Broasca ţestoasă: un animal de companie sensibil şi pretenţios

IMG_1696

Broaştele ţestoase sunt reptile care aparţin ordinului Chelonieni, animale cu corpul închis într-o carapace osoasă, care au apărut cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă şi care sunt de două tipuri: de apă sau de uscat.

Ca animal de companie, fie că este ţinută în spaţiul exterior, fie că este ţinută în interior într-un acvariu, broasca ţestoasă trebuie să aibă asigurate un spaţiu corespunzător, care să-i ofere confortul necesar, posibilitatea de a se deplasa (pentru a-şi activa în mod corespunzător circulaţia), un mediu care să-i asigure o temperatură corespunzătoare şi posibilitatea de a înota aşa cum îşi doreşte.

Spre deosebire de alte animale de companie, broasca ţestoasă este ceva mai sensibilă şi mai pretenţioasă, având nevoie de condiţii speciale, ca atare este bine să ne documentăm temeinic înainte de a achiziţiona un astfel de exemplar, pentru a fi siguri că îi putem asigura condiţii optime de creştere şi supravieţuire.

Broaştele ţestoase sunt dotate cu un aparat de protecţie, de bază fiind carapacea (pentru partea dorsală) şi plastronul (de obicei plat, pentru partea ventrală). Carapacea, foarte solidă, joacă un rol extrem de important, protejând broasca ţestoasă împotriva prădătorilor şi servind totodată la înmagazinarea căldurii şi la protecţia organismului în cazul schimbării bruşte de temperatură.

Corpul broaştelor ţestoase este scurt şi lăţit în plan orizontal, închis permanent în carapacea de natură osoasă. Capul este relativ masiv şi semirotund, uneori aplatizat. De subliniat rolul vertebrelor cervicale, articulate mobil între ele, care permit mişcări variate ale gâtului. Membrele ţestoaselor, care susţin corpul şi îl deplasează, sunt relativ scurte şi groase, prevăzute cu gheare şi cu o musculatură puternică. Forma membrelor diferă de la un grup la altul, iar numărul degetelor este în general de cinci (unele au patru degete), uneori unite prin membrane interdigitale (la speciile marine, permiţând deplasarea uşoară în mediul acvatic).

Dintre tipurile de broască ţestoasă amintim: broasca ţestoasă cu tâmple roşii, o specie de talie mijlocie (ca adult are o lungime de 20-25 cm şi o greutate de 1,5-2 kg), având în zona posterioară a ochiului o pată de culoare roşie (de unde îi vine şi numele); ţestoasa de apă europeană sau Cistuda, de talie mică spre mijlocie; broasca ţestoasă de uscat sau Hermann, de talie mijlocie, răspândită îndeosebi în zona Porţile-de-Fier, pe văile afluenţilor Dunării, mai ales la marginea lizierelor de pădure; ţestoasa cu capac (care se găseşte şi în România, mai ales în Dobrogea), de talie mijlocie; ţestoasa de stepă, de talie mai redusă; broasca ţestoasă de mare (care nu se creşte în captivitate decât în condiţii cu totul speciale), de talie în general mare (ca adult poate atinge chiar 1,2 m şi o greutate de până la 200 Kg).

DSC08894

În condiţiile creşterii în captivitate, este necesar să le oferim atât locuri calde, cât şi locuri mai reci, care să asigure confortul de temperatură cerut de corp. În funcţie de temperatura mediului înconjurător, broaştele ţestoase au o activitate mai mult sau mai puţin intensă. Organismul broaştei ţestoase are nevoie de o alternanţă de temperatură scăzută şi, respectiv, ridicată. Trebuie deopotrivă evitate o temperatură constantă, o supraîncălzire sau o suprarăcire a organismului, altminteri viaţa le este pusă în pericol. Tipul de regim alimentar, propriu fiecărei specii, trebuie cunoscut şi respectat cu stricteţe.

În acvariu (construit din plexiglas, fibră de sticlă, sticlă propriu-zisă, mai rar din lemn) trebuie asiguraţi anumiţi parametri corespunzători, precum cantitatea de oxigen necesar respiraţiei, evitarea curenţilor de aer (ţestoasele fiind foarte sensibile la aceştia), o anumită luminozitate asigurată de lumina naturală, respectiv raze ultraviolete (eventual artificiale) necesare sintetizării vitaminei D. Pe fundul acvariului se pune nisip, amestecat în diferite proporţii cu pământ, în care se amplasează un bazin din plastic cu apă, precum şi pietre, un butuc de lemn, un colţ verde, cu plante exotice, care oferă o zonă umbrită. Temperatura din acvariu trebuie să fie cuprinsă între 26-30° C, timp de 8-12 ore pe timpul zilei, şi maximum 20-25 °C pe timpul nopţii.

De reţinut este faptul că majoritatea speciilor de broaşte ţestoase au obiceiul de a hiberna, fiind necesar să le asigurăm condiţiile adecvate acestei perioade, de asemenea cu respectarea unor parametri necesari. Adăposturile amplasate în spaţiu liber, de exemplu în grădină, trebuie să fie bine securizate atât împotriva evadărilor (ţinând cont de faptul că broaştele ţestoase sunt excelente săpătoare), cât şi împotriva pătrunderii unor intruşi în spaţiul respectiv.

În interiorul spaţiului amenajat se va instala un mic bazin cu apă, care trebuie însă să aibă un anumit nivel, precum şi o mică movilă de pământ expusă la soare. Pot fi făcute, de asemenea, şi alte amenajări, precum crengi de copac sau spaţii plutitoare, pe care broaştele se vor căţăra, pietre, butuci de lemn. Unul dintre malurile bazinului trebuie amenajat în pantă, astfel încât broasca să poată ieşi uşor.

În ceea ce priveşte hrana, trebuie avute în vedere necesităţile organismului, determinate de anotimp, greutatea şi vârsta animalului, metabolismul acestuia. Foarte important este şi ca la achiziţionarea unei broaşte ţestoase să cunoaştem exact specia din care face parte şi deci tipul de hrană: carnivor, omnivor sau vegetarian.

DSC08898

Trebuie să administrăm acestor animale o hrană cât mai variată posibil, cu asigurarea tuturor elementelor necesare organismului, de la proteine până la săruri minerale şi vitamine. De asemenea, este important ca hrana să nu fie alterată sau infestată, broaştele ţestoase fiind foarte sensibile din acest punct de vedere.

De regulă sunt animale longevive şi rezistente la condiţiile mediului înconjurător. Totuşi pot fi predispuse la o serie de boli, cele mai frecvent întâlnite fiind : boli determinate de condiţiile de creştere şi întreţinere (şocul de frig, şocul de temperaturi ridicate, sindromul de adaptare), boli de nutriţie, boli bacteriene, ale pielii, ale tubului digestiv, ale aparatului respirator, ale ochilor, fracturi ş.a. O atenţie deosebită trebui acordată ţestoaselor recent achiziţionate, pentru că sunt, în general, mai sensibile, precum şi celor recent ieşite din hibernare. (Text: Agerpres, Foto: dozadebine.ro, Video: youtube.com)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *