Biblioteca Batthyaneum, un adevărat “tezaur”

Biblioteca Batthyaneum-01

Cea mai valoroasă colecţie de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, respectiv peste 80%, inclusiv cel mai vechi de acest gen, celebrul Codex Aureus, realizat între 805 şi 810, dar şi cea mai mare colecţie de incunabule, adică peste 70% din totalul celor aflate pe teritoriul ţării noastre, se păstrează la Alba Iulia, acolo unde, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, au fost puse bazele a ceea ce numim astăzi Biblioteca Batthyaneum.

Biblioteca deţine şi extrem de valoroase colecţii de numismatică, cochilii şi minerale, piese muzeale deosebite, dar şi un fond de arhivă a istoriei Transilvaniei foarte important. Batthyaneum este practic un tezaur, iar acest lucru i-l datorăm lui Ignac Batthyany, un erudit desăvârşit, mare codicolog, savant şi, deopotrivă, mecena, numit episcop al Diecezei Transilvaniei către sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Filială în prezent a Bibliotecii Naţionale a României, Batthyaneum nu este un loc în care poate pătrunde oricine şi oricând, aşa cum poate mulţi ar fi tentaţi să creadă atunci când află că în clădirea anostă, fostă biserică odinioară, situată în interiorul Cetăţii Alba Carolina funcţionează o Bibliotecă.

Pe lângă cercetători, care pot studia aici, respectând anumite condiţii, o parte din fondul Bibliotecii, în Batthyaneum au acces şi vizitatori, dar numai în anumite spaţii şi pe baza unei cereri adresate cu cel puţin trei zile înainte, vizată de responsabilul ştiinţific şi supusă aprobării managerului Bibliotecii Naţionale a României. Ocazional, la Batthyaneum au acces şi participanţii şi invitaţii la diverse manifestări ştiinţifice şi culturale, putând solicita vizite ghidate şi ambasade, instituţii administrative, cultural, de învăţământ etc, după cum se menţionează în regulamentul postat pe site-ul Bibliotecii Naţionale.

Cu prilejul Festivalului Dilema veche, organizat de vineri până duminică, accesul la Batthyaneum a fost posibil doar pe baza unei simple înscrieri la sediul Bibliotecii din Alba Iulia şi, bineînţeles, pe baza actului de identitate, respectând, aşa cum este firesc, regulamentul instituţiei. În premieră, vizitatorii au avut acces în spaţiul în care odinioară, până în 1849, a fost Observatorul Astronomic.

Primul anuar al acestui observator astronomic a apărut în 1798, iar aici s-a dus o activitate ştiinţifică, fiind consemnate matematic, cu precizie, zilnic, toate datele. Al treilea observator astronomic din Transilvania, după cele din Cluj şi Sibiu, cel de la Alba Iulia păstrează încă multe, şi într-o remarcabilă stare, din piesele de aparatură aduse de episcopul Ignac Batthyany de la Londra sau Viena. Inclusiv se vede cum a fost trasată încă de acum peste două secole linia meridianului.

Turnul care a găzduit observatorul a fost bombardat în 1849, când a ars aproape în întregime plafonul, iar telescopul principal a fost distrus. O restaurare a acestuia ar fi mai mult decât dorită, pereţii, pe care se mai păstrează blazonul episcopului, fiind practic aproape intacţi, iar instrumentele într-o prezentare aproape impecabilă.

Cei care au avut oportunitatea de a trece pragul Bibliotecii în aceste zile au putut afla şi că multe din informaţiile vehiculate în spaţiul public în legătură cu celebrul Codex Aureus, cel mai vechi manuscris deţinut de România, respectiv că acesta nu s-ar mai afla în prezent în ţară sau că în timpul regimului lui Nicolae Ceauşescu ar fi fost folosit ca şi garanţie pentru un împrumut de 10 miliarde de dolari, sunt false, fiind demontate astfel aceste mituri. Specialiştii bibliotecii au explicat că nu s-a pus problema ca acest manuscris să fi fost scos din 1999 (când a fost expus în Germania — n.r.) de aici.

Biblioteca Batthyaneum-02

De asemenea, că nu există niciun document care să ateste faptul că manuscrisul ar fi constituit o garanţie bancară pentru împrumuturi externe. Astfel, s-a făcut o serioasă documentaţie de arhivă şi nicăieri nu există un astfel de document, care să ateste, de exemplu, o evaluare a unei bănci externe. Dacă ar fi existat o evaluare, ar fi trebuit ori să vină evaluatorii aici, ori să plece manuscrisul pentru a fi evaluat. Mai mult, dacă Codex-ul ar fi fost împrumutat, ar fi trebuit ca manuscrisul să plece în seiful băncii care a făcut împrumutul până la restituirea sumei, au argumentat angajaţii bibliotecii.

Cunoscut generic sub denumirea de Codex Aureus, fiind scris cu cerneală de aur, manuscrisul figurează de-a lungul timpului în inventar sub cinci — şase denumiri diferite, de unde şi speculaţia că nu ar fi fost clasat. Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorch este jumătatea unui tetraevangheliar latin pe pergament, realizat în jurul anului 800, la comanda lui Carol cel Mare, probabil la Schola Palatina din Aachen.

Manuscrisul scris integral cu cerneală de aur este celebru şi prin calitatea excepţională a ornamentării: 202 pagini decorate cu frize policrome, 12 pagini de canoane biblice ilustrate, 3 tablouri în plină pagină, dintre care două reprezentând portretele evangheliştilor Matei şi Marcu, un frontispiciu miniat şi alte două pagini cu scriere ornamentală, după cum aflăm din prezentarea făcută pe site-ul Bibliotecii Naţionale a României. De altfel, tot aici el poate fi şi ‘răsfoit’ digital, manuscrisul fiind păstrat în condiţii speciale şi verificat periodic din punct de vedere al conservării sale.

Nu se ştie când şi cum manuscrisul carolingian a fost desfăcut în două. Cealaltă jumătate, respectiv Evangheliile după Luca şi Ioan, se află la Vatican. Tot la Roma se găseşte una dintre coperţi, cea de-a doua fiind la un muzeu din Londra.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, prima parte a manuscrisului aparţinea bibliotecii arhiepiscopului Vienei, Christoforo Migazzi, de unde prin achiziţie, în 1782, devine proprietatea lui Batthyany.

Între 1792 şi 1798, episcopul a finanţat şi coordonat lucrările de amenajare în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia a unui institut bazat pe statutul societăţii savante ‘Societas Litteraria Assiduorum’, în cadrul acestuia urmând să funcţioneze Biblioteca, Observatorul Astronomic şi Tipografia diecezană.

În vara lui 1798, episcopul a semnat actul fundaţiei sale, Institutum Batthyanianum, document cunoscut ulterior ca testament. Prin acest act, el a donat Bisericii si Provinciei Transilvania observatorul astronomic, biblioteca şi toate colecţiile personale, devenite inalienabile, reglementând în document şi funcţia de instituţie publică a institutului său, după cum se menţionează pe blogul Bibliotecii.

În testament, episcopul a menţionat explicit şi că îşi donează colecţiile de monede, minerale şi cochilii, care ulterior, în 1912, au stat la baza muzeului fondat în cadrul Institutului de Episcopul Gusztav Majlath.

Tot în 1912, a avut loc inaugurarea camerei blindate, unde au fost depuse manuscrisele şi incunabulele, precum şi documentele arhivei istorice a Capitoliului de Alba Iulia şi a Conventului Cluj-Mănăştur, aduse aici în custodie. Ideea înfiinţării camerei blindate i-a aparţinut episcopului Majlath, aflăm de pe acelaşi blog.

Te poţi numi norocos să intri, practic să te reîntorci în timp, în cea mai reprezentativă sală a bibliotecii, Aula Magna, cu arcade, bolţi şi coloane de factură neoclasică, cu portrete de savanţi şi apostoli şi cu scene alegorice pictate pe mobilier, amenajată în fosta navă a bisericii. Sala păstrează amenajarea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe rafturi imense stând de 220 de ani înşirate cărţile, una lângă alta. Provenite din marile tipografii europene şi biblioteci occidentale, cărţile, de o valoare bibliofilă extraordinară, au fost achiziţionate în timp de către Batthyany şi episcopii care i-au urmat. Ignac Batthyany a venit la Alba Iulia cu circa 3.000 de volume, multe dintre acestea nemaigăsindu-se nici măcar acolo unde au fost tipărite. Pe multe dintre cărţi se păstrează adnotările episcopului, cum ar fi un volum în ediţie princeps a lui Descartes.

Biblioteca Batthyaneum-03.

Pe o Biblie din 1590 există adnotări făcute de principele Gheorghe Rakoczi I. De altfel, la Batthyaneum se găseşte şi o impresionantă colecţie de Biblii, peste 660, din secolele IX — XVIII, dar şi un fond impresionant de carte ştiinţifică.

Colecţia de tipărituri occidentale a Bibliotecii conservă şi un exemplar al cărţii intitulate ‘Oratio Dominica: The Lord’s Prayer in above 100 Languages, Versions and Characters’. Cartea editată de Dan Brown la Londra, în 1700, cuprinde rugăciunea ‘Tatăl nostru’ în o sută de limbi şi dialecte.

Incunabulele provin din 225 de case de editură europene care au funcţionat între 1450 şi 1500. Majoritatea incunabulelor conservă legăturile originale realizate din blaturi de lemn, învelite în piele şi decorate cu motive ornamentale prin metoda de presare ‘la rece’, se precizează într-un articol pe blogul bibliotecii.

La etajul I al clădirii este amenajat în prezent un spaţiu expoziţional, unde s-a realizat în 2012 o reeditare, o reconstituire a expoziţiei din 1912 din muzeul înfiinţat de Majlath. Sunt expuse cataloage, obiecte personale care i-au aparţinut episcopului Batthyany, piese de orfevrerie, costume liturgice. Cele mai vechi piese expuse sunt cinci tablete mesopotamiene cu scriere cuneiformă.

Periodic, aici sunt organizate expoziţii temporare.

Biblioteca Batthyaneum, care poate fi considerată una dintre cele mai importante instituţii culturale şi, mai ales, documentare, din Europa şi nu numai, este un “paradis” şi un “loc al luminii” în pofida stării precare de conservare a clădirii vechi de secole.(Text: Agerpres, Foto: adevarul.ro, bibnat.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *