BIHOR: Rezervaţiile şi monumentele naturii din Padiş

Platoul-Padis1

Zona turistică Padiş, din Munţii Bihorului, situată în Parcul Natural Apuseni, atrage anual mii de turişti. Grandioasele forme carstice, atât la suprafaţă, cât şi în adâncuri, unice în România, culminează prin complexul Cetăţile Ponorului.

Într-o mare varietate de obiective turistice naturale, majoritatea rezervaţii naturale, specifice acestei zone sunt celebrele peşteri cu gheaţă ori impozantele Chei ale Galbenei sau Someşului cald.

Zona turistică Padiş este “una din cele mai mari, mai pitoreşti şi mai îndrăgite arii naturale protejate din România, reprezentând o mare atracţie pentru toţi cei care au vizitat Apusenii de-a lungul timpului”, a declarat Alin Moş, directorul Parcului Natural Apuseni, parc ce cuprinde aproape 76 de mii de hectare de teren din trei judeţe.

Peisajul îmbină succesiuni de culmi de înălţimi medii, majoritatea împădurite, din loc în loc luminişuri sau poieni, cu zone stâncoase, albul calcarului contrastând puternic cu verdele închis al pădurilor. El este completat de varietatea unei flore ingenue şi de populaţiile de carnivore mari, ursul, lupul şi râsul, dar şi capra neagă, cerbul carpatin, mistreţul, acvila de munte.

În Parcul Natural Apuseni sunt cunoscute până în prezent peste 1550 specii de plante, din care 96 au regim special de protecţie, şi peste 1.380 specii de animale, din care 147 au regim special de protecţie, precum şi 29 de habitate, din care nouă sunt prioritare pentru conservare. Majoritatea se regăsesc şi în Padiş.

“Din intercalarea zonelor calcarelor cu cele unde întâlnim preponderent roci de altă natură, mai puţin permeabile la acţiunea subterană a apei, rezultă la suprafaţă apariţia unor caracteristici ale reliefului şi cursurilor de apă rar întâlnite, astfel că un pârâu poate să intre şi să iasă din măruntaiele pământului de două-trei ori, creând un parcurs subteran ori de câte ori a întâlnit calcarul în calea sa, ieşind apoi la suprafaţă prin izbucuri, urmându-şi cursul înspumat şi cu mare viteză prin canioane spectaculoase şi chei impresionante spre zonele mai joase pentru a-şi aduce contribuţia de apă în marile râuri din nord-vestul României”, descrie Alin Moş peisajul caracteristic zonei Padiş.

Conform directorului tehnic al Serviciului Judeţean Salvamont-Salvaspeo Bihor, Lucian Nistor, “cu numeroase unicate şi superlative, protejate în zone de conservare speciale, Padişul găzduieşte, pe un areal de aproape 25 de kilometri pătraţi, cea mai mare densitate de rezervaţii şi monumente ale naturii din Apuseni”.

Platoul-Padis2

“Sigur că este un motiv de mândrie pentru bihoreni şi români, în general, pentru că sunt reprezentative la nivel european prin potenţialul natural de care dispun”, a declarat Lucian Nistor.

În opinia sa, turismul într-un asemenea areal trebuie conceput prin trei valenţe de ordin ecologic, economic şi educativ. Ca şi fenomene carstice, spune el, sunt cele mai impresionante din România, dar având statut de parc natural, şi nu de parc naţional ce exclude orice intervenţie umană, se cere o simbioză cât mai favorabilă a mediului cu comunitatea locală.

“Trebuie avute în vedere atât nevoia naturii cât şi nevoia comunităţii. Cu toate că pădurea s-a exploatat din totdeauna, firesc – altfel moare, la noi, din păcate, se exploatează fără cap, exagerat, atât faţă de potenţialul de regenerare natural al pădurii, cât şi faţă de acţiunile de reîmpădurire. Acest aspect se remarcă şi în Padiş. Dar ce turism poţi să faci dacă nu ai locuri de cazare?”, a spus Nistor.

Primul pas făcut pentru turismul în Padiş a fost reabilitarea drumului judeţean ce face legătura cu DN 76 Oradea-Deva, în apropiere de Beiuş. Cei 29 de kilometri au fost asfaltaţi, de Consiliul Judeţean Bihor, pentru acest proiect major al turismului bihorean, printr-o finanţare europeană de 76 de milioane de lei. Drumul a fost finalizat în 2012.

Cu toate că accesul în Padiş se face pe o şosea “ca-n palmă”, sus, pe munte, lipsesc, deocamdată, infrastructura şi facilităţile de cazare. Există doar trei pensiuni în construcţie, rămase doar la stadiul de roşu. În acest areal, se permite construcţia, dar trebuie obţinute avize speciale, pentru a feri zonele de conservare speciale. Sunt mai multe asemenea zone de protecţie, precum Poiana Ponor sau molhaşurile.

Cheile-GalbeneiCheile Galbenei

Turiştii pot străbate, la pas, circuitele Cetăţile Ponorului, Cheile Galbenei, Cetăţile Rădesei, sau traseul Lumea pierdută, unde cei pasionaţi de munte au de descoperit văi carstice, doline, polii, Poiana Ponor, peşteri şi avene, cascade.

În zona Padişului se află cea mai adâncă peşteră din România, Peştera Valea Rea, la minus 600 metri adâncime, cu un potenţial până la 800 metri.

Cea mai vizitată peşteră neamenajată turistic este însă Complexul carstic Cetăţile Ponorului, cu cel mai înalt portal din Europa, 120 de metri. Partea de subteran nu este inclusă în circuitul turistic, fiind rezervată doar speologilor amatori şi profesionişti cu o anumită pregătire.

Cheile Galbenei, sălbatice, cu celebrul tunel, cascada evantai şi chiar cheile în sine, sunt de o remarcabilă complexitate şi grandoare. Cetăţile Rădesei este o peşteră veche, un adevărat laborator geologic, în ultima fază evolutivă a unei peşteri, urmând ca, în decursul a câteva mii de ani, dacă omul nu accelerează acest proces, peştera să se transforme în chei, susţin specialiştii.

Platoul Padiş, de o frumuseţe aparte, încă puţin atins de influenţa antropică, este celebru printr-un microclimatul caracteristic, printr-o aşa numită ceaţă padişană, care se formează în perioada caldă a anului, fenomen studiat de către meteorologi şi climatologi, care conferă zonei o anumită vrajă.

Cetatile-PonoruluiCetăţile Ponorului

În mod obligatoriu, în Padiş trebuie amintite cele cinci peşteri cu gheaţă din România: Scărişoara, Barsa, Focul Viu, Zăpodie şi Avenul Negru. Ele pot fi vizitate, dar, din păcate, volumul de gheaţă scade de la an la an, în faţa unei perspective deloc îmbucurătoare ca, în câţiva ani, gheaţa să dispară, mai ales în peşterile Zăpodie şi Barsa.

“Nu putem reduce turismul, nu putem proteja mediul decât încercând să-l protejăm activ. A închide un areal este atât utopic, dar şi contraproductiv. Turism se va face, este mai uşor de controlat decât de impus prin forţă. Din punctul meu de vedere, instituirea Parcului Natural Apuseni, ce cuprinde zone din trei judeţe, este benefică, dar acest organism trebuie să-şi impună regulile în sensul de a controla fluxul turistic, a face o educaţie ecologică, de a impune anumite reguli şi, nu în ultimul rând, de a stabili şi mijloacele punitive”, a precizat salvamontistul.

În ce priveşte traseele turistice, directorul tehnic al Serviciului Salvamont afirmă că a fost restructurat tot ce înseamnă marcaj turistic şi aliniat normelor europene. Dintr-o magistrală turistică cu bandă roşie, ce străbate de la nord la sud Carpaţii Occidentali, au fost deschise sau reamenajate trasee turistice către principalele obiective turistice din zonă, dar pentru a reduce impactul antropic, toate sunt circuite. Padişul este conectat, prin banda roşie, de magistrala ce porneşte din Munţii Vlădeasa şi trece prin Stâna de Vale, apoi Padiş, Glăvoi, Vârtop, Vârful Bihorul Mare şi Muntele Găina.

Pestera-Focul-Viu
Peştera Focul Viu

Toate circuitele din Padiş sunt trasate şi omologate conform procedurii emise de către Ministerul Turismului. Fiecare traseu are o fişă şi corespunde întru totul normelor legale.

Pentru securitatea turiştilor, salvamontiştii au executat amenajări tehnice de siguranţă în zonă. Astfel, în portalul Cetăţilor Ponorului, pe poteca de acces au fost montate trepte şi un cablu de care să se ajute drumeţii la urcare sau coborâre. Alte amenajări tehnice sunt şi în dolina trei, pe Cheile Galbenei, cu balustrade, în Cetăţile Rădesei – cablu, trepte şi lanţuri, iar în zona Vârtop, salvamontiştii au participat la amenajarea unui traseu de via-ferrata, în zona Pietrelor Negre.

Cazarea în Padiş, cu corturile, se face doar în locurile special destinate, respectiv în jurul cabanei Padiş şi în zona poienii Glăvoi; în rest, campatul este interzis. Administraţia Parcului Natural Apuseni are angajaţi rangeri în acest scop. Serviciul Salvamont asigură patrularea preventivă şi acordare de prim ajutor prin punctele fixe de permanenţă de la Stâna de Vale, Poiana Glăvoi şi Vârtop. Salvamontul poate fi apelat prin 112 sau la dispeceratul naţional, formând 0 Salvamont.

“Drumeţiile la munte au valenţe recreative, valenţe spirituale şi de natură fizică, însemnând mişcare, atât de necesară omului contemporan. Să nu uităm că această zonă de maximă valoare peisagistică şi culturală din Apuseni trebuie cunoscută, apreciată şi protejată, într-o comuniune benefică atât pentru om cât, şi pentru Mama Natură”, a subliniat şeful Salvaspeo Bihor, Lucian Nistor. (Text: Agerrpes, Foto: hartaromaniei.eu, padis.ro)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *