BIHOR: Munţii Pădurea Craiului

Muntii-Padurea-Craiului-1

Munţii Pădurea Craiului, din partea de sud-est a judeţului Bihor, au fost adesea comparaţi cu Ţara Cantoanelor, dar nu fiindcă ar avea piscuri care să rivalizeze cu vârfurile înalte ale Alpilor, ci deoarece peisajele sălbatice şi peşterile din această parte de ţară taie respiraţia turiştilor prin frumuseţea lor.

Printre culmile domoale, specifice Apusenilor, se ascund chei abrupte, săpate în stâncă de pâraie ce-şi caută de milenii drumul spre Crişuri. Cheile Lazurilor ori cele ale Cuţii sunt locuri ce trebuie călcate de oricine se pretinde iubitor al naturii.

“Pădurea Craiului e prinsă, ca într-o fundă de ape, între cursul Crişului Negru, la sud, şi cel al Crişului Repede, spre nord. Una din zonele cele mai căutate de turişti este legată tocmai de cursul Crişului Repede. De la Bratca până la Vadu Crişului, râul străbate o serie de defileuri în ai căror pereţi abrupţi ape demult pierdute în carsturi au săpat peşteri de o rară frumuseţe. Deasupra, acvilele sunt singurii stăpâni ai cerurilor”, a declarat Florin Budea, reprezentant al Centrului pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă (CAPDD) Bihor.

Judeţul Bihor deţine cele mai multe peşteri amenajate pentru turism din România, reunite în singura reţea de peşteri amenajate în acest scop din ţară: Peştera Urşilor, Peştera Meziad, Peştera Vadu Crişului, Peştera Ungurului, Peştera cu cristale din mina Farcu, altele fiind în curs de amenajare dintr-o listă de peste 20.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Peştera Vântului, cel mai lung labirint subteran din România, dezvoltat pe mai multe niveluri, nu este nici până astăzi cunoscută în întregime, fiind cartaţi peste 45 de kilometri de galerii.

Mult mai vizibile şi accesibile iubitorilor de aventură, Peştera Ungurul Mare, Peştera Vadu Crişului şi Peştera Zmăului păstrează fiecare amintiri ale diferitelor epoci istorice care şi-au pus amprenta asupra acestor meleaguri.

În Peştera Unguru Mare s-au descoperit obiecte şi fragmente de vase ceramice datând din perioada dacică.

Peştera Vadu Crişului a fost una dintre primele peşteri amenajate din ţara noastră. La începutul secolului XX, un nobil maghiar, mare proprietar de pământuri, a construit aici un ponton pentru bărcile care pluteau pe lacul subteran, în lumina tremurătoare a torţelor.

Ceva mai în aval, la marginea impresionantului portal al Peşterii Zmăului, pot fi văzute încă ruinele unui turn de veghe. În urmă cu două-trei sute de ani, aici făceau de veghe vameşii care îşi luau partea din transporturile de sare ce coborau pe Crişul Repede, venind din centrul Transilvaniei, până la Oradea.

Peştera Ciur Izbuc este perla cea mai preţioasă din acest şirag de o nepreţuită valoare. Aici se păstrează cele mai vechi urme ale omului preistoric modern Homo sapiens, din Europa, apreciate recent de o echipă de cercetători români şi americani ca având o vechime de 37.135 de ani. În Sala Paşilor Pierduţi, păşeau alături un bărbat, o femeie şi un copil, probabil membri ai aceleiaşi familii. Urmele lor se mai văd şi astăzi, la fel ca şi cele ale urşilor de cavernă ale căror oase zac acolo în straturi subterane vechi de 10-12 mii de ani.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Deasupra maiestuoşilor pereţi de stâncă ai defileului se întinde un tărâm aproape uitat de timp. Păduri întinse, sate izolate, peisaje patriarhale şi oameni care parcă se încăpăţânează să trăiască în timpuri de altădată. Damiş, Roşia, Remetea şi alte sate din împrejurimi sunt locuri unde turismul de masă nu a ajuns încă.

Un loc de cazare e mai greu de găsit, pensiunile sunt încă puţine, dar oamenii sunt ospitalieri, iar liniştea deplină.

Peştera cu cristale din mina Farcu se găseşte la o aruncătură de băţ de centrul comunei Roşia. Descoperită în anii ’80, în urma unor lucrări de minerit, această peşteră este singura din România unde oricine poate să admire de la foarte mică distanţă frumuseţea, pe cât de strălucitoare pe atât de delicată, a cristalelor de calcit.

Peştera a fost amenajată recent, astfel că, pe lângă condiţiile de maximă siguranţă, ea oferă turiştilor şi posibilitatea de a vizita o veche galerie de mină, în care sunt expuse o mulţime de obiecte legate de munca oamenilor din subteran.

Tot aici, cei mai îndrăzneţi îşi pot arunca privirea spre adâncurile pământului, într-un aven subteran ce coboară la 80 de metri sub nivelul de circulaţie al minei. La suprafaţă, temerarii se pot aventura într-un lung “zbor” cu tiroliana, pe deasupra unor vârfuri de brazi şi a adâncimilor nevăzute ale unei doline.

Decenii la rând, Peştera Meziad a fost considerată cea mai mare peşteră din România. Însă cu adevărat impresionantă nu este lungimea sa, ci dimensiunea sălilor de sub pământ. Golurile subterane al căror plafon se pierde în întuneric, undeva la aproape 50 de metri deasupra solului, au fost adeseori comparate cu spaţiul interior al unei catedrale.

Aici poate fi trecut cu piciorul singurul pod natural subteran cunoscut în peşterile din România. Această rarisimă formaţiune subpământeană s-a format în urma prăbuşirii tavanului unei săli ce se afla sub o altă peşteră, la fel de mare. Rezultatul acestui proces natural este impresionant.

De pe podul Peşterii Meziad, până la nivelul galeriei inferioare, care, fiind iluminată cu cele mai moderne surse, se etalează la picioarele trecătorilor, în toată măreţia ei, o diferenţă de nivel de peste 40 de metri. Văzută de sus, poteca turistică ce străbate peştera lasă asupra vizitatorilor o impresie de neuitat.

Pestera-Meziad

Aproape de intrarea în Peştera Meziad a fost amenajat un traseu de căţărare, de tip via-feratta, care porneşte chiar din adânc, urcă de-a lungul unui perete de stâncă şi îşi are punctul terminus tocmai deasupra portalului imensei caverne, portal care nu este cu nimic mai modest decât interiorul. Tot în această peşteră au loc, în anumite momente ale anului, concerte de muzică folk.

Întreaga zonă este un adevărat paradis pentru speologi. Zeci, poate sute de goluri subterane, cunoscute sau încă neexplorate, îi cheamă aici pe practicanţii acestei arte fără spectatori. Dacă lumile subterane sunt, adeseori, accesibile numai speologilor încercaţi, frumuseţea lumii exterioare este la dispoziţia oricărui turist dornic să o descopere. De puţin timp, aici au fost înfiinţate două centre de închiriat biciclete.

Cu ajutorul acestora, turiştii pot vizita, mai repede şi mai curat, mai multe obiective turistice. A fost nevoie de centrele deschise la Roşia şi Remetea pentru că în zonă sunt multe de văzut şi de făcut.

La intrarea în comuna Roşia, pe pârâul ce poartă acelaşi nume, există o moară de apă ce macină grâne de aproape două sute de ani. Proprietarul ei, în acelaşi timp ghid al acestui obiectiv turistic, este un neîntrecut cântăreţ la vioară cu goarnă, un instrument specific numai acestei regiuni din judeţul Bihor.

Runcuri

Pitorescul cătun Runcuri, aflat deasupra comunei Roşia, se mândreşte cu un grup de case tradiţionale, reamenajate astfel încât să poată oferi turiştilor cele mai confortabile condiţii de cazare. Case vechi de peste o sută de ani, chiar şi un coteţ, au în interior tot ce trebuie pentru a îi primi şi găzdui pe călătorii obosiţi de drum. Frumuseţea acestor construcţii tradiţionale şi împrejurimile dau naştere unui peisaj de poveste.

Zestrea comunei Remetea adaugă un plus de valoare locului în care Dumnezeu a pus Peştera Meziad. Stejarul secular, bătrân de peste 400 de ani, ce se află chiar la marginea drumului către sat, e o rămăşiţă a codrilor de odinioară.

Micuţul muzeu etnografic din comună prezintă, în cele două camere ale sale, modul de viaţă tradiţional al românilor şi al maghiarilor, comunităţi ce împart de secole aceste păduri şi pământuri. Biserica din Remetea, monument istoric, se apropie de o vârstă milenară. Frescele descoperite sub straturile de var şi legendele legate de ea vorbesc despre un lăcaş care, la origini, a fost bizantin, apoi catolic, a servit pentru o scurtă perioadă de timp ca loc de închinare pentru cuceritorii otomani, devenind în cele din urmă biserică reformată.

Bogăţia culturală a zonei este întregită de îndeletniciri specifice zonelor montane, precum prelucrarea lemnului, creşterea animalelor sau cusutul straielor populare. Obiecte de podoabă specifice zonei, realizate din minuscule mărgele de sticlă colorată, zgărdanele au devenit accesorii vestimentare foarte căutate chiar şi de turişti.

straita-plina-1

Devenit deja tradiţie, târgul de produse tradiţionale “Straiţa plină”, care se desfăşoară la mijloc de octombrie în comuna Roşia, este locul unde se pot degusta şi achiziţiona delicatese cum numai aici se pot găsi: plăcintele coapte după reţete locale, brânza de capră – pregătită cu cele mai surprinzătoare ingrediente, dulceaţa de ardei iute ori de ceapă roşie şi, desigur, nelipsita pălincă de Bihor.

La vremea sărbătorilor pascale, oamenii din Drăgoteni obişnuiesc să “împistreze” (să încondeieze, să picteze) ouă, la fel cum odată cu începutul postului de Crăciun prin Roşia se aud colinde păstrate din moşi-strămoşi.

Acestea toate sunt doar o frântură din frumuseţea acestui colţ de rai al Bihorului, iar cei dornici să le vadă sau să descopere mai mult sunt aşteptaţi cu drag în Munţii Pădurea Craiului. (Text: Agerpres, Foto: turismland.ro, bihon.ro, pesteri.bihor.ro,transilvaniabusiness.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *