Biserica fortificată din Apold

Biserica-Apold-01

Istoria şi legenda care s-au întrepătruns în zona comunei Apold, între expediţiile militare otomane şi uriaşul care a zăbovit pe hulă, fac ca Biserica Evanghelică fortificată de aici, construită în secolul al XIII-lea, să fie unul dintre cele mai importante monumente din judeţul Mureş.

Fortificaţia de aici se remarcă astfel prin supravieţuirea în faţa expediţiilor militare otomane de la jumătatea secolului al XVI-lea şi mijlocul secolului al XVII-lea şi legenda uriaşului care a poposit pe Hula Apoldului, în drumul său către Valea Târnavei Mari, lăsând în urma sa trei dealuri, după ce şi-a scuturat cizmele de noroi.

Directorul Muzeului de Istorie a Sighişoarei, Nicolae Teşculă, a declarat că este foarte greu de stabilit o cronologie exactă a fazelor de construcţie a bisericii fortificate din Apold şi că în această situaţie se regăsesc majoritatea celor peste 300 de fortificaţii săseşti din Transilvania.

 “Biserica din Apold a fost ridicată în secolul al XIII-lea, ulterior în secolele XV şi XVI i s-a adăugat şi un sistem de fortificaţii duble şi neregulate, astăzi zidurile interioare măsoară până la un metru lăţime, însă în trecut mergeau până la 4 metri. Şi astăzi fortificaţia are 4 turnuri de apărare. Cetatea şi biserica au obţinut finanţări europene şi sunt restaurate. Biserica dispune de un orologiu care este în restaurare şi până în anii ’90 dispunea şi de o figurină, numită Bogdan, care avea rolul de a bate ora exactă. Din păcate, odată cu plecarea saşilor, cetatea nefiind păzită, aceasta a dispărut”, a spus Nicolae Teşculă.

Potrivit acestuia, satul Apold este atestat documentar în 1309 şi este posibil ca acest edificiu de cult să fie mult mai vechi, întrucât documentele din 1504 care fac referire la lucrări de construcţie la biserica din Apold se referă la fortificarea unei biserici deja existente şi nu la ridicarea din temelii a unei biserici noi. Teşculă a arătat că originea denumirii localităţii Apold – care se numea Trappold, Apoldu, iar în dialectul săsesc Pult sau Polt – ar putea fi legată de polderii care au lucrat la sistemul de drenare a apei din zonă.

Biserica-Apold-02

“Sunt anumiţi cercetători care spun că această denumire ar veni de la vechii polderi, deci o populaţie mai flamandă din zona olandeză, primii locuitori care ar fi venit şi ar fi desecat o zonă mlăştinoasă, ei fiind specializaţi în crearea de poldere. Pe drumul către Brădeni, de pe deal se poate vedea că în sat sunt mai multe pâraie care se intersectează şi care acum formează Valea Şaeşului. Probabil că din punct de vedere al formei geografice era o zonă de mlaştină. Prin lucrări de regularizare ţăranii saşi au reuşit să redea agriculturii acele pământuri. Localitatea e atestată documentar în 1309, când Nicholaus din Apoldia îl dădea în judecată pe episcopul din Alba Iulia pentru plata dijmei”, a spus directorul Muzeului de Istorie.

În secolul al XIX-lea, Apoldul dă o mare personalitate, un profesor de germană, Michael Albert, unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi de limbă germană din spaţiul românesc, care a fost elevul lui Joseph Haltrich – pedagog, filolog, preot şi etnograf sas din Transilvania, cel mai mare culegător de poveşti şi poezii populare săseşti.

De numele lui Michael Albert din Apold se leagă foarte multe poezii, unele se recită cu ocazia Crăciunului în familiile săseşti, dar şi unele piese de teatru transpuse pe muzică, cea mai cunoscută fiind «Angelina» sau «Turcii în faţa Cetăţii Sighişoarei», o legendă despre cum o tânără fecioară salvează cetatea de la invazia turcilor: cea mai frumoasă fată din oraş, Angelina, reuşeşte să îl convingă pe paşa turc care conducea atacul să nu distrugă oraşul, chiar dacă acest fapt însemna sacrificarea ei (…) În zonă mai sunt şi alte legende. La urcarea pe Hula Apoldului, către Brădeni (Sibiu) sunt trei movile pe partea dreaptă, care par foarte atipice, unii spun că ar fi vorba despre tumuli, de fapt sunt nişte activităţi geotermale şi legenda locului spune că la un moment dat a venit un uriaş, care trecând de pe Valea Hârtibaciului către Valea Târnavei Mari s-a aşezat pe colină şi şi-a şters cizmele de noroi, creând cele trei movile, care şi astăzi sunt acolo”, a spus Nicolae Teşculă. Acesta a precizat că în zonă există descoperiri arheologice din preistorie şi din perioada migraţiilor, iar urmele locuirii în acest perimetru sunt mult mai vechi.

Până la stabilirea modului în care au apărut cele trei dealuri pe Hula Apoldului şi eventual ce s-a ales de uriaşul care a poposit în zonă, cercetătorii precum George Oprescu au ajuns la concluzia că apariţia fortificaţiilor bisericeşti în Transilvania, inclusiv a celei din Apold, este o cauză a condiţiilor dificile din prima jumătate a secolului al XVI-lea şi mijlocul secolului al XVII-lea, când expediţiile militare otomane erau frecvente. Din registrele oraşului Sighişoara rezultă că, în anii 1504-1507, comunitatea săsească din Trappold a beneficiat de o serie de înlesniri în privinţa taxelor plătite autorităţilor centrale tocmai pentru a-şi putea fortifica biserica.

Biserica-Apold-03

Cu această ocazie turnul clopotniţei a fost supraînălţat şi prevăzut în partea superioară cu creneluri, ca de altfel şi zidurile navei şi ale corului. Biserica este înconjurată de două incinte fortificate, adică două ziduri de piatră de formă relativ ovală, iar traseul zidurilor este punctat de mai multe turnuri de apărare. Inelul exterior al incintei fortificate, având o înălţime de 3 până la 4 metri, se desfăşoară la poalele dealului pe care este amplasat întreg edificiul şi prezintă 28 de contraforturi de piatră masive.

Principala poartă de acces a cetăţii este amplasată la nord-vest. În partea dreaptă a intrării principale în incinta fortificaţiei se află un bastion de piatră destinat în trecut scopurilor defensive, care a fost transformat ulterior în şcoală, Turnul Şcolii Vechi, iar în partea sud-vestică se găseşte un turn care era folosit ca depozit de alimente, Turnul Ovăzului. În partea nordică se găseşte o construcţie lungă de 18 metri, cu mai multe etaje, iar Turnul Alb era folosit la locuire în timpul asediilor.

Cercetătorul a arătat că biserica a fost modificată odată cu lucrările de fortificaţie din prima jumătate a secolului al XVI-lea, tavanul a fost boltit, folosindu-se în acest scop arcuri încrucişate, de formă uşor ogivală. Pentru susţinerea acesteia au fost ridicaţi patru stâlpi interiori, dispuşi pe două rânduri, care “dau astăzi impresia că biserica din Apold ar fi o Hallenkirche”. Potrivit acestuia, biserica din Apold se încadrează în aria goticului german, presupune existenţa a trei nave egale ca înălţime: sala bisericii are lungimea de 13,3 metri, iar lăţimea este de 11,5 metri, corul bisericii este lung de 11,3 metri şi are o lăţime maximă de 7,5 metri.

În Biserica din Apold specialiştii au constatat şi un lucru atipic, adică montarea orgii în partea din faţă a corului, în condiţiile în care, în mod normal, locul orgii într-o astfel de biserică este exact în partea opusă, adică în galeria din partea vestică a corpului bisericii.

Biserica Evanghelică fortificată din Apold a fost reabilitată în urma unei investiţii de peste 400.000 de euro (16,9 milioane de lei), în cadrul proiectului cu finanţare europeană “Tezaure Fortificate Redescoperite – Dezvoltarea durabilă a Regiunii Centru prin punerea în valoare a potenţialului turistic al reţelei de biserici fortificate săseşti din Transilvania”.

Reabilitarea bisericii fortificate din Apold a fost realizată în cadrul unui proiect al cărui beneficiar este Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice din România, în valoare totală de 5,25 milioane de euro, din care suma nerambursabilă a fost de 3,95 milioane euro, în care au fost restaurate şi consolidate alte 17 obiective de acest gen din judeţele Sibiu, Mureş şi Alba. (Text: Agerpres, Foto: agerpres.ro. commons.wikimedia.org)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *