – Mărţişor”

tudor_arghezi-martisor1

În apropiere de Piaţa Sudului, pe strada Mărţişor la nr.26 se află Muzeul Memorial “Tudor Arghezi – Mărţişor”.

În mijlocul unei frumoase livezi, străjuită de o alee lungă, se află două clădiri – casa în care scriitorul Tudor Arghezi (1880 – 1967) a locuit cu familia sa începând din 1930 şi clădirea în care a funcţionat o tipografie. În curtea din faţa casei se află mormântul poetului şi cel al soţiei sale, Paraschiva Arghezi.

Numele străzii şi al Casei memoriale, “Mărţişor”, vine de la un obicei pe care locuitorii zonei îl aduseseră cu ei din locurile natale, în special din regiunea Olteniei, anume acela de a atârna primăvara în ramurile pomilor şnururi împletite alb-roşii, menite, în credinţa oamenilor, să aducă recolte bune în acel an. Tudor Arghezi cunoştea obiceiul de la bunicii săi din Oltenia, iar acesta i-a inspirat numele domeniului şi al străzii – “Mărţişor”. De altfel şi astăzi în pomii din faţa casei pot fi văzute şnururi împletite alb-roşii. Casa însăşi are pereţii albi şi acoperişul roşu, iar în interior balustrada de lemn a scării este vopsită în roşu.

La 10 iunie 1926, Tudor Arghezi a cumpărat domeniul “Mărţişorului”, de 17.250 mp, situat pe dealul Piscului, peste drum de fosta Mânăstire Văcăreşti. Casa în care a trăit şi a creat Tudor Arghezi a fost construită după planuri întocmite chiar de către poet. În 1930, Tudor Arghezi se mută cu familia la “Mărţişor”.

În 1966, poetul donează statului întreaga proprietate a “Mărţişorului”, cu condiţia ca aceasta să devină, după moartea sa, Casă memorială. În iunie 1974 “Mărţişorul” devine Casă memorială patronată de Muzeul Literaturii Române.

 tudor_arghezi-martisor2

Casa, cu parter şi etaj, are 18 camere plus dependinţe. Numai etajul este deschis spre vizitare.

Colecţia muzeului cuprinde piese de mobilier, biblioteci cu cărţi, obiecte de artă, tablouri, fotografii, obiecte personale şi documente originale care au aparţinut scriitorului.

La etaj, în capătul scărilor se află încăperea unde Tudor Arghezi îşi primea invitaţii. În stânga – camera de lucru a acestuia, cu o bibliotecă mare, biroul pe care se află, între altele, ochelarii lui Arghezi, un toc de scris şi o fotografie a fiicei poetului, Mitzura Arghezi, de asemenea un pat de fier având la căpătâi o icoană mare, foarte veche. În aceeaşi încăpere, înrămate, pot fi citite ultimele versuri scrise de Tudor Arghezi, la 12 iulie 1967, cu două zile înainte de a muri : “Mă chemi din depărtare şi te ascult/ N-am să te fac, pierduto, să mă aştepţi prea mult”. Versurile erau dedicate soţiei sale Paraschiva, care murise cu un an în urmă.

Într-o încăpere alăturată se află o altă bibliotecă, tablouri, un bust al scriitorului, operă a sculptorului Oscar Han, precum şi vitrine în care sunt expuse distincţii şi medalii primite de Arghezi, între care şi Premiul Herder (primit în 1965), diverse obiecte personale.

Un mic cufăr cu două pălării, precum şi un pat pe care se află păpuşi şi umbrele de soare deschise sunt câteva dintre piesele din dormitor care reţin atenţia. Urmează o încăpere în care se află o altă bibliotecă, un magnetofon din 1956, câteva obiecte casnice, precum şi o hartă având însemnate locurile din Europa unde a călătorit Tudor Arghezi.

În alte camere sunt expuse un şevalet, tablouri, fotografii, valiza şi geanta cu care scriitorul a călătorit în străinătate, ochelarii de motociclist, tabachere, legitimaţii, un binoclu ş.a. În fine, camera de joacă a celor doi copii ai poetului, Mitzura şi Baruţu, păstrează tăbliţele de scris, un mic ghiozdan, un pătuţ plin de jucării.

 tudor_arghezi-martisor

Alături de casă, în partea dreaptă, se află clădirea anexă care a servit ca tipografie – “Potigraful Mărţişor” -, ridicată între 1935-1937. În 1948, maşinile de tipărit au fost naţionalizate. Vizitatorii muzeului pot vedea aici, pe pereţii din interior, fotografii cu ipostaze din viaţa de la “Mărţişor”, de asemenea vitrine cu volume de versuri şi proză, manuscrise, documente, exemplare din “Bilete de papagal”. Tot aici sunt expuse şi câteva obiecte de uz gospodăresc, amintind şi de alte activităţi de odinioară de la “Mărţişor”: un zdrobitor de struguri, un uscător de fructe, ciubere şi copăiţe din lemn, ustensile folosite la stupărit, o clocitoare.

În curtea din faţa casei, înconjurată de pomi, sunt alei pietruite, cu băncuţe. În dreapta, sub un nuc bătrân, se află mormântul lui Tudor Arghezi şi cel al soţiei sale. În partea stângă, lângă livadă, un coteţ pe care scrie “Zdreanţă” aminteşte de căţelul atât de îndrăgit căruia Tudor Arghezi i-a dedicat binecunoscuta poezie. Alături se află, împrejmuit cu un mic gard, mormântul lui Zdreanţă.

MĂRţIŞORUL e patria literaturii mele. De acolo au ieşit CUVINTELE POTRIVITE şi toate scrierile adunate acuma într-o mulţime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie…Pentru mine, Mărţişorul e un lucru de neuitat. Cred că acolo mi s-a plămădit cerneala şi mi-a înviat oarecum condeiul”, mărturisea Tudor Arghezi. (Text: Agerpres, Foto: emsal.wordpress.com, mlr.ro, Video: UBB TV/Youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *