BUCUREŞTI: Casa Memorială “George şi Agatha Bacovia”

Casa-george_agatha_bacovia

Iubitorii literaturii pot vizita, pe strada ce poartă numele poetului George Bacovia, la nr. 63, Casa Memorială “George şi Agatha Bacovia”, un loc ce păstrează amintirea unuia dintre cei mai importanţi poeţi simbolişti ai literaturii române.

Casa Memorială “George şi Agatha Bacovia” a fost înfiinţată în 1958 şi face parte din patrimoniul cultural al Bucureştiului, fiind deschisă vizitatorilor din 1966. Imobilul este cea mai importantă mărturie a vieţii poetului George Bacovia, care a trăit aici din 1933 până în 1957, alături de soţia sa, Agatha. Spaţiul simplu, reconstruieşte prin fiecare colţişor atmosfera în care lucra poetul, dar şi viaţa de zi cu zi a acestuia.

Vizitatorul poate admira de la manuscrise literare, documente, la obiecte care au aparţinut poetului George Bacovia şi soţiei sale. Fotografii de familie, acte personale, cărţi din biblioteca personală se regăsesc în holul casei.

 Casa-george_agatha_bacovia2

Sufrageria impresionează prin simplitate şi bun gust, şi este locul unde se pot admira printre altele, mobilierul din lemn, serviciul de ceai, un vechi aparat de radio marca Ingelen şi busturile celor doi, realizate în 1964 de Miliţa Petraşcu, o prietenă a Agathei Bacovia.

Se mai poate vizita, camera de lucru a poetului, precum şi grădina din jurul casei. De asemenea, sunt expuse pianul şi vioara poetului.

***

Poetul George Bacovia (Gheorghe Vasiliu) s-a născut la 4 septembrie 1881, la Bacău. După studii elementare şi secundare în oraşul natal, a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti şi apoi din Iaşi (licenţa în 1911).

 George-bacovia

După căsătoria cu Agatha Grigorescu (1928), s-a stabilit în Bucureşti (din 1933). Hărţuit mereu de boală, a trăit din greu, neputând să lucreze, dedicându-se poeziei. Nu va profesa avocatura (înscris în baroul din Bacău în 1911), ci va fi învăţător, profesor suplinitor, ajutor de contabil, funcţionar, consilier cultural, bibliotecar. A mai fost copist la Ministerul Instrucţiunii Publice (din 1916), funcţionar la Ministerul Muncii (1916-1921, când a demisionat din cauza bolii).

În 1915 a editat, în colaborare, revista “Orizonturi noi” din Bacău, iar mai târziu, din 1925, a devenit director al revistei “Ateneul cultural”.

La 18 ani, la 30 martie 1899, a debutat în revista “Literatorul” a lui Al. Macedonski cu poezia “Şi toate”, scrisă cu un an înainte şi semnată V. George. Între anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Macedonski, unde a citit pentru prima oară poeziile “Plumb” (1903) şi “Nervi de toamnă” (1904).

A debutat editorial cu volumul “Plumb” (1916), pentru care a obţinut Premiul Ministerului Artelor în 1923. A continuat cu volumele: “Scântei galbene” (1926), “Bucăţi de noapte” (proză, 1926), “Cu voi…” (1930), “Comedii în fond” (1936), “Stanţe burgheze” (1946). Poetul ne-a lăsat adevărate capodopere: “Decembre”, “Lacustră”, “Cuptor”, “Nervi de primăvară”, “Nervi de toamnă”, “Amurg violet”, “Alb”, “Vocale”, “Marş funebru” ş.a.

Stilul poetic original, tonalitatea distinctă a versurilor sale, care creează aşa-numita atmosferă bacoviană, de o copleşitoare dezolare, limbajul precis, tăios, sobru, ironic uneori, l-au impus pe Bacovia în rândul simboliştilor, el depăşindu-şi epoca, fiind considerat, de fapt, unul dintre marii precursori ai poeziei române moderne.

A colaborat cu versuri la multe reviste, precum: “Astra”, “Versuri”, “Flacăra”, “Românul literar”, “Noua revistă română”, “Gândirea”.

A mai fost distins cu Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru poezie (1925) şi, împreună cu T. Arghezi, cu Premiul Naţional pentru poezie (1934).

S-a stins din viaţă la 22 mai 1957, în locuinţa sa din Bucureşti.(Text: Agerpres, Foto: mlr.ro, ghidulmuzeelor.cimec.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *