BRAŞOV: Municipiul Braşov

Brasov8

Municipiul Braşov, reşedinţa judeţului omonim, este situat în partea centrală a României, în Depresiunea Bârsei, la 520-650 m altitudine, la poalele masivului Tâmpa şi ale prelungirilor nordice ale masivului Postăvaru.

Săpăturile arheologice efectuate în arealul oraşului şi împrejurimi au scos la iveală vestigii de locuire din neolitic, epoca bronzului (cultura Noua, denumită astfel după o suburbie a Braşovului, unde s-au descoperit mai multe morminte cu un inventar caracteristic) şi din perioada geto-dacică.

Izvoarele istorice ale Braşovului apreciază pentru anul 1203 întemeierea localităţii, dată care figurează şi în cronicile calendarelor braşovene ca an “în care s-a început zidirea Braşovului”. Totuşi documentele şi izvoarele sigure nu confirmă această dată, arată site-ul Primăriei municipiului Braşov.

Prima menţiune documentară datează din 1234, când localitatea apare înscrisă în aşa-numitul “Catalogus Ninivensis” cu numele “Corona”. Acest catalog al aşezămintelor Ordinului călugăresc Premonstratens este de fapt o copie din secolul al XV-lea, originalul fiind pierdut. După părerea cercetătorilor, documentul original a fost întocmit în perioada anilor 1236-1241, menţionează site-ul amintit.

Brasov4

Ulterior figurează în diferite documente cu alte denumiri: Brassovia (1251), Barassu (1252), Brasu (1271), Braso (1288), Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Korona (1336), Kronstadt.

În 1241 marea invazie mongolă străbate şi Transilvania, între oraşele distruse numărându-se şi Braşovul.

Braşovul devine în secolul al XIV-lea un important centru comercial şi meşteşugăresc şi obţine, în 1364, dreptul de a organiza târguri anuale şi săptămânale. În 1424 breasla blănarilor îşi alcătuieşte primul statut. De la 20 de bresle câte existau în Braşov în secolul al XVI-lea, s-a ajuns, în 1798, la 43 de bresle.

În 1395 a început construirea primelor ziduri de fortificaţie ale oraşului.

La Braşov a fost încheiat, la 7 martie 1395, un tratat de alianţă antiotomană, în condiţii de deplină egalitate, între domnul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân şi regele Ungariei Sigismund de Luxemburg.

În secolul al XV-lea, Braşovul a fost principalul centru comercial şi meşteşugăresc din sudul Transilvaniei, drumul Braşovului fiind unul dintre principalele căi de acces între Transilvania şi Ţara Românească şi Moldova. Ca dovadă stau numeroasele privilegii acordate braşovenilor de domnii celor două ţări române (Vladislav I Vlaicu – în 1368, Mircea cel Bătrân – în 1413, Alexandru cel Bun – în 1421, Vlad Ţepeş – în 1456, Ştefan cel Mare – în 1457).

Între anii 1448 – 1453, Iancu de Hunedoara distruge cetatea Brasovia de pe şaua Tâmpei, iar din piatra şi materialele de construcţie ale acestei cetăţi începe fortificarea cetăţii medievale a Braşovului, cu opt bastioane şi 32 turnuri de apărare. O puternică fortăreaţă – Cetăţuia – a fost construită în 1524, din lemn, pe Dealul Cetăţii. Distrusă în 1529 de Petru Rareş, în locul ei a fost construită ulterior o cetate cu ziduri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se la 1630 patru bastioane la colţuri.

O mărturie scrisă referitoare la Braşov este Scrisoarea lui Neacşu (cel mai vechi text datat, în limba română, care se păstrează până astăzi) trimisă, în 1521, din Câmpulung Muscel, de către negustorul Neacşu lui Johannes Benkner, judele Braşovului, în care existau informaţii referitoare la mişcările armatelor turceşti pe malurile Dunării.

Brasov5

În secolul al XVI-lea, Braşovul devine un important centru cultural, prin activitatea desfăşurată aici de Johannes Honterus, care a înfiinţat prima tipografie din Transilvania (1533) şi un gimnaziu săsesc (1543), prin activitatea diaconului Coresi, care tipăreşte aici mai multe cărţi bisericeşti în limba română ( în 1559, “Catehismul românesc”), precum şi prin activitatea Şcolii de la biserica “Sfântul Nicolae” din Şchei.

Transilvania este ocupată de armatele austriece la sfârşitul secolului al XVII-lea, oraşul Braşov fiind cucerit cu greu, în 1688, de acestea.

La 21 aprilie 1689, Braşovul a fost devastat de un incendiu puternic, care a ars şi biserica evanghelică. Zidurile acesteia au rămas înnegrite de fum, iar de atunci este cunoscută sub numele Biserica Neagră.

La Braşov au funcţionat, începând din 1788 şi 1834, două şcoli elementare româneşti, precum şi un gimnaziu înfiinţat în 1850 de mitropolitul Andrei Şaguna. Din 1838 au apărut la Braşov ziarul “Gazeta de Transilvania” şi suplimentul acestuia, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, care au contribuit la închegarea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale a românilor.

În timpul Revoluţiei de la 1848-1849, Braşovul a fost un loc de întâlnire a revoluţionarilor din cele trei ţări române. Astfel, după arestarea conducătorilor revoluţiei din Moldova, câţiva dintre aceştia au scăpat şi s-au refugiat în Transilvania. Reuniţi la Braşov, ei elaborează, la 12/ 24 mai 1848, programul intitulat “Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”, cea mai importantă prevedere a acestuia fiind unirea Moldovei cu Ţara Românească.

Brasov6

Tot la Braşov, în 1868, George Bariţiu a editat primul număr al revistei “Transilvania” – organ al Societăţii culturale “ASTRA” (1868-1945), care a avut o largă răspândire în toate teritoriile locuite de români.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Braşov capătă o intensă dezvoltare industrială, cu o mai mare amploare după 1918, când apar primele mari întreprinderi: Întreprinderea Aeronautică Română (IAR), Romloc, Schiel, Scherg, Ancora Română ş.a.

În septembrie 1940, populaţia Braşovului a protestat vehement împotriva Dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care România a fost nevoită să cedeze partea de nord a Transilvaniei Ungariei horthyste.

Între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie 1960, oraşul Braşov s-a numit Stalin.

La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de autocamioane şi de la cele de tractoare, cărora li s-au alăturat muncitori de la alte întreprinderi din Braşov, precum şi o mare parte din populaţia oraşului, au ieşit în stradă manifestând împotriva abuzurilor de putere comise de autorităţile de partid şi de stat locale. Revolta a fost înăbuşită cu brutalitate de forţele de securitate.

A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populaţiei din 2011, municipiul Braşov număra 253.200 locuitori.

Brasov7

Cunoscut şi sub numele “oraşul de la poalele Tâmpei”, Braşov este un centru cultural şi turistic de renume, vizitat deopotrivă de turişti români şi străini. În Braşov există numeroase monumente: cetatea Braşov (secolele XIV-XVII), din care se mai păstrează fragmente ale zidurilor de centură, precum şi unele turnuri de apărare (Turnul Alb – 1494, Turnul Negru – secolul al XV-lea, Turnul măcelarilor – secolul al XV-lea ş.a.), bastioane (Bastionul ţesătorilor, 1425-1436; Bastionul cojocarilor – 1452; Bastionul postăvarilor – 1450-1455; Bastionul fierarilor – 1521 ş.a.) şi porţi (Poarta Ecaterinei, 1559); castelul cu incintă fortificată “Cetăţuia” (Schlossberg, secolele X-XVII); biserica evanghelică “Sfântul Bartolomeu” (secolul al XIII-lea, refăcută în secolul al XV-lea), stil gotic timpuriu; Biserica Neagră (1384-1477), construcţie gotică, renovată la exterior între 1993-1996, păstrează picturi murale interioare în stilul renaşterii italiene datând din secolul al XV-lea precum şi o orgă de mari dimensiuni instalată în 1839; biserica “Sfântul Nicolae” din Şchei, construită iniţial din bârne, în 1292, înlocuită cu una din piatră la finele secolului al XV-lea; Casa Sfatului (Primăria veche), edificiu construit în 1420, cu multiple transformări în secolele XVI-XVIII; biserica evanghelică “Sfântul Martin” (secolul al XV-lea); biserica mânăstirii franciscane cu hramul “Sfântul Ioan” (1506); biserica romano-catolică “Sfinţii Petru şi Pavel” (1776-1782); bisericile ortodoxe cu hramurile “Sfânta Treime” (1783), “Sfânta Adormire” (1783), “Adormirea Maicii Domnului” (1895-1896); Liceul “Honterus” (1545-1547), refăcut în secolul al XVIII-lea; vechea Prefectură (1884); Hanul Roşu (secolul al XVII-lea); case vechi: Casa “Hirscher” sau Casa Negustorilor (1544), stil renascentist; Casa “Schobelin” (1550), Casa “Kammer” (1587); Casa “Mureşenilor” (secolul al XVIII-lea) ş.a.

Braşovul este cunoscut şi pentru Festivalul internaţional de muzică uşoară “Cerbul de Aur”, care s-a desfăşurat în Piaţa Sfatului (1968-1971, apoi câteva ediţii şi după 1989). (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/Centrul-Istoric-Braşov)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *