Biserica de lemn din Pianu de Sus

biserica-Pianu-de-Sus-01

O mică şi cochetă biserică de lemn, din secolul al XVIII-lea, în care nu se mai slujeşte de peste un veac şi jumătate, se încăpăţânează să reziste în timp, stând parcă de strajă în cimitirul aflat în mijlocului satului Pianu de Sus, o aşezare din Munţii Sebeşului.

Se presupune că, anterior, pe acelaşi loc a fost o biserică făcută din grădele, adică din nuiele împletite în jurul unor ţăruşi înfipţi în pământ şi apoi tencuită cu pământ.

Un monument cu “o istorie extrem de specială”, după cum apreciază muzeograful Ana Dumitran, biserica de lemn din Pianu de Sus a fost iniţial ceva mai mare, forma actuală având-o de la 1918, când, din cauza deteriorării, s-a luat decizia mutării turnului — clopotniţă.

biserica-Pianu-de-Sus-02

“Această sfântă şi dumnezeiască biserică dintâi nu s-a aflat nimeni să ştie cine a făcut şi când, iar acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, ridicatu-s-a din temelie cu osârdia cinstiţilor preoţi popa Moise, popa Dumitru, popa Ioan, cu toată cheltuiala satului, cu lemnul, cu şindrila, cu zugrăveala. Anul 1761” scrie în chirilică pe grinda care desparte altarul de naos.

Asta înseamnă că la 1761 nu se mai ştia anul construcţiei şi nici cine a făcut-o.

 “Din temelie, ar fi însemnat că ar fi făcut-o din nou. Cu certitudine nu toată, pentru că dacă ne uităm la puţinul care a rămas din ea, brâul în formă de funie răsucită din jurul ei este o caracteristică precisă a unei construcţii ridicate cel puţin în secolul al XVII-lea”, a opinat Ana Dumitran. Muzeograful a apreciat că valoarea bisericii este şi în bârne, din secolul al XVII-lea, şi în pictura de interior.

Ana Dumitran a afirmat că surprinde faptul că este menţionat că este făcută “din temelie”.

biserica-Pianu-de-Sus-07

Dar, de fapt, de ce era refăcută din temelie. Despre Pianu de Sus ştim, fiind în foarte puţinele situaţii unde ştim concret unde s-a întâmplat aşa ceva, că lupta pentru păstrarea ortodoxiei a mers până acolo încât au scos inclusiv pământul din biserică. L-au considerat profanat de către preoţii uniţi şi biserica a trebuit efectiv refăcută cu totul pentru a mai putea fi folosită de către ortodocşi”, a explicat Ana Dumitran.

Ea a spus că cei trei preoţi — Moise, Dumitru şi Ioan, amintiţi în inscripţia de la 1761, au fost printre cei mai vajnici şi eficienţi susţinători ai lui Sofronie de la Cioara, fiind menţionaţi şi în multe documente, şi într-un contact cu autorităţile bisericeşti din Ţara Românească.

Chiar dacă pământul, considerat de ortodocşi că a fost profanat de către greco-catolici, a fost scos din biserică, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu icoanele, care au fost păstrate. Printre acestea sunt şi icoane de la 1740, ai căror autori sunt pictorii care au lucrat şi în biserica de la Daia. Acestea au fost restaurate şi se află în colecţia Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, colecţie care va fi inclusă, alături de o alta provenită de la Muzeul Naţional al Unirii, în viitorul Museikon, obiectiv realizat cu sprijin norvegian, care îşi va deschide porţile în noiembrie.

biserica-Pianu-de-Sus-03

Pictura este “una absolut de excepţie” şi “de o frumuseţe absolut incredibilă”, este de părere Ana Dumitran. Tavanul, care arată astfel în urma refacerii din 1918, este format jumătate dintr-un chip al Arhanghelului şi al Cuvioasei Paraschiva, patroana bisericii. Pictorul este Iacov din Răşinari, cel care a pictat şi la Catedrala Sfânta Treime din Blaj.

“Probabil pictura nu a fost terminată la 1761. Dovadă că cei din Laz pictează pronaosul”, a spus Dumitran. Pictura este realizată pe pânză lipită pe pereţii de lemn. Ea se prezintă într-un stadiu de degradare foarte avansat. Mult mai bine s-a păstrat însă pictura aflată lângă uşă, care a fost protejată de un dulap. Ana Dumitran a opinat că ar fi suficient ca pictura să fie doar curăţată şi apoi acoperită, în condiţiile în care o restaurare ar dura mulţi ani şi nici nu prea ar fi specialişti în acest sens.

De la 1764 datează crucea şi clopotul, ambele având inscripţionat anul şi numele celor trei preoţi amintiţi. Clopotul a fost mutat în biserica nouă, de zid, în 1918.

În biserică sunt icoane de la 1870, pictate de Ioan Morar, unul dintre pictorii Lazului, care se poate să fi provenit dintr-un iconostas al uneia din cele două biserici de zid construite în sat în secolul al XIX-lea. De asemenea, sunt şi icoane de la 1810, pictate de Savu Poenarul, probabil pentru biserica de zid de lângă.

biserica-Pianu-de-Sus-04

La intrarea în biserică, în exterior, deasupra uşii, încă mai pot fi zărite urmele unor aureole de sfinţi. Lucru explicat prin faptul că înainte de 1919 pictura a fost în interior.

În faţa bisericii se află o masa de piatră care cândva a fost în altar şi pe care se mai văd urmele unde se introduceau moaştele.

În biserică s-a slujit până pe la 1830 — 1842. Localnicii aveau deja, de la 1811, o biserică de zid, dar erau prea mulţi pentru a încăpea în aceasta şi în plus erau şi doi preoţi. În consecinţă, în bisericuţa de lemn au fost oficiate slujbe religioase până când a fost construită şi o a doua biserică de zid.

“Tentative de a fi cumpărată au fost foarte multe şi totuşi biserica de lemn a rămas, în condiţiile în care sunt două biserici de zid”, a spus Ana Dumitran, care a precizat că o astfel de solicitare a existat la 1846, dar şi la 1872, când a vrut să o cumpere o comunitate învecinată.

biserica-Pianu-de-Sus-05

Bisericuţa este construită din lemn de brad, fiind aşezată pe fundaţie de piatră, cu încheieturi la colţuri de o rară măiestrie. Altarul are formă hexagonală. Iniţial, biserica a avut o lungime de 12 metri şi o lăţime de 6,5 metri. În 1918, din cauza deteriorării, s-au conservat altarul şi o mică parte din naos, mutându-se turnul (clopotniţa) la partea conservată, potrivit preotului paroh Gheorghe Deac. Locul până unde a fost iniţial biserica a fost marcat în 1925 cu doi brazi, tăiaţi nu demult.

“Era iniţial o biserică mare. A ajuns aşa după 1900, când, în multele încercări de a o păstra, de a o conserva, au renunţat la această parte (cea cu turnul clopotniţă — n.r.) probabil prăbuşită a acoperişului şi s-au concentrat pe ceea ce a mai rămas din pictură”, crede Ana Dumitran.

biserica-Pianu-de-Sus-06

Fiindcă ajunsese să plouă în ea, autorităţile locale au sprijinit financiar înlocuirea acoperişului din şindrilă, lucru realizat relativ recent. Primarul comunei Pianu, Marin Petruse, a menţionat că biserica nefiind deocamdată intabulată, figurând pe Biserica Greco — Orientală, şi nu pe Parohia din Pianu de Sus, nu a putut fi cuprinsă în vreun proiect de finanţare europeană pentru a fi restaurată.

“Am identificat nişte surse de finanţare acum vreo opt ani, dar la nivel de ţară erau doar patru arhitecţi care puteau să facă aşa ceva. În plus, arhitectul cerea mai mult decât devizul de restaurare. Nu abandonăm ideea (restaurării — n.r.)”, a conchis primarul comunei Pianu.(Text: Agerpres, Foto; ro.wikipedia.org)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *