BOTOŞANI: Municipiul Botoşani

Parc-Botosani

Municipiul Botoşani, reşedinţa judeţului Botoşani, este situat în nord-estul României, mai exact în nordul Podişului Moldovei, în zona de contact a Dealurilor Siretului cu Câmpia Jijiei, la 130 m altitudine, pe interfluviul dintre râurile Drăcşani şi Sitna. Botoşani număra, la Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2011, 106.847 de locuitori.

Numele oraşului provine, se pare, de la un boier pe nume Botaş, care ar fi trăit pe aceste meleaguri la începutul mileniului al II-lea. Numele familiei Botaş sau Botăşani este pomenit în documente foarte vechi, încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei.

Vechimea oraşului este foarte mare, descoperirile arheologice demonstrând existenţa aşezărilor omeneşti în această zonă încă din paleolitic. O inscripţie de la biserica armenească, a cărei construcţie a început în 1350, prezenta localitatea ca sediu al unui vornic. Prima atestare documentară a localităţii datează, însă, din anul 1401, aceasta fiind ulterior menţionată la 28 noiembrie 1439, în “Letopiseţul Ţării Moldovei”, de Grigore Ureche, care descria cum “târgu Botăşanii” a fost prădat de tătari.

În 1448, Botoşani este consemnat ca principalul centru meşteşugăresc din Moldova, unde îşi desfăşurau activitatea diferite bresle, cum ar fi blănarii, cojocarii, pielarii, ciubotarii sau tăbăcarii. Dezvoltându-se de timpuriu ca un târg deschis, a cunoscut, la începutul secolului al XV-lea, un comerţ înfloritor, care i-a adus venituri însemnate, datorită poziţiei geografice favorabile şi accesului la marile drumuri comerciale care străbăteau Moldova. Astfel, prima pecete a oraşului a fost un păun cu coada răsfirată, ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.

Primaria-BotosaniPrimăria municipiului Botoşani

Botoşaniul este cunoscut şi ca “Oraş al domniţelor”, deoarece, în secolele XVI-XIX, oraşul a avut statutul special de apanaj al doamnelor Moldovei. În virtutea dreptului de stăpân peste întreg teritoriul ţării, domnitorul Petru Rareş (1538-1542) a dăruit localitatea soţiei sale, Elena Despot Doamna. Aceasta avea dreptul să reţină pentru sine toate dările plătite de locuitori. După moartea soţului său, Elena Doamna a construit la Botoşani bisericile Sfântul Gheorghe (1551) şi Uspenia (1552). Acest statut de apanaj domnesc de care s-a bucurat Botoşaniul a dăinuit până în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Modernizarea urbanistică a oraşului a început în secolul al XIX-lea, mai exact după anul 1820, Botoşaniul devenind, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cel de-al doilea oraş al Moldovei, după Iaşi, şi cel de-al patrulea din ţară. La expoziţia de la Paris din 1889, Botoşaniul a fost distins cu “marea medalie de aur” pentru “Prima societate a morilor cu aburi din Botoşani”. Potrivit istoricului municipiului, în 1845, aproximativ 30% din familiile botoşănene aparţineau meşteşugarilor, iar 34% – comercianţilor. În 1892 a luat fiinţă, la Botoşani, prima societate de economie, iar în 1894 a fost deschisă o sucursală a Băncii Agricole, în forma unei societăţi pe acţiuni. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, însă, oraşul a pierdut din zona de influenţă economică, deoarece a devenit un capăt de linie ferată secundară.

La 17 februarie 1968, Botoşani a fost declarat municipiu şi reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. A urmat, apoi, o perioadă de creştere şi dezvoltare a localităţii. În prezent, principalele domenii de activitate ale locuitorilor botoşăneni sunt reprezentate de ramuri industriale precum prelucrarea lemnului, mobilă, textile, confecţii, construcţii de maşini şi echipamente, industrie alimentară.

Cu o viaţă culturală foarte bogată, municipiul Botoşani a dat, de-a lungul anilor, mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii, care şi-au înscris numele în patrimoniul cultural românesc şi universal, precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga sau Octav Onicescu. În secolul al XVIII-lea, a funcţionat aici o importantă Şcoală domnească şi grecească.

Biserica-Sf.Ilie-BotosaniBiserica Sfântul Ilie

O particularitate deosebită a municipiului o constituie lăcaşurile de cult, cu o vechime de jumătate de mileniu, dar şi centrul vechi al oraşului, cu o valoare arhitectonică incontestabilă, care grupează un număr mare de clădiri cu destinaţie comercială, datând din secolele XVII-XVIII. Se păstrează chiar structura subterană de târg, cu pivniţe boltite suprapuse, care adăposteau mărfurile târgului, dar care serveau şi drept refugiu pentru populaţie, pe timpul invaziilor. Sunt demne de menţionat: ctitoriile domneşti ale marilor voievozi ai Moldovei, printre care: Biserica Sf. Nicolae Popăuţi, ctitorie a lui Ştefan cel Mare din 1496, biserica Sfântul Gheorghe – Domnească (1551) şi Biserica “Adormirea Maicii Domnului” – Uspenia (1552), unde a fost botezat Mihai Eminescu, ctitorii ale Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş; biserica armenească cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (1350), biserica armeano-gregoriană cu hramul “Sfânta Treime” (1795-1797), bisericile cu hramurile “Sfântul Ioan Botezătorul” (1750), “Trei Ierarhi” (1789), “Sfântul Spiridon” (1789), “Sfântul Nicolae” (1808), “Cuvioasa Parascheva” (1816), “Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena” – Ruset (1825), “Întâmpinarea Domnului” (1826), “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1833), “Vovidenia” (1834), “Sfântul Ilie” – a blănarilor (1778); Biserica Romano-Catolică Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (sec. XIX); biserica lipovenească (1853).

Pe lângă acestea, puncte de interes ale municipiului sunt şi construcţiile cu valoare arhitectonică deosebită, precum: Casa Antipa (sec. XIX), Casa Bolfosu (sec. XIX), Casa Silion (1900), Clădirea Primăriei (sec. XVIII), casa Ventura (sec. XIX), astăzi sediul Filarmonicii; clădirea Tribunalului (sec. XX), a Băncii Naţionale (sec. XX) şi noul palat al Prefecturii (sec. XX), Casa memorială “Nicolae Iorga”, Muzeul Memorial “Octav Onicescu”, Muzeul Judeţean, Teatrul de Stat “Mihai Eminescu”, Filarmonica de Stat, Ansamblul “Rapsozii Botoşanilor”, Biblioteca Judeţeană “Mihai Eminescu”.

Patronul spiritual al municipiului Botoşani este Sfântul Gheorghe, drept pentru care, în fiecare an, la 23 aprilie, se sărbătoresc Zilele oraşului Botoşani, care reunesc o serie de manifestări cultural-sportive.(Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *