BOTOŞANI: Satul Liveni, locul care păstrează spiritul enescian

Casa-George-Enescu1

Muzica lui George Enescu a străbătut şi străbate întreaga lume, însă adevăratul spirit enescian a rămas acasă. Pentru Enescu, acasă nu înseamnă altceva decât Liveni, acel sat din nordul judeţului Botoşani în care cel mai mare compozitor, violonist, pianist şi dirijor pe care l-a avut România vreodată şi-a petrecut primii cinci ani din viaţă.

Casa de la Liveni, situată la 50 de kilometri de municipiul Botoşani şi la 15 kilometri de municipiul Dorohoi, a reprezentat pentru Enescu “casa visurilor”, locul în care a reuşit să compună prima sa operă pentru vioară şi pian, “Ţara Românească”, la vârsta de doar cinci ani. Tot acolo, în casa părintească, Jurjac, cum îl alintau părinţii, a compus şi Poema Română în 1894.

Locul în care acum 133 de ani se năştea marele geniu al muzicii româneşti a devenit, din 1957, Casa Memorială George Enescu, administrată de Muzeul Judeţean de Istorie.

În ultima sa vizită la Liveni, care a fost în anul 1946, Enescu i-a rugat pe prietenii lui, care îl însoţeau, să îl lase un moment singur, să se reculeagă, iar la final i-a spus unuia dintre ei, scriitorului Dumitru Corbea, să aibă grijă ca nu cumva această casă să fie distrusă. Ceea ce facem noi, în 1957, de când această casă a devenit muzeu, a fost să avem grijă ca imobilul să nu se distrugă, ba, dimpotrivă, ea să devină un punct de atracţie pentru turiştii veniţi din ţară şi străinătate”, a declarat managerul Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani, Lucica Pârvan.

În 1886, Costache Enescu şi familia sa se mută la Cracalia. Locuinţa de la Liveni, aflată şi ea pe lista monumentelor istorice, este şi astăzi înconjurată de o grădină cu flori, dar şi de o livadă cu pomi fructiferi.

Expoziţia de bază din Casa Memorială George Enescu a fost reorganizată, în ultimii ani, cu scopul de a deveni mai atractivă pentru turişti.

În interior, se păstrează obiecte care amintesc de copilăria artistului, precum pianul, o vioară jucărie, trusa de culori pentru desen, un Moş Crăciun jucărie şi mai multe desene făcute de copilul George Enescu. Pe lângă acestea, sunt expuse fotografii originale ale părinţilor, ale casei de la Cracalia, acte de proprietate aparţinând lui Costache Enescu, precum şi partituri muzicale din anii tinereţii artistului. Într-una dintre camere se află cuptorul pe care s-a născut marele muzician.

Casa de la Liveni nu este singurul muzeu dedicat lui Enescu din judeţul Botoşani. La Dorohoi există Muzeul Enescu, care funcţionează într-o casă în care a locuit tatăl marelui muzician după separarea de mama sa.

“Botoşaniul este singurul judeţ din ţară care are două muzee legate de memoria lui George Enescu. Casa de la Liveni, în care s-a născut şi a copilărit George Enescu, dar şi casa de la Dorohoi, în care a locuit Costache Enescu, tatăl muzicianului, după ce a divorţat. Acum, suntem pe cale să achiziţionăm şi casa de la Mihăileni, în care a locuit mama compozitorului şi bunicii din partea mamei, familia Cosmovici”, a precizat Pârvan.

Casa-George-Enescu2

Directorul Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani are în vedere includerea casei de la Liveni în programul Festivalului Enescu.

Lucica Pârvan îşi doreşte ca marii muzicieni care vin an de an la festivalul de la Bucureşti să participe la acţiuni care să se desfăşoare în curtea Casei Memoriale George Enescu.

De altfel, şi primarul comunei George Enescu, Angela Toma Grădinaru, lansează o invitaţie permanentă tuturor celor care vor să îi cunoască începuturile marelui muzician român.

“Casa este situată pe o suprafaţă de 9.600 metri pătraţi, cu o livadă frumoasă, cu pomi frumoşi, chiar dacă unii sunt mai îmbătrâniţi. Este un loc cu o notă mai aparte. Probabil, de emoţie, atunci când păşim pragul casei de la Liveni, avem o revelaţie, dar şi o mândrie că am ajuns la locul în care s-a născut şi a copilărit Enescu”, a declarat primarul comunei George Enescu.

Enescu s-a născut pe 19 august 1881, fiind al optulea copil al arendaşului Costache Enescu şi al soţiei sale Maria. El a fost singurul supravieţuitor dintre cei opt copii, ceilalţi murind, la vârste foarte mici. A manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de patru ani, iar la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.

“Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor şi chiar destul de conştiincios. La patru ani ştiam să citesc, să scriu, să adun şi să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simţământul că pierd timpul; fugeam de zgomot şi de vulgaritate, iar mai mult decât orice simţeam un fel de spaimă înnăscută în faţa vieţii. Ciudat copil, nu?”, spunea Enescu jurnalistului de radio Bernard Gavoty.

În 1886, Eduard Caudella, compozitor şi profesor la Conservatorul din Iaşi, remarcă talentul deosebit al lui George Enescu şi îi sfătuieşte pe părinţii acestuia să-şi îndrepte copilul către studii muzicale.

Între 1888 şi 1894, George Enescu studiază la Conservatorul din Viena, cu profesori renumiţi ai vremii precum Siegmund Bachrich şi Josef Hellmesberger Junior (vioară), Ernst Ludwig (pian) şi Robert Fuchs (armonie, contrapunct şi compoziţie). La recomandarea lui Josef Hellmesberger Jr., profesor de vioară şi fiul directorului Conservatorului din Viena, George Enescu este trimis de tatăl său să studieze la Paris. Astfel, se perfecţionează la Conservatorul din Paris (1895 – 1899), sub îndrumarea profesorilor José White şi Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet şi Gabriel Fauré la compoziţie, Ambroise Thomas şi Théodore Dubois la armonie şi André Gédalge la contrapunct.

Casa-George-Enescu3

Din perioada studiilor la Paris datează cele patru “simfonii de şcoală”, Poema Română op. 1 (1897) pentru orchestră şi cor bărbătesc, Sonata nr. 1 pentru pian şi vioară în Re major, op. 2 (1897), Suita nr. 1, în sol minor, în stil vechi pentru pian, op. 3 (1897), Sonata nr. 2 pentru pian şi vioară în fa minor, op. 6 (1899), lucrări care i-au adus recunoaşterea tânărului compozitor George Enescu.

Printre cele mai cunoscute compoziţii ale lui George Enescu se numără cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră în Do major, op. 9 (compusă în 1903 şi interpretată în 1911 de Orchestra Filarmonicii din New York, sub bagheta renumitului compozitor şi dirijor Gustav Mahler), sau Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 (1905).

În anii Primului Război Mondial, în paralel cu activitatea de creaţie, Enescu a susţinut concerte în România pentru răniţii din spitale. După război a reluat turneele în calitate de violonist şi dirijor în Elveţia, Franţa, Olanda, Spania, SUA, Portugalia, Canada etc.

Muzicianul a dirijat Orchestra Simfonică George Enescu din Iaşi (al cărei fondator este, în perioada 1918-1920), dar şi orchestrele Societăţii Filarmonice Române (1898 – 1906), Ministerului Instrucţiunii Publice (1906 – 1920) şi Filarmonicii din Bucureşti (1920 – 1946).

Deseori Enescu era invitat la Castelul Peleş din Sinaia de către regina Elisabeta a României (al cărei pseudonim literar era Carmen Sylva), pentru a susţine concerte şi recitaluri de vioară. O serie de lieduri în limba germană reprezintă rezultatul colaborării pe plan artistic dintre compozitorul Enescu şi regina-scriitoare.

Cea mai îndrăgită lucrare a compozitorului, la care a lucrat mai bine de zece ani, este opera Oedip, op. 23. Terminată în 1931, aceasta i-a fost dedicată Mariei Rosetti-Cantacuzino, cea care va deveni, în 1937, soţia lui George Enescu.(Text: Agerpres, Foto: ghidulmuzeelor.cimec.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *