BRAŞOV: Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

manastirea-brancoveanu2

Aflată pe Valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Făgăraş, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este renumită ca loc de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească pentru credincioşii şi vizitatorii care poposesc în acest sfânt lăcaş.
Istoria Mănăstirii Brâncoveanu începe în secolul al XVII-lea, în anul 1654, când satul şi moşia de la Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea boierului muntean Preda Brâncoveanu, care a construit o bisericuţă de lemn pe valea râului. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a zidit în piatră o mănăstire.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, românii din Transilvania abia scăpaseră de atacurile repetate ale principilor calvini asupra punctului principal al identităţii lor – credinţa ortodoxă, iar apoi prin trecerea Ardealului sub stăpânirea Habsburgilor (1683) a apărut pentru ortodoxia română transilvăneană pericolul catolicizării.

manastirea-brancoveanu1

În acest context, domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat şi reorganizat vechea mănăstire ortodoxă de la Sâmbăta de Sus, cu călugări sihaştri, într-o mănăstire mai mare cu viaţă de obşte, cu călugări care trăiesc, muncesc şi se roagă împreună, spre a da mărturie în timp despre unitatea de neam şi credinţă a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor. Nu trebuie să uităm că domnul Ţării Româneşti – considerat la 1699 patronul adevărat al mitropoliei din Ardeal – a fost unul din cei mai convinşi şi hotărâţi apărători ai unităţii de credinţă a românilor din Transilvania.

Voievodul martir a înfiinţat la mănăstirea din Sâmbăta de Sus şi o şcoală de grămătici, un atelier de pictură în frescă şi o mică tipografie, instalate în noua incintă de piatră, după modelul brâncovenesc folosit în toate ctitoriile sale domneşti. Unul din cei mai de seamă stareţi ai mănăstirii din secolul al XVIII-lea a fost egumenul Visarion, care a condus-o aproape 40 de ani, până la distrugerea ei în 1785.

manastirea-brancoveanu3

În vara anului 1761, generalul austriac Bukow a dispus desfiinţarea mănăstirilor, pe care le considera focare primejdioase de menţinere a conştiinţei ortodoxe, iar ordinul său cerea ca mănăstirile de lemn să fie arse, iar cele de zid şi piatră să fie demolate. În Făgăraş, ordinul a fost executat de contele Nicolae Bethlen în iunie 1761, dar mănăstirea Sâmbăta de Sus a fost cruţată de distrugere, foarte probabil la intervenţia familiei Brâncoveanu, proprietara moşiei şi satului. Rămasă singura mănăstire ortodoxă din Ţara Făgăraşului, prestigiul ctitoriei brâncoveneşti a crescut şi mai mult.

Printr-o rezoluţie din 12 decembrie 1782, Curtea de la Viena dispunea desfiinţarea în cuprinsul întregii monarhii a tuturor acelor ordine de călugări şi călugăriţe care duc numai viaţă contemplativă, fără a contribui cu ceva plauzibil la binele societăţii civile, iar cu toate intervenţiile făcute de boierii Nicolae şi Emanuil Brâncoveanu către guvernul Transilvaniei, mănăstirea de la Sâmbăta de Sus nu a mai putut fi salvată, distrugerea având loc în noiembrie 1785. Dintre toate clădirile mănăstirii, biserica, având ziduri solide, nu a putut fi demolată, ci doar avariată. Ea a rămas în ruină vreme de aproape un secol şi jumătate.

manastirea-brancoveanu4

După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc de la Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km distanţă, a fost locuit vremelnic de urmaşii familiei Brâncoveanu, care au stăpânit domeniul până la reforma agrară din anul 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei Sibiului aceste proprietăţi, împreună cu ruinele mănăstirii de la Sâmbăta de Sus.

În decursul celor 140 de ani de părăsire în ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe încercări de restaurare a mănăstirii, însă cinstea de a deveni al doilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu i-a revenit Mitropolitului Nicolae Bălan, care a început restaurarea bisericii în vara anului 1926, când s-au dezgropat din ruine zidurile vechii biserici, s-au refăcut părţile ce lipseau şi s-a ridicat acoperişul. Sfinţirea bisericii şi a noilor clădiri a avut loc la 15 august 1946, când se sărbătorea hramul mănăstirii.

A fost păstrată în interiorul bisericii frumoasa pictură veche care a rezistat intemperiilor vremurilor, iar arhitectura bisericii refăcute se încadrează întru-totul în stilul brâncovenesc. La exterior, decoraţia în piatră a încadrărilor de la uşi şi de la ferestre, dar mai ales a pilaştrilor sculptaţi şi a panourilor de piatră traforată din pridvorul bisericii, dau o deosebită frumuseţe acestui monument.

Brâul de cărămidă aşezat în zimţi, acoperişul de şindrilă şi proporţiile perfecte înfăţişează un monument vrednic de epoca domnitorului Brâncoveanu. Turla bisericii este octogonală la exterior şi cilindrică în interior. Interiorul bisericii, în formă de cruce, e împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor. Pictura din pridvorul bisericii este în întregime nouă şi cuprinde scene din Vechiul Testament, precum şi Judecata de apoi, Raiul şi Iadul. Intrarea din pridvor în pronaos se face printr-o uşă de lemn de stejar, fixată într-un ancadrament de piatră sculptată, iar deasupra uşii se află pisania săpată într-o placă de piatră.

Pe peretele vestic al pronaosului, unde este pictată Maica Domnului, se află tabloul ctitorilor Brâncoveni. În naos, pictura este aranjată în cinci registre: sfinţi mucenici, scene din Noul Testament, proroci, Învierea Domnului şi Schimbarea la Faţă. Tâmpla bisericii, construită din zid masiv, care permite intrarea în altar prin trei uşi, este de asemenea pictată în întregime în frescă cu icoane corespunzătoare canonului bisericesc. Pictura în frescă a altarului este dispusă în patru registre: Maica Domnului pe tron, împărtăşirea Apostolilor, Sfinţi Ierarhi în două registre. Mitropolitul Nicolae Bălan a reconstruit şi vechea clopotniţă a mănăstirii în formă iniţială, unde până în anul 1997 au fost adăpostite cele cinci clopote a căror greutate depăşeşte 2000 de kg, mutate acum în incinta turlei.

manastirea-brancoveanu6

Fântâna Izvorul Tămăduirii, atestată documentar la anul 1500, cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, în jurul căreia de-a lungul timpului s-au petrecut şi ţesut multe întâmplări miraculoase şi legende, a fost restaurată mai întâi de Mitropolitul Nicolae Bălan, iar în zilele noastre s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar. Tot ca o lucrare de înnoire a Mănăstirii Brâncoveanu se înscrie şi renovarea şi extinderea altarului din pădure, unde se săvârşesc slujbele religioase în aer liber.

Al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu a fost Antonie Plămădeală, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei, şi Maramureşului. Acesta a rezidit din temelie incinta Mănăstirii Brâncoveanu, lucrare începută în 1985. După 208 ani de la dărâmarea ei, Mănăstirea Brâncoveanu a reînviat în ziua de 15 august 1993, la sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, când s-a sfinţit biserica nouă ce poartă hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ca şi întreaga mănăstire. Printre stareţii Mănăstirii Brâncoveanu se numără părintele Arsenie Boca, în perioada 1939-1948, când a fost transferat de către Mitropolitul Nicolae Bălan al Transilvaniei la Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara, unde este şi înmormântat.

Mănăstirea Brâncoveanu deţine una dintre cele mai valoroase biblioteci mănăstireşti, nu numai de la noi din ţară ci şi din alte părţi, având un fond de peste 70.000 de volume de carte şi periodice organizat după principii moderne şi deschis publicului.

manastirea-brancoveanu5

Unul dintre obiectivele cultural-religioase care măresc strălucirea pe care o are Mănăstirea Brâncoveanu este Centru Ecumenic – Academia de la Sâmbăta de Sus, care a fost inaugurată la sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului din 15 august 2003. Clădirea are 130 de locuri de cazare, un amfiteatru cu o capacitate de 150 de locuri şi o sală de mese. Aici se organizează conferinţe, simpozioane, întâlniri şi sunt găzduiţi oameni din afara mănăstirii, veniţi din dorinţa de studiu şi retragere pentru liniştea sufletească în acest adevărat monument al credinţei ortodoxe şi al culturii româneşti.

Zeci de mii de pelerini se adună în fiecare an la Mănăstirea Sâmbăta la 15 august, de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, când slujba are loc de obicei la altarul din pădure. (Text: Agerpres, Foto: manastireabrancoveanu.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *