BUCUREŞTI: Muzeul de Artă Plastică Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck

Muzeul-Fr.Storck2

Muzeul de Artă Plastică Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck este adăpostit în fosta locuinţă a sculptorului Frederic Storck şi a soţiei acestuia, pictoriţa Cecilia Cuţescu-Storck.

Imobilul se află la adresa Str. Vasile Alecsandri, la numărul 16 şi a fost construit între anii 1911-1913 de către arhitectul Alexandru Clavel, care s-a inspirat din arhitectura de factură germanică. Frederic Storck a conceput personal elementele decorative de pe faţada casei. Astfel, pe faţada dinspre stradă a aplicat două basoreliefuri de inspiraţie romanică. Sub cornişă, deasupra terasei mici, o friză conţine profilul lui Frederic Storck, plasat central, flancat de lei înaripaţi şi personaje feminine înlănţuite. Clădirea este înscrisă, din 2004, în lista monumentelor istorice ale Municipiului Bucureşti.

În 1951, spaţiul de lucru al celor doi artişti a fost deschis permanent pentru vizitatori, ca Muzeu de Artă, familia păstrând pentru folosinţă proprie spaţiul de locuit. Operele de artă, care sunt în patrimoniul muzeului, au fost, în cea mai mare parte, donate de Cecilia Cuţescu-Storck şi de fiicele sale, Gabriela Storck şi Cecilia (Lita) Storck Botez.

 Muzeul-Fr.Storck

În patrimoniul muzeului se află lucrări de sculptură şi desene ale celor trei sculptori Storck, (Karl Storck, Carol Storck şi Frederic Storck), lucrări de pictură, grafică şi desene ale Ceciliei Cuţescu-Storck, colecţia de numismatică ce i-a aparţinut lui Frederic Storck şi piese reprezentative din plachetele şi medaliile create de acesta. Nu lipsesc nici colecţii de sculptură religioasă, de artă populară şi opere de artă ale unor artişti contemporani, cum ar fi pictura semnată de Romeo Kunzer Storck, Ella Storck (fiica sculptorului Carol Storck), un număr important de acuarele ale lui Carol Popp de Szathmáry şi lucrări ale fiului acestuia, pictorul Alexandru Satmari.

Tot în acest muzeu este expusă Colecţia Muzeală a Episcopiei Armeano – Gregoriene.

***

Pictoriţa Cecilia Cuţescu-Storck s-a născut la 14 martie 1879, în localitatea Câineni, judeţul Vâlcea.

 

Între anii 1899-1905 a urmat cursurile Academiei “Julien” din Paris, unde a fost eleva lui Jean Paul Laurens şi Benjamin Constant, şi un an la “Ecole des beaux-arts”; Academia de Arte Frumoase din München (1907). În decursul anilor călătoreşte în Spania (1929), Portugalia (1934), Belgia şi Olanda. Pictoriţa a fost profesorul multor generaţii de artişti plastici (între 1916-1947), fiind prima femeie profesor într-o academie de arte (de stat) din Europa. La Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, a fost profesoară în cadrul Catedrei de Artă Decorativă şi Pictură (1916-1941).

 Muzeul-Fr.Storck3

Debutează în 1905 la Anvers, în acelaşi an având expoziţii la Salonul de Toamnă din Paris. A avut numeroase expoziţii în Amsterdam, Bruxelles, Anvers, Haga, Poznan, Milano, Atena. În 1944 îi apare volumul de memorii intitulat “Fresca unei vieţi”, volum reeditat în 1966, sub titlul “O viaţă dăruită artei”. În creaţia sa a abordat toate temele picturii de şevalet: compoziţii, peisaje, interioare, portrete, naturi statice, panouri decorative. Trebuie remarcată grafica artistei, o cronică a aşezărilor şi a oamenilor impresionantă prin puterea de sinteză şi forţa desenului.

Pictura murală ocupă un loc aparte în realizările Ceciliei Cuţescu-Storck prin contribuţia majoră a artistei la impunerea şi dezvoltarea acestui gen artistic în România. Prima sa pictură murală a fost realizată în propria reşedinţă (plafonul şi pereţii holului), acum Muzeul Storck; “Industria, Comerţul şi Agricultura” (1916), “Istoria Negoţului Românesc” (1933) se găseşte în Aula Academiei de Studii Economice; “Apologia Artelor Româneşti” (1933) se află în Sala Tronului din Palatul Regal.

A fost decorată de statul francez cu Legiunea de Onoare. A murit la 29 octombrie 1969.

***

Fiul celebrului sculptor Carol Storck, Frederic Storck s-a născut la Bucureşti, la 7 ianuarie 1872.

După ce a făcut studiile primare şi secundare la Bucureşti, a lucrat la München timp de şase ani, sub conducerea sculptorului W. von Rümann, profesor la Şcoala de Belle-Arte de acolo. A ajuns apoi la Paris, unde, la expoziţia din 1900, a obţinut medalia de argint.

După terminarea studiilor a fost profesor de Sculptură la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. În aprilie 1924, a participat la a 14-a ediţie a Bienalei de sculptură de la Veneţia, la secţiunea românească, alături de Cornel Medrea şi marele Constantin Brâncuşi, care a expus atunci “Cap de copil” (o versiune în bronz şi una în piatră). Cea mai mare parte a operelor sale (“Aruncătorul de piatră”, “Cei patru evanghelişti”, “Tentaţia” etc.) impresionează prin precizia şi fineţea detaliilor.

Muzeul-Fr.Storck1

Sub influenţa curentelor Art Nouveau şi Art Deco, artistul a realizat nuduri din bronz şi marmură de o delicateţe deosebită, ilustrând diferite stări de spirit (durere, disperare, bucurie, timiditate). Este autorul multor busturi (Mihai Eminescu – primul bust al poetului ridicat în ţară, la Galaţi, Ion Heliade-Rădulescu, Alexandru Macedonski ş.a.) şi portrete (Carol al II-lea, Regina Maria, Ferdinand I ş.a.), dar şi al unor sculpturi de mici dimensiuni. A mai ornamentat interiorul Palatului Administrativ din Galaţi.

Familia celor trei sculptori Storck – Karl (primul profesor de Sculptură la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, înfiinţată de pictorul Theodor Aman, în 1864), Carol şi Frederic-, de origine germană, a revoluţionat sculptura românească, îmbinând experienţa dobândită în şcolile de Belle-Arte din Germania, Italia sau americane cu motivele tradiţionale româneşti.

Lor li se datorează şi mai multe monumente funerare, majoritatea aflate la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Frederic Storck a murit la 26 decembrie 1942. (Text: Agerpres, Foto: ghidulmuzeelor.cimec.ro, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *