BISTRIŢA-NĂSĂUD: Leagănul copilăriei lui George Coşbuc, Liviu Rebreanu şi Andrei Mureşanu

CosbucLiteratura română ar fi mai săracă fără nume ca George Coşbuc, Liviu Rebreanu sau Andrei Mureşanu, iar la fel de sărac ar fi şi judeţul Bistriţa-Năsăud, locul unde s-au născut cei trei, unde au primit educaţia care a stat la baza formării lor şi care i-a inspirat să creeze opere memorabile.

* George Coşbuc s-a născut la data de 22 septembrie 1866 în satul Hordou, care azi îi poartă numele. Era cel de-al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, de asemenea fiică de preot. A crescut cu poveştile spuse de mama sa şi de alţi oameni de la ţară şi a învăţat să citească încă de la vârsta de cinci ani. Educaţia timpurie a primit-o la şcolile din Hordou, Telciu şi Năsăud, unde s-a îndrăgostit nu numai de literatură, ci şi de folclorul românesc.

Cele mai cunoscute poezii ale sale sunt “Nunta Zamfirei”, “Mama”, “Numai una”, “Trei, Doamne, şi toţi trei”, “El Zorab”, “Duşmancele”, “Noi vrem pământ!”, iar cei mici îl descoperă pe George Coşbuc în poezii ca “Iarna pe uliţă” sau “La oglindă”.

Poetul a murit pe 9 mai 1918, la vârsta de 51 de ani, înainte să vadă înfăptuită Marea Unire. La moartea sa, conjudeţeanul său Liviu Rebreanu scria, în ziarul “Lumina” din Bucureşti: “Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii… A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc”.

În prezent, casa natală a poetului George Coşbuc din fostul sat Hordou serveşte ca muzeu. Casa a fost construită în preajma anului 1840, iar în 1954 a fost cumpărată de statul român de la unul dintre descendenţii familiei Coşbuc. În mai 1922 a fost dezvelită prima placă comemorativă pe zidul casei, la patru ani de la moartea poetului, din iniţiativa unui grup de profesori şi studenţi medicinişti clujeni. Trei ani mai târziu, numele satului Hordou se schimbă în Coşbuc. Muzeul încearcă să redea atmosfera copilăriei poetului, prin prezenţa unor obiecte care au aparţinut familiei sale: piese de mobilier, tablouri de familie, cărţi din biblioteca poetului.

Nu departe de locuinţă se află şi moara despre care a scris poetul în poezia “Mama” şi care acum face parte din patrimoniul casei memoriale. Liceul la care a studiat George Coşbuc în Năsăud, azi colegiu naţional, îi poartă numele, iar acelaşi nume l-a primit şi Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud. De asemenea, o statuie din bronz care îl reprezintă străjuieşte intrarea în Parcul municipal din Bistriţa, aceasta fiind realizată în anul 1978 de către sculptorul Alfred Kowalski.

LiviuRebreanu* Liviu Rebreanu este cel de-al doilea fiu al judeţului Bistriţa-Năsăud al cărui nume este dat mai multor unităţi şcolare, inclusiv celei mai prestigioase din judeţ – Colegiul naţional “Liviu Rebreanu” din Bistriţa, dar şi străzii principale din centrul istoric al municipiului, transformată în pietonal.

Rebreanu s-a născut în 27 septembrie 1885 în satul Târlişua, de la poalele Munţilor Ţibleşului, însă după patru ani familia sa s-a mutat în comuna Maieru, situată pe Valea Someşului. A fost primul dintre cei 14 copii ai familiei învăţătorului Vasile Rebreanu, iar părinţii săi, fraţii şi oamenii din satul Prislop de lângă Năsăud, în care a locuit mai târziu, i-au servit modele în multe dintre operele sale.

Cele mai reprezentative romane ale lui Rebreanu sunt “Ion”, “Răscoala”, “Pădurea Spânzuraţilor”, “Gorila”, “Ciuleandra”, “Jar”, “Amândoi”.

Viaţa avea să-l poarte prin mai multe oraşe ale ţării, inclusiv în Capitală. A fost sublocotenent în armata austro-ungară, funcţionar în cadrul unei primării din Bistriţa-Năsăud, a făcut şase luni de temniţă după ce guvernul de la Budapesta a cerut extrădarea sa, a lucrat ca gazetar, dar şi ca ajutor de notar, iar problemele financiare i-au marcat tinereţea. Mai târziu, avea să conducă Teatrul Naţional din Bucureşti şi Direcţia Educaţiei Poporului, chiar dacă pentru perioade scurte de timp. A murit la vârsta de 59 ani, în data de 1 septembrie 1944, în casa sa din localitatea Valea Mare, de lângă Piteşti.

În Bistriţa-Năsăud, se mai păstrează toate cele trei case în care a locuit scriitorul, pornind de la cea din comuna Târlişua şi continuând cu cea din comuna Maieru, cunoscută drept muzeul “Cuibul visurilor”, şi cu cea din fostul sat Prislop, actualul cartier “Liviu Rebreanu” al oraşului Năsăud, unde funcţionează de asemenea un muzeu.

Muzeul istoric-etnografic memorial “Cuibul visurilor a fost deschis în anul 1957, la iniţiativa profesorului Sever Ursa. Aici se regăsesc un portret în ulei al lui Liviu Rebreanu de la vârsta de 35 ani, obiecte de mobilier şi de uz personal donate de soţia şi fiica sa, un stup pe care scriitorul l-a primit ca premiu la şcoală, documente originale unicat, întreaga operă rebreniană în original şi în traduceri, precum şi un portret al fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, condamnat la moarte prin spânzurare, a cărui poveste a dus la apariţia romanului “Pădurea Spânzuraţilor”.

Andrei_Muresanu

* Poetul Andrei Mureşanu s-a născut la data de 16 noiembrie 1816, la Bistriţa, în familia unui morar, şi a avut doi fraţi. Pe când avea şase ani, casa familiei a fost mistuită de un incendiu, astfel că Andrei Mureşanu a ajuns să se mute cu bunicii.

Locuinţa bunicilor din municipiu este astăzi casă memorială, iar strada pe care este situată poartă numele poetului. A fost printre conducătorii Revoluţiei de la 1848, iar poemul său “Un răsunet”, pus pe muzica lui Anton Pann, avea să devină imn revoluţionar. După Revoluţia din decembrie 1989, acelaşi cântec, cunoscut şi ca “Deşteaptă-te, române”, a devenit Imnul Naţional al României. Ulterior momentului 1848, Andrei Mureşanu a muncit ca traducător la Sibiu şi avea să moară la data de 12 octombrie 1863, la Braşov, din cauza unor probleme de sănătate.

Casa memorială “Andrei Mureşanu” din Bistriţa funcţionează, începând cu anul 1994, ca secţie pentru copii şi tineret a Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud şi adăposteşte o expoziţie permanentă ce ilustrează viaţa şi activitatea poetului: acte oficiale, scrisori, cărţi, publicaţii.

În anul 1937, Primăria Bistriţa avea să amplaseze în Piaţa Centrală, lângă Biserica Evanghelică, o statuie a lui Andrei Mureşanu, realizată de sculptorul Corneliu Medrea. Statuia a devenit un simbol al oraşului, fiind integrată chiar şi în stemă, iar în faţa ei se organizează toate manifestările militare şi religioase prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale a României, Zilei Imnului de Stat al României şi Zilei Drapelului Naţional.

În plus, cei care trec prin municipiul Bistriţa pot vedea la intrările în localitate plăcuţe pe care scrie “Oraş al Imnului Naţional”, semn al mândriei şi preţuirii pentru cel care a lăsat în urmă versurile cântate de campionii României pe toate podiumurile lumii, de Armata Română şi de toţi cei care simt româneşte.(Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org,fictiuni.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *