BIHOR: Municipiul Oradea

Oradea-panorama

Municipiul Oradea, reşedinţa judeţului Bihor, este situat în nord-vestul României, la poalele de sud-vest ale Dealurilor Oradei, pe cursul inferior al râului Crişu Repede, care desparte oraşul în două jumătăţi aproape egale.

Este situat la o altitudine de 126 m, într-o zonă de contact între relieful deluros şi cel de câmpie panonică. Se află la doar 10 km de punctul de frontieră Borş, situat la graniţa de vest a României.

Cele mai vechi urme de locuire pe meleagurile Bihorului datează de la sfârşitul paleoliticului mijlociu (circa 50.000-35.000 î.Hr.). Îi este specifică Perioadei Neoliticului Cultura Tisa. În Oradea au fost cercetate aşezări dacice la Salca II, pe Dealul Viilor, Oradea Sere, Ioşia, Seleuş. În cea de-a doua parte a secolului al XI-lea, în această zonă a fost întemeiat un centru religios catolic, prin aducerea unor familii maghiare, care s-au stabilit aici alături de români.

Prima atestare documentară a oraşului datează din anul 1113, fiind menţionat într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor, cu toponimul Episcopus Waradiensis. În 1440, este consemnat sub denumirea Castrum Waradiense, iar în 1449 figura ca oraş, sub denumirea Civitas Waradiensis.

oradea-panorama2

Un eveniment care a marcat istoria urbei este reprezentat de invazia mongolă din 1241-1242. După refacerea fortificaţiei şi dezvoltarea centrului religios, Oradea a cunoscut o perioadă de înflorire a meşteşugurilor, a comerţului şi a culturii. În 1374, era consemnată, la Oradea, prezenţa unei numeroase populaţii româneşti, dar şi a unei comunităţi maghiare.

Începând cu sfârşitul secolului al XV-lea, oraşul a început să primească din partea regalităţii mai multe privilegii. Dezvoltarea economică a oraşului a fost însoţită de o înflorire a vieţii culturale, prin pătrunderea influenţelor Umanismului şi Renaşterii, aduse din Italia, încă din timpul lui Carol Robert de Anjou şi Ludovic cel Mare şi încurajată de faptul că unii înalţi prelaţi ai bisericii catolice erau originari din Italia.

În secolul al XVI-lea, după moartea regelui Ludovic al II-lea, înfrânt pe câmpul de luptă de otomani, stăpânirea asupra Transilvaniei a fost disputată de Ferdinand de Habsburg şi de Ioan Zapolya. Abia în 1528, oraşul a fost cucerit de imperiali, dar cetatea nu s-a predat. La 24 februarie 1538, s-a semnat la Oradea pacea dintre Ferdinand şi Zapolya, potrivit căreia lui Zapolya i se asigura, pe viaţă, titlul de rege al Ungariei, Croaţiei şi Dalmaţiei, urmând ca după moartea sa, aceste provincii să treacă în posesia lui Ferdinand.

Piata_ferdinand-Oradea

După moartea neaşteptat de rapidă a lui Ioan Zapolya, în 1540, s-a redeschis lupta pentru coroană. După 1541, voievodatul Transilvaniei s-a constituit în principat independent, iar Oradea, Bihorul şi comitatele vestice au fost puse în situaţia de a opta între alipirea la Ungaria habsburgică a lui Ferdinand sau la noul principat. În 1544, acestea au decis alipirea la Transilvania.

După mai multe asedii pe care cetatea din Oradea le suferise de-a lungul secolelor XV-XVI, aceasta a fost refăcută în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, de către principii Transilvaniei, devenind, astfel, una dintre cele mai însemnate fortificaţii de apărare ale Principatului. În 1660, oraşul a fost, însă, asediat de otomani, rămânând sub ocupaţia acestora până în 1692, când Oradea a fost părăsită de turci, în urma unui îndelungat asediu al creştinilor din Liga Sfântă, şi a intrat sub autoritatea habsburgică până la 1 decembrie 1918.

Pe perioada secolului al XVIII-lea, Oradea a cunoscut o dezvoltare importantă, atât economică, cât şi culturală. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, la Oradea a fost înfiinţată şi o instituţie şcolară de grad superior, respectiv Academia regală. De asemenea, a fost reinstaurată supremaţia Episcopiei catolice din Oradea. În 1865, Iosif Vulcan a înfiinţat revista de cultură “Familia”, cu scopul de a răspândi cultura română în Transilvania. Aici a debutat, un an mai târziu, Mihai Eminescu, cu poezia “De-aş avea”. Revista a apărut iniţial la Pesta, iar din anul 1880, la Oradea.

Teatru de Stat Oradea

În 1870, a avut loc şi unificarea celor 4 orăşele din jurul cetăţii (Oradea-Olosig, Oradea-Oraşul Nou, Oradea-Subcetate şi Oradea-Velenţa) într-o singură aşezare, denumită Oradea Mare. La 29 septembrie/12 octombrie 1918, s-a întrunit, la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, care a adoptat declaraţia cu privire la hotărârea românilor de a se constitui într-o “naţiune liberă”. Prin decretul regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925, Oradea a fost declarat municipiu.

În urma Dictatului de la Viena, încheiat la 30 august 1940, Oradea, alături de mai multe oraşe din NE Transilvaniei, s-a aflat sub ocupaţie horthystă. A fost eliberată la 12 octombrie 1944.

Printre principalele puncte de interes din municipiu, se remarcă: Cetatea Oradiei (1114-1131), bisericile romano-catolice cu hramurile “Sfânta Treime” (1723) şi “Maica Îndurerată” (1741), catedrala romano-catolică cu hramul “Sfânta Maria”, unul dintre cele mai mari monumente baroce din ţară, construit în perioada 1752-1780, biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1760-1780), biserica cu Lună, având hramul “Adormirea Maicii Domnului” (astăzi Catedrala Episcopiei Ortodoxe din Oradea), construită în 1784-1790 (în 1793 a fost instalat în turlă un orologiu şi un glob care se învârte în jurul propriului ax, indicând fazele Lunii), biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Gheorghe” (sec. XIX), clădirea Gării (1858).

De asemenea, printre instituţiile de cultură de pe raza municipiului Oradea, amintim: Teatrul “Regina Maria”, în care se susţin spectacole în limbile română şi maghiară, Teatrul pentru copii şi tineret “Arcadia”, Filarmonica din Oradea, Biblioteca judeţeană “Gheorghe Șincai”, Muzeul Ţării Crişurilor, Muzeul memorial “Iosif Vulcan”, care funcţionează în clădirea unde a locuit, între 1896-1906, Iosif Vulcan, şi unde a funcţionat redacţia revistei “Familia”, Muzeul memorial “Ady Endre”, găzduit de clădirea de patrimoniu în care se afla Cafeneaua “Müller”, Muzeul memorial “Aurel Lazăr”, situat în clădirea care a servit drept reşedinţă a familiei avocatului dr. Aurel Lazăr, om politic român, militant pentru drepturile românilor din Transilvania şi unde a fost redactat, la 12 octombrie 1918, textul “Declaraţiei de independenţă naţională a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş”.

Municipiul Oradea număra, la Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2011, 196.367 de locuitori. (Text: Agerpres, Foto: oradea.ro)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *