Biserica Naşterea Domnului din Bethleem

Biserica-Nasterea-Domnului-Bethleem-02

Biserica Naşterea Domnului din Bethleem este ridicată pe locul peşterii în care S-a născut Mântuitorul Iisus Hristos şi se află în partea de răsărit a oraşului Bethleem, la mai puţin de zece kilometri de Ierusalim. Este una dintre cele mai vechi biserici creştine din lume păstrate până astăzi.

Bethleem (aram. — casa pâinii) este cetatea lui David, cel de-al doilea rege al Israelului, unul din proorocii Vechiului Testament, autorul al Psalmilor şi strămoş al Mântuitorului Iisus Hristos.

În acest loc S-a născut Iisus Hristos, aici au vestit îngerii naşterea Lui şi aici s-a oprit steaua care i-a călăuzit pe magi. În Bethleem (aram — casa pâinii) s-a săvârşit marea taină a dreptei credinţe: „Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Tim. III, 16).

Prima menţionare a peşterii din Bethleem ca loc al Naşterii Mântuitorului Hristos a apărut în scrierile Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful (născut în Sichem, un vechi oraş al Samariei, în anul 114, pomenit în calendarul creştin ortodox la 1 iunie), datând din jurul anului 160.

În secolul al IV-lea (anul 326), Sfântul Împărat Constantin cel Mare şi maica sa, Sfânta Elena, au hotărât zidirea unei biserici deasupra peşterii din Bethleem. Această primă biserică a Naşterii Domnului a fost sfinţită în data de 31 mai 339.

Biserica, din care se mai păstrează unele părţi, avea un plan octogonal şi era poziţionată chiar deasupra peşterii. A fost în aşa fel construită încât din spatele unei balustrade se putea privi întreaga peşteră.

Biserica-Nasterea-Domnului-Bethleem-01

Biserica ridicată de Sfântul Constantin cel Mare a fost dărâmată de către împăratul Iustinian, în anul 530, pentru a putea ridica, în locul ei, o biserică mai mare care se păstrează şi în prezent, deşi cu modificări ulterioare.

De-a lungul vremii, biserica a suferit mai multe agresiuni şi a avut parte de restaurări în mai multe etape. În anul 614, peştera şi biserica au scăpat de la distrugerea perşilor datorită unei reprezentări a celor trei magi de la Răsărit, care apăreau îmbrăcaţi în haine persane.

Biserica Naşterea Domnului are mai multe altare.

Locul, unde a fost ieslea cu Pruncul, se află la răsăritul peşterii şi formează altarul propriu-zis, în care slujesc ortodocşii. Lor le aparţine altarul mare aflat la răsărit, alături de cel din partea sudică. Deasupra locului naşterii minunate este pusă o placă de marmură, în centrul căreia se află steaua simbolică, din argint şi aur, se pare că aceasta este o donaţie a lui Șerban Cantacuzino.

Altarul nordic aparţine armenilor, fiind închinat celor Trei Magi, care şi-au legat caii în apropiere. În partea opusă a altarului ortodox, spre sud-vest, se află un mic altar catolic, unde Maica Domnului l-a alăptat pe Iisus.

Lieu de naissance de Jésus : l’église de la Nativité et la route de pèlerinage, Bethléem

Biserica Naşterea Domnului din Bethleem a fost înscrisă în anul 2012 pe lista patrimoniului mondial al umanităţii UNESCO.

Site-ul înscris pe lista UNESCO este identificat ca locul de naştere al Mântuitorului Iisus Hristos.

Acesta include pe lângă lăcaşul de cult principal aşezăminte ortodoxe, catolice şi armene, precum şi alte construcţii, grădini terasate şi drumul de pelerinaj din Bethleem, potrivit UNESCO.

Unul din motivele, care au fost făcute cunoscute de către UNESCO privind decizia admiteri pe lista sa a aşezământului de la Bethleem, a fost că acesta este direct asociat cu naşterea lui Iisus, un eveniment de importanţă universală excepţională.

În timp, Biserica Naşterea Domnului a fost încorporată într-un complex de clădiri în principal monahale. Ca rezultat, astăzi este înconjurată de un întreg ansamblu arhitectural, care este administrat de membrii Bisericii Ortodoxe Greceşti, Custodia Țării Sfinte şi Biserica Armeană, în conformitate cu dispoziţiile din status quo a Locurilor Sfinte stabilite prin Tratatul de la Berlin (1878), arată sursa citată. (Text: Agerpres, Foto: whc.unesco.org)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *