BOTOŞANI: Leagănul copilăriei lui Nicolae Iorga

Casa-N.Iorga1

Istoria unui mare istoric, concentrată între pereţii unei case tradiţionale din centrul municipiului Botoşani – Casa Memorială “Nicolae Iorga”, care adăposteşte o parte din trecutul unuia dintre cei mai mari istorici şi oameni politici ai României.

În ea se află mărturii cu privire la naşterea, existenţa şi moartea unui om care a scris istorie în peste 1.000 de volume de carte, dar şi a unui fost prim-ministru, fost preşedinte al Senatului, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, fost ministru şi fost preşedinte de partid, care a marcat trecutul politic al ţării.

Clădirea de pe strada care astăzi poartă numele marelui istoric este singurul imobil dintre cele nouă în care a locuit familia lui Nicolae Iorga şi care nu a fost demolat. Locuinţa nu a fost proprietatea familiei Iorga, ea fiind închiriată între anii 1876 – 1880 de mama istoricului, Zulnia Iorga, la scurt timp după decesul soţului său, avocatul Nicu Iorga, tatăl lui Nicolae Iorga.

“Familia Iorga nu a avut niciodată casa ei. Ei au locuit doar în case închiriate şi au fost identificate în Botoşani nouă zone pe unde s-au perindat. Nicolae Iorga s-a născut în Botoşani într-o casă închiriată, vis-a-vis de Biserica Sfântul Spiridon, dar care nu mai există. Din cele nouă locuinţe, aceasta este singura care s-a păstrat. Este casa copilăriei, aşa cum o numeşte Nicolae Iorga”, explică muzeograful Casei Memoriale “Nicolae Iorga”, George Arhip.

Zulnia Iorga şi cei doi copii ai săi foloseau doar două dintre cele patru camere ale imobilului, în timp ce în celelalte două locuia proprietăreasa.

“Referitor la casă, Iorga spunea în 1933, la o conferinţă referitoare la oraşul copilăriei, că de această casă se leagă cele mai frumoase amintiri. El a locuit aici de la cinci până la zece ani. Tot atunci, spunea că a rămas un pasionat de flori, pentru că proprietăreasa, cucoana Marghioala Vâzdogeasa, avea o grădiniţă cu flori foarte îngrijită”, povesteşte Arhip.

Casa Memorială “Nicolae Iorga” este locul în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de personalitatea ilustrului istoric.

Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga în diferite momente ale vieţii sale, diplome de Doctor Honoris Causa primite din partea unor celebre instituţii de învăţământ din Europa (Sorbona, Cambridge, Roma) şi un mare număr de cărţi scrise de Nicolae Iorga, multe în ediţii princeps, precum şi ziare şi reviste pe care le-a editat şi îndrumat conturează dimensiunea extraordinară a uneia dintre cele mai mari personalităţi ale culturii româneşti şi universale.

În cele două încăperi ocupate de Zulnia Iorga şi de cei doi copii ai săi, Nicolae şi George, este prezentată o reconstituire de epocă. Aici se află cana de cafea a mamei sale, un ceas pe care marele istoric l-a deţinut, dar şi volumul “Orientalele” lui Victor Hugo (tipărit la Paris în 1877), pe care Iorga îl citea la şase ani. Tot aici regăsim “Letopiseţele Ţării Moldovei”, publicate de Mihail Kogălniceanu.

Casa-N.Iorga2

În camera copiilor, pasiunea cititului de care era stăpânit fiul cel mare – Nicolae – este sugerată de o etajeră cu cărţi, o masă de scris, un sfeşnic cu lumânare. Martoră a primei lecturi, această încăpere beneficiază şi ea de o descriere amănunţită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată “O viaţă de om aşa cum a fost”.

“Cele mai valoroase obiecte provin din donaţia Lilianei şi Andrei Pippidi, nepoţii istoricului. Mă refer aici la vasul ornamental pe care părinţii lui Iorga l-au primit în dar de la Costache Iorga, bunicul lui Nicolae Iorga”, precizează muzeograful Casei Memoriale “Nicolae Iorga”.

Celelalte două încăperi sunt destinate unei expoziţii foto – documentare şi unei săli multi-funcţionale unde sunt expuse primele ediţii ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziţionată în ultimii ani.

Tot aici, este expus numărul de înmatriculare al maşinii folosite de legionari la răpirea lui Nicolae Iorga, pe 27 noiembrie 1940.

Expoziţia foto – documentară din hol cuprinde colecţia de manuscrise, prezentate cronologic, începând cu primele documente şcolare, continuând cu perioada studiilor liceale, universitare, din ţară şi în străinătate, şi încheindu-se cu anii deplinei maturităţi a savantului.

Casa-N.Iorga3

Casa Memorială “Nicolae Iorga” a fost inclusă în categoria monumentelor istorice, atrăgând atenţia prin arhitectura secolului al XIX-lea.

Nicolae Iorga s-a născut pe 17 ianuarie 1871 la Botoşani, fiind ucis de legionari pe 27 noiembrie 1940, la Strejnic, în judeţul Prahova.

El a fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor şi filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, “rolul lui Voltaire”.

După studii elementare şi gimnaziale în Botoşani, a urmat Liceul Naţional din Iaşi în 1888. A absolvit Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi într-un singur an cu diploma “magna cum laude”, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin şi Leipzig, obţinând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.

A fost cofondator al Partidului Naţionalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, preşedinte al Camerei Deputaţilor şi al Senatului, ministru, şi, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat şi poliglot, cu o activitate ştiinţifică prolifică, Iorga a scris 1.003 volume, 12.755 articole şi studii şi 4.963 recenzii, aceasta culminând cu “Istoria României”, în zece volume. A predat la Universitatea din Bucureşti, la cea din Paris şi la alte instituţii de învăţământ academice şi a fondat Congresul Internaţional de Studii Bizantine şi Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE).

În paralel cu contribuţiile sale ştiinţifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice au inclus elemente ale conservatorismului, naţionalismului şi agrarianismului. Deşi în ultima parte a liceului a intrat sub influenţa marxismului, Nicolae Iorga a depăşit acest episod în timpul universităţii, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea.

Nicolae Iorga a fost o figură centrală a “Sămănătorului”, revistă populistă, şi a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar şi Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susţinerii cauzei românilor din Austro-Ungaria, şi a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A iniţiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Naţional Liberal şi al Partidului Naţional Român.

S-a opus grupării fasciste Garda de Fier şi, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susţină pe rivalul acesteia, regele Carol al II-lea, intrând, după dizolvarea tuturor celorlalte partide, în partidul unic, de sorginte corporatistă şi autoritaristă, Frontul Renaşterii Naţionale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga şi-a atras antipatia legionarilor.

A rămas o voce independentă a opoziţiei după ce Garda a instaurat Statul Naţional-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veştii asasinării lui Iorga, 47 de universităţi şi academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. (Text: Agerpres, Foto: botosaneanul.ro, ghidulmuzeelor.cimec.ro, Video: muzeubt.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *