BRĂILA: Centrul Istoric

Teatrul Maria Filotti

Centrul Istoric al Brăilei, care se întinde pe o suprafaţă de peste 160 de hectare şi cuprinde adevărate bijuterii arhitectonice de o valoare inestimabilă, construite la sfârşitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea, este declarat monument istoric de categoria A.

Un studiu asupra patrimoniului cultural construit în zona de sud-est a ţării, întocmit de arhitectul Doina Bubulete, arată că, din punct de vedere calitativ, Centrul Istoric al Brăilei prezintă remarcabile caracteristici, care îi conferă o poziţie unică în patrimoniul cultural naţional. “Vechiul Centru Istoric al Brăilei are o valoarea remarcabilă din punct de vedere urbanistic şi arhitectural”, susţine Doina Bubulete.

“Brăila are un ansamblu complet de clădiri şi monumente istorice, bunuri de patrimoniu, un Centru Istoric încărcat de poveste”, spune, la rândul său, directorul Muzeului Brăilei, prof.univ.dr. Ionel Cândea.

Printre monumentele istorice de arhitectură reprezentative din Centrul Istoric se află bisericile “Sfinţii Mihail şi Gavril” şi “Buna Vestire”, Teatrul “Maria Filotti”, casele memoriale “Perpessicius”, “Panait Istrati”, “Petre Ştefănescu Goangă”, Centrul Cultural “Nicăpetre”, Muzeul Brăilei, Grădina Mare, Strada “Mihai Eminescu”.

Centrul Istoric al Brăilei, cunoscut ca centrul vechi, este declarat monument istoric de categoria A, respectiv cu valoare naţională, alături de ansamblul “Piaţa Traian”, care datează de la începutul secolului al XVIII-lea, ansamblul “Strada Mihai Eminescu” din secolul al XIX-lea şi Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din secolul al XIX-lea.

În prezent, este declarată monument istoric zona cuprinsă între bulevardul Al.I. Cuza şi Dunăre, zonă care înglobează mai multe străzi. Centrul Istoric al Brăilei a trecut, de curând, printr-un amplu proces de reabilitare, care a început în 2007 şi s-a finalizat în 2011. Proiectul de reabilitare a costat peste 10 milioane de euro şi a fost realizat cu fonduri europene.

 Biserica-Sf-Mihail-Gavril-Braila

Piaţa Traian, care s-a numit iniţial Piaţa “Sfinţii Mihail şi Gavril”, reprezintă “inima” centrului vechi şi se întinde pe o suprafaţă de 11.000 de metri pătraţi. Piaţa datează din 1833, iar după 1840 a fost pavată cu piatră cubică şi a devenit punctul de maximă importanţă pentru toate evenimentele din Brăila. Ea s-a numit cândva Piaţa Rally, după numele proprietarului Teatrului “Maria Filotti” de astăzi, apoi Piaţa Dumitru Ionescu, după numele unui primar al Brăilei, iar în anii comunismului a fost transformată în Piaţa “V.I. Lenin”.

Biserică ortodoxă într-o geamie

Ideea construirii unei pieţe a apărut odată cu eliberarea Brăilei de sub dominaţie otomană, atunci când se organiza planul “noii Brăile”. În 1834, arhitectul oraşului, A. Borrooczyn, considera că ar trebui creat un mic parc în jurul unei foste geamii, devenită biserică ortodoxă.

În centrul Pieţei Traian se află Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, singurul aşezământ ortodox din România provenit dintr-o geamie, construcţia păstrând şi astăzi elemente orientale şi fiind una din puţinele biserici din ţară care nu are turle.

Ceasul Public

Una dintre cele mai reprezentative construcţii din Piaţa Traian este Ceasul Public, realizat în 1909, de Carol Sakar din Praga. Este considerat o piesă de mobilier urban rară, deoarece în acea perioadă erau preferate orologiile din turnurile bisericilor sau construcţiilor administrative. Orologiul are peste 11,5 metri înălţime şi este format din patru cadrane susţinute de o carcasă metalică imitând un ceas de interior. Cheltuielile pentru fabricarea lui au fost suportate de Petru Naum, care şi-a dorit ridicarea unui turn orologiu pentru Bisericii “Sfinţii Mihail şi Gavril”. Ceasul monumental a fost recondiţionat de trei ori, în 1968, în 1993 şi în 2011. Restaurarea Ceasului Public a făcut parte dintr-un proiect mai amplu de recondiţionare a obiectivelor istorice din Piaţa Traian, care a cuprins şi refacerea Grupului statuar Traian şi a Fântânii arteziene, care şi-au recăpătat strălucirea de altădată.

 grup-statuar-Piata-Traian

Grupul statuar Traian

Ideea realizării Grupului statuar Traian a apărut în septembrie 1902, în timpul vizitei unui grup de studenţi italieni, membri ai Federaţiei Internaţionale a Studenţilor Corda Frates. Fondurile pentru realizarea statuii au fost adunate de un comitet al profesorilor de la Liceul “Nicolae Bălcescu”. Pentru conceperea schiţei acestui grup statuar a fost desemnat arhitectul Ion D. Trajanescu. După modelul imperial, statuia a fost sculptată în bronz de Take Dimo Pavelescu. Grupul statuar Traian a fost amplasat în Piaţa “Sfinţii Mihail şi Gavril”, dezvelirea monumentului având loc pe 8 noiembrie 1906, cu ocazia împlinirii 1800 de ani de la cucerirea Daciei de împăratul Traian. Basoreliefurile fixate pe soclu reprezintă scene din războaiele daco-romane.

Fântâna barocă

Fântâna din Piaţa Traian a fost proiectată în 1887 de inginerul M. Mironescu şi instalată în piaţă în 1892. Este un obiect decorativ, în stil baroc, care are forma unei cupe etajate cu marginile spre exterior. Fântâna este realizată din fontă, soclul este ornamentat cu palmete, iar bazinul circular are diametrul de şase metri.

În parcul aferent Pieţei Traian se găsesc arbori declaraţi monumente ale naturii, precum magnolia originară din China, pinul alb din Spania şi merişorul originar din ţinuturile mediteraneene. De jur împrejurul Pieţei Traian se află mai multe clădiri monument, care adăpostesc obiective importante din Centrul Istoric, cum ar fi Muzeul Brăilei, Teatrul “Maria Filotti” şi Hotelul “Traian”.

Cazinoul a devenit Muzeu Brăilei

Clădirea care găzduieşte astăzi Muzeul Brăilei a fost construită înainte de 1850, când a funcţionat sub numele de “Cazinoul Armelin”. Primul proprietar a fost Nicoletto Armelin, un cunoscut exportator de cereale al vremii. Înainte de 1860, în una din sălile casei au avut loc spectacole de teatru, motiv pentru care clădirea este considerată primul spaţiu din Brăila în care au loc astfel de manifestări artistice.

De-a lungul timpului, clădirea a fost recunoscută şi prin faptul că a găzduit două evenimente importante: în 1854, domnul Țării Româneşti Barbu Ştirbei şi-a sărbătorit ziua, iar în 1862 a fost sărbătorit primul 24 ianuarie ca şi Zi Naţională a României. La parterul Cazinoului îşi aveau sediul numeroase prăvălii, cea mai importantă fiind prima farmacie a oraşului, farmacia “Hepites”. Clădirea a adăpostit, până în 1945, Marele Hotel Francez şi Restaurantul Francez cu berărie şi cafenea.

Printre oaspeţii de seama ai hotelului s-au aflat Ferdinand, ca principe, în 1902 şi ca rege, în 1925, Nicolae Iorga, I.L. Caragiale, Cezar Petrescu. În 1945, la 6 august, clădirea este preluată de trupele sovietice. Din 1958 parterul clădirii, iar din 1967 şi etajul au fost destinate a adăposti colecţiile Muzeului Brăilei. Muzeul Brăilei poartă, începând din 23 august anul acesta, numele de Carol I, având în vedere că Regele Carol I este întemeietorul instituţiei muzeale brăilene, iar anul acesta se împlinesc 100 de ani de la ultima sa vizită la Brăila.

Cu o tradiţie de peste 150 de ani, dintre care 50 de ani de activitate neîntreruptă, Teatrul “Maria Filotti” este prezent în elita teatrelor lumii, fiind aclamat la scenă deschisă şi premiat în cele mai importante festivaluri naţionale şi internaţionale. Peste drum de Piaţa Traian se află Hotelul “Traian”, realizat în 1972, construcţie care reprezintă cea mai înaltă clădire din oraş şi dispune de 110 camere, cu un total de 220 locuri. Pe Calea Galaţi, la câţiva metri de Hotelul “Traian” se află Biserica Greacă “Buna Vestire” din Brăila, recunoscută în toată lumea pentru izvorul făcător de minuni care se află sub Sfântul Altar şi care se deschide o dată pe an, de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii.

Centrul Cultural “Nicăpetre”

În spatele Hotelului “Traian” este Centrul Cultural “Nicăpetre”, înfiinţat pe 6 decembrie 2001, pentru a adăposti donaţia sculptorului brăilean Nicăpetre. Fostă casă a Colecţiilor de Artă, clădirea fost sediul agenţiei de vapoare Embiricos et Co. În 1912, armatorul grec Embericos, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Brăila, solicita primăriei un spaţiu pentru ridicarea unei construcţii. Concepută de arhitectul Lazar I. Predinger, clădirea a fost folosită ca sediu al agenţiei de vapoare şi ca locuinţă a marelui armator. Agenţia avea ca domeniu de activitate exportul de cereale şi importul de cărbuni. Între anii 1930-1937, a fost sediul Societăţii de meseriaşi brăileni “Mihai Eminescu”, în 1937 apare ca sediul Casei Asigurărilor Sociale, iar din 1987 devine sediul Secţie de Artă a Muzeului Brăilei, transformat, în 2001, după ample lucrări de reabilitare, în Centrul Cultural “Nicăpetre”.

Centrul Cultural “Nicăpetre” se află în zona numită “Piaţa Poligon”, care a fost proiectată şi a funcţionat ca spaţiu de tranzit. Ea a fost pietruită în 1883, în contextul lucrărilor de înfrumuseţare a zonei. Centrul pieţei a fost transformat într-o grădină cu grilaj de lemn, în care, în 1888, s-au plantat arbori aduşi din pepiniera Grădinii Monument.

 Casa-Petre-Stefanescu-Goanga

În Piaţa Poligon se găseşte casa care a aparţinut celebrului bariton brăilean Petre Ştefănescu Goangă. Clădirea, construită pe o fundaţie din secolul al XVI-lea, după cum au descoperit arheologii Muzeului Brăilei, a fost reabilitată în perioada 2011-2103. Clădirea a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a aparţinut pictorului Petre Alexandrescu, bunicul renumitului cântăreţ de operă şi pedagog brăilean. În perioada 1899-1902, casa a intrat în posesia părinţilor cântăreţului, Cecilia şi Gheorghe Ştefănescu Goangă. Construcţia prezintă elemente specifice perioadei neoclasice. Deschiderea oficială a obiectivului cultural, cunoscut în prezent şi sub numele de “casa muzicii”, a avut loc în iulie 2013.

Peste drum de Casa Petre Ştefănescu Goangă, într-o casă elegantă, cu arhitectură deosebită, în care a trăit familia armatorului grec Ianis Matukis, s-a aprins, pentru prima dată în Brăila, în 1900, prima lampă electrică. Oamenii locului îşi amintesc despre poveşti în care, seara, lumea se îmbulzea să vadă lumina electrică.

Tot în Piaţa Poligon se află, din 2013, sediul Bibliotecii Judeţene “Panait Istrati”, găzduit de o clădire de patrimoniu, care apare în planul urbanistic al oraşului încă din 1856. Structurată pe două nivele, clădirea este construită în stil neoclasic, sub forma unei case boiereşti, fiind ridicată şi locuită de familia Alexandrescu, importanţi negustori din Portul Brăila. Picturile interioare sunt atribuite pictorului Petre Alexandrescu. Plafoanele sunt spectaculoase, fiind pictate în diverse stiluri, rococo, grecesc, oriental. La parter predomină pictura în stil rococo, cu excepţia unei încăperi, camera maură, cu plafonul pictat în stil oriental. Coloanele de la parter sunt îmbrăcate în marmură, iar oglinda scării interioare este concepută în stil veneţian.

Case memoriale

În Centrul Istoric al Brăilei se află şi două case memoriale, de importanţă naţională, respectiv Casa Memorială “Panait Istrati” şi Casa Memorială “Dumitru Panaitescu Perpessicius”.

Pe o stradă care se desprinde lateral din Calea Galaţi, respectiv strada Dimitrie Bolintineanu, se ajunge în Grădina Mare, un alt obiectiv important din Centrul Istoric, care se întinde pe o suprafaţă de 66.000 metri pătraţi şi este situat pe o parte a perimetrului fostei cetăţi turceşti. A fost amenajată în 1833 de primarul Constantin Hepites, care i-a dat şi prima denumire, de Grădina Belvedere, datorită priveliştii cu care desfată ochii vizitatorului spre Dunăre. În 1864, i s-a schimbat denumirea în Parcul Alexandru Ioan Cuza, tot atunci amenajându-se şi foişorul, un loc permanent, în care o fanfară care să cânte săptămânal aici.

În 1929 sunt construite chioşcul cu muzică şi Cazinoul. La intrarea în Grădina Mare te întâmpină ceasul floral, unic în ţară, în faţa căruia se găseşte o fântână arteziană, care datează din 1914. Pe aleile parcului sunt amplasate busturile scriitorilor Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu şi Panait Istrati. În Grădina Mare se află Casa Memorială “Panait Istrati”, iar intrarea în parc este străjuită de Casa Thuringer, în care a locuit în copilărie Panait Istrati, având în vedere că mama sa lucra ca menajeră la această familie.

 castelul-de-apa

Cum intri în Grădina Mare, în stânga vezi cum se înalţă impunător Castelul de Apă, construit în 1912 şi declarat monument istoric de clasă B. Castelul a alimentat cu apă o perioadă îndelungată jumătate din populaţia oraşului Brăila. În 1978, el a fost cedat cooperativei Consumcoop, pentru reamenajare şi transformare în obiectiv de alimentaţie publică, fiind amenajat aici un bar rotitor şi o cofetărie, de unde se putea admira panorama Brăilei. La vremea când a fost ridicat, cei 35 de metri ai săi o făceau să fie cea mai înaltă construcţie de acest gen din România. Castelul va fi reabilitat printr-un proiect cu finanţare europeană, iar după modernizare va funcţiona ca muzeu şi observator astronomic, care va fi amenajat la cota 21,95 metri a clădirii şi va fi dotat cu lunete şi telescoape.

Hrube militare turceşti

Grădina Mare este locul unde se păstrează cel mai bine urmele celui mai mare sistem defensiv construit vreodată de-a lungul Dunării, respectiv un lanţ de hrube cu caracter militar, care se întindea pe sub clădirile din Centrul Vechi al oraşului până la Dunăre. Hrubele au fost construite de turcii care au stăpânit Brăila vreme de aproape trei sute de ani şi erau folosite drept căi subterane ferite de ochii lumii, pentru transportul armamentului, bogăţiilor şi alimentelor direct către Dunăre.

Cetatea Brăilei a fost construită de turci în octombrie 1540, în perimetrul cuprins astăzi între străzile Cetăţii, Citadelei, Cazărmii şi Militară, pe suprafaţă aflată la nord de Grădina Mare şi Vadul Schelei şi până la Bulevardul Cuza, aici fiind locul unde se presupune că se întinde reţeaua de hrube. Cetatea a fost dărâmată şi rasă de pe suprafaţa pământului de ruşi, după Pacea de la Adrianopol (1829). (Text:Agerpres,Foto: primariabraila.ro,braila24.ro,brailaturistica.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *