BRĂILA: Scurt istoric al judeţului

harta_Braila

Săpăturile arheologice efectuate în cartierul Brăiliţa din Brăila (1955-1975) atestă faptul că aceste meleaguri au fost locuite încă din Neolitic. Aici a fost identificată o aşezare neolitică cu două niveluri: una aparţinând Culturii Boian (mileniul IV î.Hr.), cu ceramică decorată meandric, şi alta aparţinând Culturii Gumelniţa (mileniul IV-III î.Hr.), caracterizată prin locuinţe cu platformă, ceramică excizată şi pictată, plastică etc.
Tot la Brăiliţa a fost descoperit un cimitir de incineraţie daco-getic (sec. IV-III î.Hr.), cu inventar bogat.

Perioada stăpânirii romane (sec. II-III) este ilustrată de castrul şi aşezarea civilă descoperite în arealul satului Filipeşti din comuna Surdila-Găiseanca, iar necropola identificată pe teritoriul comunei Chiscani dovedeşte o imensă locuire a acestor regiuni în secolele IX-X.

Prima menţiune expresă a numelui Brăilei – lăsând la o parte actul din 28 iunie 1358, dat de regele Ludovic cel Mare braşovenilor, în care vorbeşte la modul general de zona Gura Siretului -gura Ialomiţei – este privilegiul comercial dat negustorilor din Braşov şi Ţara Bârsei de adevăratul stăpân al acestor locuri – domnul Vladislav I – la 20 ianuarie 1368.

Acest privilegiu, precum şi cele acordate negustorilor din Liov, la începutul veacului următor, de către Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun, relevă, prin conţinutul lor, poziţia excepţională a Brăilei în comerţul Ţării Româneşti cu Transilvania, Moldova şi Polonia.

Portul-Braila-vechi

Prima menţiune documentară a judeţului Brăila datează din 1481, când domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, trimite o scrisoare tuturor boierilor mari şi mici, judecilor, judecătorilor şi săracilor “din tot ţinutul Brăilei”, prilej cu care, indirect, sub denumirea de ţinut specific dincolo de Milcov, este pomenit prima dată judeţul Brăila.

Câţiva ani mai târziu, la 31 iulie 1487, hrisovul voievodului Vlad Călugărul este mult mai cuprinzător în privinţa aceasta, acesta dăruind egumenului şi călugărilor Mănăstirii Snagov: “să le fie în judeţul Brăilei găleţile de grâu domneşti ohabnice şi dijma domnească şi vămăşitul, zeciuiala care este domnească de la stupi şi cu perperi cu tot în întreg judeţul Brăilei…şi încă şi caii de la cnezii din acest judeţ al Brăilei, care se cad să fie domneşti, de la cnezii care mor, să-i ducă la sfânta mănăstire, ca să fie de slujbă sfântului lor”.

Asupra întinderii judeţului nu există date precise. Potrivit cercetărilor făcute de istoricul Constantin C. Giurescu, se ajunge la concluzia că nu diferea prea mult de ceea ce a fost judeţul după 1829. În opinia sa, hotarul spre nord îl forma Siretul, a cărui albie veche venea însă mai spre sud decât cea de azi, spre apus se mărginea cu judeţele Râmnicu Sărat şi Buzău, iar spre sud cu judeţul Ialomiţa. Înspre răsărit, hotarul îl forma Dunărea Veche, dincolo de care era Dobrogea; “balta intrând deci în întregime în componenţa judeţului Brăila”.

În ceea ce priveşte numărul aşezărilor din judeţ, cercetările au arătat că în limitele judeţului Brăila, până la 1625 inclusiv, sunt constatate un număr de aproximativ 63 de sate. 45 dintre acestea sunt menţionate în documente între 1352-1600.

Braila-veche1

Deşi ocupată de turci şi transformată în raia (teritoriu locuit de creştini în care exista o administraţie şi o garnizoană otomană), Brăila şi-a menţinut în continuare rolul de mare port dunărean, de important punct de întâlnire al negustorilor moldoveni, transilvăneni şi munteni.

Cu toate că pierduse o mare parte din teritoriul său, inclusiv reşedinţa, judeţul a continuat să existe şi să fie menţionat în documente. Astfel, la 17 septembrie 1543, Radu Paisie întăreşte episcopiei de Buzău “judeţul Buzău şi judeţul Râmnicu Sărat şi judeţul Brăila şi judeţul Săcuieni, aceste patru judeţe cu toată hirotonisirea preoţească şi bisericească”. Petru Cercel întăreşte la rându-i episcopului de Buzău, Luca din Cipru, la 1584 “dijma de la preoţii de sat din judeţul Brăila pentru brânză şi pentru stupi”. La 23 noiembrie 1606, Radu Şerban întăreşte Predei Clucereasa, soţia lui Radu Buzescu, în judeţul Brăila două sate: Vărăştii cu Balta Albă şi Călugărenii cu Balta Ciulniţa, ce-i fuseseră date ca zestre de Mihalcea Banul.

De la 6 mai 1646 se remarcă o schimbare – el se numeşte într-un act de la Matei Basarab “judeţul Râmnicu Sărat şi Brăila” – şi este posibil ca această schimbare să fi fost înfăptuită de însuşi domnitorul care, la 1636-1637, ridică aici mănăstirea Măxineni, un adevărat punct de observare a raialei şi în acelaşi timp a graniţei către Moldova.

Braila-veche2

Populaţia românească din cetatea şi raiua Brăilei este atestată de numeroase documente din secolele XVII-XVIII şi începutul celui următor. Dovada cea mai puternică a prezenţei elementului românesc în mod neîntrerupt o constituie înfiinţarea, la puţină vreme după constituirea raialei, a Mitropoliei Proilavei, care avea sub jurisdicţia sa pe creştinii din raialele Dunării de Jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, apoi Cetatea Albă, Tighina, Căuşanii şi Hotinul. De asemenea, avea în subordine pe creştinii din Dobrogea şi de pe stânga Nistrului, pe cei din Ucraina hanului tătăresc, deci şi dincolo de Bug.

În 1574, Ioan Vodă cel Viteaz începe ofensiva antiotomană şi îi înfrânge pe turci la Jilişte în 24 aprilie. Asediază oraşul Brăila timp de patru zile.

În primăvara anului 1595, Mihai Viteazul îşi trimite aici oştile sub comanda banului Manta şi a căpitanului Albert Kiraly. Aceştia reuşesc să ia oraşul şi cetatea, iar turcii îl părăsesc în aprilie, Brăila redevenind oraş al Ţării Româneşti. Victoria e consfinţită prin ridicarea unei biserici şi prin reorganizarea administrativă ce i se dă atât oraşului (cetăţii), cât şi judeţului (raiaua), înfiinţându-se un “ban de Buzău şi Brăila”, în directă legătură cu misiunea supravegherii graniţei.

După sfârşitul tragic al marelui domn în 1601, Brăila revine din nou sub stăpânirea turcească. Istoria reţine faptul că în 1659, Mihnea al II-lea imită gestul lui Mihai Viteazul. Miron Costin arată cum “au purces Mihnea Vodă în olatele turceşti asupra Giurgiuvului singur, iar o seamă de oaste asupra Brăilii…arzându şi prădându…”.

În 1646, judeţul Brăila apare contopit cu judeţul Râmnicu Sărat, apoi este reînfiinţat temporar (în perioada războiului ruso-turc, 1806-1812), când s-a aflat sub ocupaţie rusească (1809-1812) şi, definitv, după Pacea de la Adrianopol (2 plăşi cu 58 de sate şi domeniul Brăilei care cuprindea teritoriul fostei raiale).

Sub această configuraţie, judeţul Brăila a existat până în septembrie 1950, când, în urma reformei administrativ-teritoriale a ţării, a fost desfiinţat şi inclus în regiunea Galaţi, sub forma raioanelor Brăila, Făurei şi Însurăţei.

A fost reînfiinţat ca judeţ de sine stătător la 17 februarie 1968, când a avut loc o nouă împărţire administrativ-teritorială a ţării.

Braila-veche3

Marile evenimente din istoria modernă a României au avut o deosebită semnificaţie la Brăila. Anul revoluţionar 1848 a cuprins atât întregul oraş, cât şi judeţul. Intrarea ostilă a turcilor în judeţ, la 31 august 1848, a premers evenimentelor din 13 septembrie din capitala ţării, începutul înăbuşirii revoluţiei consemnându-se la Brăila.

Şi momentul Unirii Principatelor a avut un ecou deosebit. În cadrul adunării ad-hoc au fost aleşi unioniştii: Constantin Creţulescu, Grigore Filipescu, Marcu N. Duiliu şi Mihalache Marghiloman. Sărbătorirea Unirii a avut loc la Brăila la 1 februarie, când populaţia a participat cu entuziasm la marea manifestare care a avut loc “de dimineatză şi până seara” în piaţă şi pe străzile oraşului.

Lupta pentru cucerirea independenţei de stat a României a înscris şi numele oraşului şi judeţului cu o susţinută participare.

În perioada următoare, în Războiul de Independenţă, brăilenii au avut o contribuţie de seamă, majoritatea celor mobilizaţi făcând parte din batalionul I al Regimentului 9 Dorobanţi, care s-a distins în mod desoebit în luptele de la Inova din ianuarie 1878.

Perioada grea din Primul Război Mondial, când Brăila a fost ocupată de germani, de la 23 decembrie 1916 şi până la 29 octombrie/11 noiembrie 1918, a însemnat un moment de încordare, de suferinţă, dar şi de luptă împotriva inamicului.

Brăilenii au participat atât la luptele de pe front, cât şi la efortul depus pentru susţinerea materială a războiului antihitlerist începând cu 23 august 1944. Ca urmare a înaintării trupelor române sosite din Dobrogea, trupele germane s-au retras de pe teritoriul judeţului Brăila încercând să ajungă în Bulgaria.

Regimentul 38 infanterie Brăila, care în primele zile de după 23 august participase la lichidarea rămăşiţelor armatei germane pe linia Tulcea-Măcin,, a pornit în urmărirea lor cu alte unităţi româneşti. La 29 august 1944, regimentul brăilean a interceptat la Slobozia grosul forţelor unei divizii motorizate hitleriste dotate cu blindate şi, după 12 ore de luptă, a reuşit să le anihileze.

Regimentul 38 infanterie Brăila s-a distins nu numai în bătăliile purtate pe teritoriul ţării noastre, ci şi pe câmpurile de luptă din fosta Cehoslovacie.  (Text: Agerpres, Foto: portal-braila.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *