BRĂILA: Povestea Casei Memoriale “Panait Istrati”

Casa-Panait-Istrati1

Casa Memorială “Panait Istrati” din Brăila a fost concepută “pentru a-l aduce acasă, pentru totdeauna, pe Panait Istrati, cel care a dus atât de departe numele şi renumele Brăilei”, spunea directorul Muzeului Brăilei, prof. dr. Ionel Cândea, cu ocazia inaugurării lucrărilor de reabilitare a clădirii.
Imobilul care găzduieşte Casa Memorială este înscris în Lista Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, şi a fost cunoscut, la începuturi, sub denumirea de “Casa Grădinarului”. Moda amenajării parcurilor după modelul celor englezeşti a determinat, cu precădere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, preocuparea primarilor brăileni pentru reorganizarea spaţiului Grădinii Publice, ceea ce a presupus şi angajarea unor specialişti în domeniu.

Astfel, în jurul anului 1860, într-un perimetru situat pe latura de nord-est a Grădinii Publice, s-au construit bufetul, locuinţa grădinarului şi serele. Pe acest amplasament a fost construită, cu funcţiunea de locuinţă şi purtând denumirea de Casa Grădinarului, clădirea cunoscută astăzi drept Casa Memorială “Panait Istrati”.

După 1947, clădirea îşi păstrează destinaţia administrativă, dar este trecută în administrarea sectorului “Spaţii verzi” din cadrul Primăriei Brăila. Cu prilejul centenarului naşterii scriitorului Panait Istrati (1884-1984), în acest imobil a fost organizată Casa Memorială “Panait Istrati”, inaugurată la 10 august 1984. Deşi Panait Istrati nu a locuit niciodată aici, clădirii i-a fost atribuită această destinaţie, deoarece autorul “Chirei Chiralina” prefera spaţiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurărilor. Niciuna din clădirile în care Panait Istrati a locuit în Brăila nu s-a păstrat.

În această fostă casă a grădinarului a fost reconstituit universul vieţii lui Panait Istrati, scriitorul fiind, astfel, adus acasă, în oraşul său natal. Aici sunt valorificate expoziţional manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărţi cu autograf, ediţii rare, ediţii princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soţie a scriitorului, Margareta Istrati. Pălăria, pipa, ochelarii, trusa de birou, geanta şi pantofii, lucrurile personale care îl evidenţiau în societate pe Panait Istrati, stau cu mare cinste în Casa Memorială din Grădina Mare. Aici mai poate fi admirat un samovar adus de Istrati din Rusia Sovietică.

Casa-Panait-Istrati3Este o casă care i-a fost dăruită scriitorului Panait Istrati, în semn de recunoştinţă, pentru faptul că a purtat numele Brăilei peste tot în lume. Muzeul se află în imediata apropiere a Casei Thuringer, loc unde Panait Istrati a locuit în copilăria sa, având în vedere faptul că mama sa a lucrat ca menajeră la această familie. O lungă perioadă, Casa Memorială “Panait Istrati” a avut cu totul altă destinaţie decât o merita.

În anii ‘70, aici funcţionau două cercuri ale Casei Pionierilor, iar la subsolul clădirii erau depozitate carturile pe care pionierii învăţau tainele conducerii auto. Din anul 1984, clădirea şi-a reprimit oficial calitatea de Casă Memorială. În anul 2008, a intrat într-un amplu proces de restaurare şi consolidare. Reabilitarea Casei Memoriale “Panait Istrati” a făcut parte dintr-un amplu proiect de modernizare a Centrului Istoric al Brăilei, în valoare de peste 10 milioane de euro, realizat printr-un program Phare, care a vizat reabilitarea a încă trei clădiri de patrimoniu din zonă, respectiv Centrul Cultural “Nicăpetre”, Muzeul Brăilei şi Secţia de etnografie.

Lucrările de reabilitare a Casei Memoriale “Panait Istrati” au fost inaugurate pe 16 aprilie 2011, exact când se împlineau 76 ani de la moartea scriitorului brăilean. “Acest lăcaş de cultură s-a înfiinţat, practic, în 1984, cu o tematică ce trebuia să ajungă la Tamara Dobrin, la secţia Propagandă a Comitetului Central. Cum ne aflam în plin cult al personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, o asemenea încercare nu avea sorţi de izbândă. Ea s-a oprit la un anume nivel, şi anume la Iuliana Antonescu, cea al cărei nume este purtat de Muzeul din Bacău.

Pe 10 august 1984, când a fost inaugurată Casa Memorială, la centenarul naşterii lui Panait Istrati, prezentă la eveniment, Iuliana Antonescu a spus: “Trebuie să recunosc că nu v-am ajutat cu nimic, dar şi voi să recunoaşteţi că nu v-am încurcat cu ceva”. Atunci, ajutorul putea să însemne şi neimplicare, tocmai pentru a nu bloca definitiv o asemenea încercare”, a spus, cu ocazia inaugurării lucrărilor de reabilitare a Casei Memoriale, directorul Muzeului Brăilei, prof. dr. Ionel Cândea.

Lucian Chişu, fost director al Muzeului Literaturii Române, cel care a lucrat la Casa Memorială “Panait Istrati” din 1984 şi până în 1990, îşi aminteşte cum, în 1984, deschiderea oficială s-a făcut “într-o casă care a fost făcută din sărăcie”. “Îmi amintesc că atunci când a fost prezentă doamna Iuliana Antonescu a avut loc deschiderea oficială într-o casă care a fost făcută din sărăcie. A fost mult entuziasm, dar foarte multă sărăcie. Nu arăta aşa cum arată acum. Mă leagă ani de viaţă de acest proiect. Când noi am trimis acea tematică, ea a fost verificată la Ministerul Culturii şi la Ministerul Literaturii Române, unde s-au făcut mici retuşuri şi, după aceea, am primit telefoane disperate să scoatem din text cuvântul patiser şi să punem în loc cuvântul plăcintar. Asta îi preocupa pe ei”, a spus Lucian Chişu.

Directorul adjunct al Muzeului Brăilei, Zamfir Bălan, este cel care s-a ocupat de amenajarea interiorului Casei Memoriale “Panait Istrati”, reconstruind universul lui Panait Istrati, un patrimoniu de mare valoare lansat în circuitul turistic muzeal, care se remarcă prin eleganţa şi modernitatea expoziţiei şi prin valoarea documentelor şi manuscriselor literare, mai ales că efortul recuperării lor a fost unul foarte mare. “Clădirea a avut acum şansa unei restaurări de proporţii. Ea are două etaje. Primul cuprinde o expoziţie foto documentară, obiecte personale, toate originale, care i-au aparţinut lui Panait Istrati, şi volume de carte. La etaj, în podul clădirii, la mansardă, este organizat un spaţiu pentru activităţi cu publicul”, explică Zamfir Bălan, care continuă spunând că “arta culturală a lumii include Brăila graţie lui Panait Istrati”.

“Experienţa «Rusia Sovietică» am avut posibilitatea să o ilustrăm cât se poate de bine, cu multe imagini pe care le-am obţinut graţie ajutorului venit dinspre Muzeul Literaturii Române din Bucureşti. Experienţa «Rusia Sovietică» înseamnă pentru Panait Istrati o adevărată lecţie. Ştim cu toţii că el şi-a declarat de la început adeziunea faţă de stânga socialistă, mai apoi comunistă, iar în momentul în care a ajuns în Rusia Sovietică, chiar a spus că vrea să devină cetăţean sovietic. După ce a văzut o serie de lucruri care nu corespundeau cu nimic imaginii exterioare, a avut curajul să spună că a greşit, a avut curajul să scrie despre lucrurile acestea şi, în felul acesta, Panait Istrati a devenit o lecţie de morală, de demnitate şi de responsabilitate”, mai spune Zamfir Bălan.

Muzeul cuprinde o sală fotodocumentară şi două camere, reprezentând camera de lucru cu biblioteca şi sufrageria. Aici pot fi cercetate numeroase fotografii cu Panait Istrati, unele executate de scriitorul însuşi. Expoziţia cuprinde fotografii cu mama scriitorului, Joiţa Istrati, imagini cu familia acestuia, cu şcoala unde a învăţat copilul Istrati, cu panoul publicitar pe care acesta îl purta ca şi fotograf ambulant şi cu imagini cu Brăila, aşa cum apare, mai târziu, în operele sale.

Casa-Panait-Istrati2

La rubrica prieteni, pot fi văzute fotografii ale lui Panait Istrati împreună cu Romain Rolland, Gheorghe Ionescu, Nikos Kazantzakis, Jakob Rosenthal, Romulus Cioflec, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, George Topârceanu, făcute cu diverse ocazii la Brăila, Bucureşti, Snagov, Neamţ, dar şi la Paris, Acropole, Nisa sau Rusia. Istrate mai apare în fotografii alături de a doua soţie, alsaciana Anna Munsch, şi de prietena sa, elveţianca Bilili, care l-a însoţit în a doua parte a călătoriei în Rusia Sovietică. Despre existenţa celor două femei în viaţa sa, Panait Istrati scria: “Eu sunt Cosma… Nu renunţ nici la Anna, nici la Bilili, mai degrabă la viaţă”. Colecţia mai cuprinde şi imagini în care apare cu cea de-a treia soţie, Margareta Izescu, într-un voiaj la Nisa, în 1933.

Mai pot fi văzute numeroase ediţii din opera scriitorului, începând cu cele tipărite de Editura Rieder din Paris, în franceză, ediţii în limba română, precum şi în alte 17 limbi. În arhiva muzeului se află scrisorile publicate în “Pagini de corespondenţă” (1993), o parte din manuscrisul “Moş Anghel” şi manuscrisul volumului “Biroul de plasare”.

Despre oraşul său natal, Brăila, Istrati scria în volumul “Neranţula: “Este un evantai aproape în întregime desfăşurat. De la cazarmă, care-i formează centrul, opt străzi şi două bulevarde formează tot atâtea braţe, traversându-le exact ca legăturile unui evantai”.

Panait Istrati, pe numele său real Gherasim Istrati, s-a născut la Brăila pe 10 august 1884, fiind al doilea copil nelegitim al Joiţei Istrati cu Gherasim Valsamis, originar din insula Kefalonia (Grecia), care se ocupa cu contrabanda de tutun în zona Brăilei. Când copilul avea nouă luni, tatăl, bolnav de tuberculoză, se înapoiază în Grecia, unde moare într-un spital din Atena. Joiţa Istrati îşi creşte copilul muncind ca spălătoreasă cu ziua. “M-am născut în Brăila, la 10 august 1884, pe vechiul stil, dintr-o nemuritoare ţărancă şi un contrabandist grec, pe care nu l-am cunoscut niciodată, având nouă luni la moartea lui. Brăila este oraşul în care am văzut prima dată lumina zilei. Am iubit-o în copilărie, am urât-o în adolescenţă, apoi am pierdut-o. M-am dus în lume. N-am mai fost pentru ea decât un musafir. Acum după ce am făcut înconjurul mai multor vieţi, îmi regăsesc Brăila”, scria Panait Istrati despre oraşul său natal.

Istrati îşi petrece copilăria la Baldovineşti, satul natal al mamei, cu bunica Nedelea şi unchii Dumitru şi Anghel, care i-au ţinut loc de tată. În multe dintre operele sale pomeneşte cu dragoste despre aceste locuri ale copilăriei. În volumul “Pentru a fi iubit pământul”, Panait Istrati scrie: “Îmi place să cred că în clipa când am venit pe lume, primul meu gest a fost acela de a săruta pământul. Acolo, în cătunul Baldovineştilor, la îmbucătura Siretului, imaginea Brăilei s-a vârât desigur în mine, cu violenţa dragostei. Pământul întreg şi toate frumuseţile sale”.

Urmează cursurile primare la Şcoala nr. 11 din str. Griviţei, nr. 328 din Brăila, unde face şase ani, doi fiind nevoit să îi repete. Cât locuieşte la Brăila, îşi câştigă singur existenţa ca băiat de alergătură la o băcănie, băiat de prăvalie la crâşma lui Kir Leonida şi la plăcintăria lui Kir Nicola, ucenic în Atelierele Docurilor şi la o fabrică de frânghii. Leagă o prietenie cu Mihail Kazanski, cu care, în următorii nouă ani, umblă prin ţară şi prin lume.

În primăvara lui 1908, îl regăsim la Brăila, ca militant socialist, colaborator regulat la “România muncitoare”. În 1910, este secretar al Sindicatului Muncitorilor din Portul Brăila. Participă la Congresul Comisiei Generale a Sindicatelor şi a Partidului Socialist Democrat, ca reprezentant al muncitorimii din porturi. Organizează şi conduce, împreună cu Ştefan Gheorghiu, greva muncitorilor brăileni împotriva “introducerii carnetelor de muncă” şi marea grevă din Portul Brăila. Este corespondent al ziarului “Dimineaţa” la Brăila. Răspunde la ancheta “Pentru votul universal”, în revista “Viitorul social”, alături de Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ovid Densuşianu, Mihail Sadoveanu.

Totdeauna am conceput frumuseţile artistice ca pe nişte divinităţi menite să facă pe om mai bun, să civilizeze lumea”, spunea Panait Istrati, scriitorul a cărui operă stă sub semnul iubirii de oameni şi de libertate. (Text: Agerpres, Foto: brailaturistica.ro, braila.djc.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *